Marin Moraru stătea ore lungi în culise ca să înveţe de la colegi

Fără să agreeze ieşirea deasă în prim planul declaraţiilor, fire modestă, de o discreţie nobilă, Marin Moraru este una din figurile de legendă ale scenei şi ecranului din România. Pelicula „Operaţiunea monstrul” rămâne o bijuterie actoricească, în care o tripletă de vis a ridicat măiestria actoricească pe culmi. Dialogurile între Marin Moraru, Toma Caragiu şi Octavian Cotescu au fermecat generaţii şi generaţii. La fel, partitura savuroasă lăsată în aminitrea românilor din „Toamna bobocilor”, unde Marin Moraru se opunea afectuos dictaturii nevestei vijelioase Draga Olteanu. Occidentul s-a întrecut în laude la adresa recitalurilor actoriceşti ale lui Caragiu şi Moraru în „D-ale carnavalului”. Şi acestea sunt doar câteva exemple. Marin Moraru spune că el n-a refuzat niciodată niciun rol, a jucat cu seriozitate orice partitură. Era cunoscut pentru dorinţa de a admira şi prelua fineţuri de la ceilalţi actori, Marinuş Moraru asista ore lungi din culise la evoluţia pe scenă a colegilor de teatru. A fost un crâmpei de frumuseţe prietenia dintre doi coloşi ai actoriei, Marin Moraru şi Gigi Dinică. În serialele de televiziune unde jucau amândoi, toţi colegii de distribuţie povesteau la superlativ dovezile de afecţiune pe care Dinică şi Moraru le dăruiau celor din jur. Se filma până în miezul nopţii, actorii se clătinau de oboseală, aţipeau pe unde puteau, le păzea somnul Marinuş Moraru. Florin Zamfirescu povestea că adormise pe podea şi, când s-a trezit peste o jumătate de oră, îi ţinea capul în poală Gigi Dinică, să nu-i fie picotitul anevoios. Marin Moraru face mereu o plecăciune în faţa generozităţii cu care regizorul Esrig i-a netezit drumul în cariera pe scenă. Jucând în fiecare seară pe scenă personaje diferite, Marin Moraru spune că marele noroc al actorului este uitarea, care regenerează, care crează disponibilitatea memoriei de a învăţa alte roluri. Povestea Marinuş Moraru: „Uneori, când s-a lăsat cortina constaţi că nu mai ştii nicio replică din rolul din care abia ai ieşit. Memoria, creierul, ce miracole, ce taine! Ştefan Mihăilescu Brăila povestea sute de întâmplări, debita mii de anecdote, până când, într-o dimineaţă blestemată, nu a mai ştiut cum îl cheamă, unde e casa lui!”.

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav