Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zilele trecute am văzut un bărbat, care în timp ce era dat jos din tramvai de controlori pentru că nu avea bilet, ţipa de mama focului: “Eu de ce n-am voie să merg gratis cu tramvaiul şi pensionarii au? Am tot dreptul, sunt şomer şi iau mai puţini bani decât ei”. Sigur că omul era dezaprobat de mulţimea de pensionari din mijlocul de transport în comun. Ba chiar un domn în etate, dar deosebit de sprinten, s-a repezit să-l lovească strigând:”Munceşte şi tu 40 de ani, ca să ceri gratuitate pe tramvai!”.
Când am ajuns în faţa unui calculator, am intrat pe internet şi am văzut că omul băut, care zicea că e şomer, are dreptate. Datele statistice corespunzătoare primului trimestru al acestui an relevă că şomerii au venituri totale lunare de 490 de lei, la jumătatea celor ale pensionarilor: 905 lei.
Iar asemănarea dintre cele două grupuri este că ambele sunt rupte de productivitate. E inutil de spus că această discuţie n-ar mai fi avut loc dacă veniturile ar fi fost legate de principiul contributivităţii. Adică, dacă pensionari şi şomerii s-ar fi asigurat fiecare pe sine pentru momentul în care nu vor mai avea capacitate de muncă ori nu-şi vor mai găsi de lucru. Din păcate însă, după cum arată lucrurile în prezent veniturile grupurilor respective provin din “sfânta” redistribuire. Şi atunci e legitimă întrebarea dacă şomerii sunt o “pătură” mai defavorizată de ce nu pot merge gratis cu tramvaiul, precum pensionarii? Poată că mult iubiţii şi stimaţii noştri conducători s-au gândit că şomerii trebuie stimulaţi să muncească pentru a-şi cumpăra bilet de tramavai, dacă pensionarii sunt o categorie de la care nu se mai poate pretinde acest lucru.
Da, numai că în ziua de azi oricine poate ajunge şomer. Şi apoi nu-şi găseşte job, orice ar şti să facă. Cu alte cuvinte, oamenii vor să lucreze, aşa cum le sugerează politicienii, dar nu găsesc şi atunci poate că sunt îndreptăţiţi să meargă gratis cu tramvaiul. Dacă nu li se permite înseamnă că nu contează în calculele oamenilor politici. Ei pe masa de pensionari se bazează să meargă la vot, ceea ce face să nu se atingă nimeni de “drepturile” lor.
Ca să conchid, într-o ţară în care nu există corelaţie între productivitate şi remuneraţie e firesc să scrie în paragraful 1 alineatul 3 din Constituţie că România este un stat social. Pentru că într-o ţară unde politicul dictează economicului cu ochii la alegeri, preocupările nu sunt legate de productivitate, ci de masa de votanţi. Când se va dovedi că şi şomerii pot face ceea ce fac pensionarii, se vor bucura de aceleaşi “privilegii”. Dacă însă politicienii vor aprecia că nu sunt la fel de folositori în privinţa alegerilor, vor continua să fie discriminaţi când merg cu tramvaiul deşi au venituri mai mic decât “defavorizaţii” care circulă gratis.
