Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aflasem de câteva zile despre această acțiune din postarea apărută pe pagina de socializare a senatorului Titus Corlățean, diplomatul și juristul de o redutabilă ținută care este angajat într-un dialog constructiv cu autoritățile germane pentru a pune capăt abuzurilor comise de către Jugendamt împotriva familiei Furdui, prin care se încalcă în mod inadmisibil Convenția ONU privind drepturile copilului. Și nu este pentru prima oară când Titus Corlățean își asumă o asemenea răspundere civică și morală! Acum șapte ani, împreună cu Ben Oni Ardelean, domnia sa s-a luptat(acesta este cuvântul!) pentru ca și copii unei alte familii de români, Ruth și Marius Bodnariu, trăitori în Norvegia, să scape din captivitatea abuzivă a unei alte instituții care numai protecție nu le oferea și să revină, cu toții, acasă. Desigur, pentru a reuși să învingă inerția, opacitatea și chiar reaua voință a unor asemenea angrenaje instituționale, senatorul Titus Corlățean, ca și alți oameni de bună credință care i s-au alăturat, au avut nevoie de susținerea efectivă a unui semnificativ număr de conațional și, deloc în ultimul rând, a instituțiilor statului român.
Putem spune, așadar, că dacă în cazul familiei Bodnariu aceste deziderat a fost îndeplinit, sunt, și de această dată semnale încurajatoare. Un asemenea semnal fiind dat de faptul că ieri, în ziua manifestației de la Poarta Brandenburg, Naomi, unul dintre cei șapte copii familiei Furdui, a scăpat din captivitate și s-a întors acasă. Asta după ce David, fratele ei în vârstă de 17 ani, a evadat pur și simplu din lagărul Jugendamt și, apoi, a străbătut mii de kilometri pentru a reveni acasă, adică în România. Act de mare curaj al acestui adolescent care a avut demnitatea de a spune adevărul despre ce este, în realitate, protecția copiilor în locațiile instituției respective: condiții precare de locuit și consum de droguri!
Aceasta fiind una dintre primele declarații ale lui David, căruia ar fi foarte interesant ca, pe cât mai curând, confrații noștri să îl invite să ne povestească și alte amintiri din perioada captivității.
Iar dacă la cele discutate adăugăm faptul că la mitingul de ieri s-au aflat doi membri ai altei familii de români victime ai abuzurilor drapate sub lozinca protecției copilului, Eliana, fiica familiei Bodnariuc și tatăl ei, Marius, cu siguranță că vom avea încă o convingătoare dovadă a ideii că numai în unire, în solidaritate și în întrajutorare stă puterea noastră! Adevăr cu valoare de axiomă morală reconfirmat, ieri, de numărul mare al celor aflați în fața impozantei Porți Brandenburg din Berlin, acest simbol al evenimentelor de la sfârșitul anului 1989,atunci când s-a prăbușit zidul Berlinului și a fost posibilă reunificarea Germaniei. De aceea, are foarte multă dreptate Titus Corlățean să spună că, acum, trebuie ca un alt zid să se prăbușească și anume ,,zidul abuzurilor comise împotriva unei familii de români creștini’’, familia Furdui.
Avem precedentul celei de a doua misiunii parlamentare, după cea din iulie 2021, pe care senatorul Titus Corlățean și deputatul Ben Oni Ardelean au îndeplinit-o în luna octombrie în Republica Federală Germană. Misiune în cadrul căreia, având și de această dată mandatul Parlamentului, cei doi parlamentari români au discutat cu Jens Grote, prefectul districtului Heidekreis în care locuiește familia Furdui. Discuție pe care Titus Corlățean a caracterizat-o ,,constructivă’’ și în urma căreia domnia sa are ,,așteptări foarte clare de la prefectul districtului’’. Pentru asta, fiind, însă, imperioasă nevoie de un temeinic sprijin din partea instituțiilor statului român. În primul rând din partea președintelui Klaus Iohannis, președintele tuturor românilor!
Din păcate, până acum, domnul președinte nu a găsit de cuviință să se refere, fie și în treacăt, la acest subiect, dar, încă, să își folosească consistentele afinități și relații cu Germania pentru a ajuta familia Furdui. Pentru asta fiind nevoie, așa după cum cu îndreptățită mâhnire constata senatorul Titus Corlățean, să dea doar un telefon. La Berlin, acolo unde trebuie…
Iar dacă nu a făcut-o până acum, cu atât mai puțin este probabil să o facă, știind cu toții că, la ora asta, domnul președinte, executivul țării și ministerul de externe sunt pe ultima sută de metri a pregătirilor pentru Reuniunea miniștrilor de externe ai statelor membre NATO care va avea loc la București în zilele de 28-30 noiembrie. Interval de timp în care are loc un alt prestigios eveniment la care țara noastră are calitatea de co-organizator, Reuniunea liderilor de la Munchen, care constituie formatul restrâns al Conferinței de securitate de la Munchen. Circumstanțe în care nu putem să ne așteptăm ca abuzurile comise de Jugendamt împotriva familiei Furdui să figureze între subiectele agendei de lucru a celor două evenimente.
Putem, în schimb, să sperăm ca plusul de apreciere și de încredere pe care dorim să îl dobândească, cu acest prilej, România să ofere președintelui României, guvernului și ministerului de externe noi argumente pentru ca, într-un viitor cât mai apropiat, să inițieze demersuri care să se finalizeze cu singura soluție așteptată: eliberarea copiilor familiei Furdui rămași, încă, prizonierii Jugendamt!
Ne bucurăm, firește, că ieri, în fața Porții Brandenburg din Berlin, acei 10.000 de români, veniți de peste mări și țări, au demonstrat că suntem și că putem să fim împreună pentru a dărâma zidurile abuzurilor împotriva familiei Furdui. Ceea ce înseamnă că a venit timpul ca în acest ,,împreună’’ să se regăsească, în mod efectiv, și cei în sarcina cărora se află, în primul rând, promovarea și apărarea Interesului Național al României Europene și a drepturilor tuturor românilor, din țară și de peste hotare.
