Nominalizarea lui Robert Cazanciuc: Motivare sau renuntare?

Nu îmi propun să comentez, aici și acum, cele două decizii pe care le-a luat, azi, în unanimitate Comitetul Executiv Național al PSD în ceea îl privește pe senatorul Șerban Nicolae și asta din rațiuni de ordin strict personal. Așa după cum nu am motive se pun sub semnul îndoielii alegerea domnului Mihai Fifor ca șef al Grupului senatorilor PSD. În schimb, am câteva semne de întrebare în ceea ce privește ideea că desemnarea lui Robert Cazanciuc în calitate de șef al comisiei juridice a Senatului ar fi cea mai fericită soluție. Și, după cum se vede, nu sunt singurul care am o asemenea îndoială.

 Argumentele în temeiul cărora fac și susțin foarte serioase rezerve în ceea ce privește alegerea lui Robert Cazanciuc într-o atât de importantă funcție în cadrul organismelor Camerei Superioare ale puterii legislative îmi sunt oferite, în primul rând, de declarațiile pe care însuși președintele PSD, Liviu Dragnea, le-a făcut în fața jurnaliștilor după încheierea ședinței Comitetului Executiv Național al PSD. Mă refer, în mod deosebit, la cele referitoare la nevoia de a se da răspuns la toate problemele din sistemul de justiție. Am reținut, în acest sens, printre temele de maximă importanță pe care le-a nominalizat Liviu Dragnea abuzurile unor procurori și adoptarea unei legi a răspunderii magistraților. Teme fierbinți , care își așteaptă, cam de multișor poveste,  soluționarea, atât din partea ministerului de justiție, cât și din partea legislativului.

 De aici și întrebarea pe care vreau să o pun deschis și la care sper să și primesc răspuns: este Robert Cazanciuc  cea mai fericită alegere pentru a conduce comisia senatorială pe domeniul justiției? Și când pun o asemenea întrebare am ca argument determinant foarte îndoielnicul palmares cu care s-a ales respectivul după ce a îndeplinit funcția de ministru de justiție în guvernul Victor Ponta? De exemplu, în ceea ce privește abuzurile procurorilor- la care pe bună dreptate a făcut trimitere expresă Liviu Dragnea- există,de-acum, o cvasiunanimitate de opinie în a susține că aceste abuzuri se datoresc trecerii procurorilor în corpul magistraților. Ceea ce a creat procurorilor posibilitatea de impune sentințe abuzive, așa după cum spun oameni de bună credință și de o ireproșabilă ținută profesională din lumea justiției. Măsură abuzivă pe care a inițiat-o și a pus-o în practică în mandatul său ministerial, Monica Macovei, și pe care deși i s-a cerut în mod expres acest lucru,  Robert Cazanciuc, pe atunci ministru al justiției, a refuzat categoric să o ia. Și, mai mult, a declarat cu subiect și predicat: ,,Cât timp la conducerea Ministerului Justiției se va afla un fost  procuror(adică el, Robert Cazanciuc! n.n.), statutul nu se va schimba.’’ Iar, pentru a-și întări promisiunea, Robert Cazanciuc mai declara:,,Cât timp la conducerea Guvernului se va afla prim ministru fost procuror statutul nu se va schimba’’. Și, cum a promis, așa a făcut! (Cu titlu de simplă informație, aș adăuga că, la vremea când ministrul justiției, Robert Cazanciuc, făcea acest legământ, prim ministru era Victor Ponta. Care, mai mult sau mai puțin întâmplător, avea o dublă calitate: aceea de procuror, ca și dl titularul portofoliului justiției, precum și pe aceea de  rubedenie a acestuia.)

Nici în ceea ce privește dezideratul adoptării și punerii în aplicare a unei legi a răspunderii magistraților nu cred că putem avea cine știe ce speranțe de la viitorul șef al Comisiei juridice a Senatului, Robert Cazanciuc, de vreme ce domnia sa declara, cu mai puțin de un an în urmă: ,,Nu cred într-o lege a răspunderii materiale a magistraților, pentru că ar pune presiune pe judecători’’ . Declarație pe care procurorul Robert Cazanciuc a făcut-o în  noiembrie 2016, adică în plină campanie electorală,așa încât nu văd cum ar putea, în calitate de senator, ba încă și de mai mare al comisiei juridice a Senatului, să o uite, dar încă să o și încalce…

 Iată doar două dintre motivele pentru care am serioase îndoieli că desemnarea lui Robert Cazanciuc în fruntea Comisiei juridice a Senatului este cu adevărat alegerea cea mai bună dintre toate cele posibile. Ba, după cum bag seama, nu sunt singurul care am o asemenea opinie, de vreme ce, pe canalul Antena 3, tânărul și curajosul deputat PSD, Liviu Pleșoianu, a susținut cam aceeași opinie. După cum, la rândul său, confratele Radu Tudor a făcut declarații categorice în același sens, pentru ca, mai nou și mai nou, să văd că și alți observatori avizați ai vieții noastre publice ridică obiecții categorice.  

 Poate este doar o simplă întâmplare dar nu aș putea trece peste faptul că deși, în declarațiile sale de presă de azi, președintele PSD; Liviu Dragnea, a reiterat apelul adresat colegilor aflați în funcție de decizie ,,să comunice ceea ce a determinat’’ să fie luată o măsură sau alta, de data asta- adică în ceea ce privește desemnarea lui Robert Cazanciuc pentru calitate de președinte al Comisiei juridice a Senatului- exact domnia sa nu a făcut  această comunicare.

Drept pentru care, aștept, cu încredere și cu bună credință, motivarea deciziei. Am zis motivarea alegerii lui Robert Cazanciuc pentru șefia comisiei, dar, dacă iau în calcul argumentele în defavoarea sa, încep să cred că , mai degrabă, renunțarea la o asemenea decizie ar putea fi cea mai inspirată soluție!...