Mersul trenurilor

Asta-i frumusetea! Sa stii cand pleci si sa nu ai habar despre ceasul la care ajungi. Ca in povesti: parcursul e totul. Incercarile, calatoria, rastimpul dintre gari.

Trage cineva semnalul de alarma, iti intra o piatra in compartiment, se rupe clanta de la toaleta, iti fura unul geanta sau jacheta. Intalnesti un copil genial, stai de vorba cu un erou din al doilea razboi, ramai fara tigari, cotizezi la o biserica dintr-un judet care nu exista. Te face de ras un baiat fara picioare. Bei o bere. "Nu va aplecati peste fereastra." Nori, ploaie, mizerie, jeg, scrumiere prea mici, oameni, tricouri, camasi, parfumuri, ziare, ingeri, drame, comedii. Te intreaba cineva "pana unde", intrebi pe cineva "pana unde", functioneaza totul ca intr-o carte nemteasca despre masini. Afara sunt muntii, lacurile, fostele uzine, bordeiele, soarele printre ramuri. Si iarasi ziare, iarasi tigari. Punga, geamantan, valiza, rucsac. Oglinda, costumul de mire, pantofii de acum 2 ani, studente, femei, tipe.

Asta-i frumusetea! Se rupe un pod, fura cineva sina din stanga, ramane un camion pe linie la o bariera nesemnalizata. Deasupra cer, avioane, nori. Rauri, munti, luna, lumini, gari fara litere. "Biletele va rog! Are intarziere 10 minute." Cat o viata aproape. Ai ratat intalnirea.

Asta-i frumusetea! Si bucuria si tristetea.