O deviză în acțiune: "Împreună pentru consolidarea proiectului european"

Considerat a fi, după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, cel mai important proiect de țară pentru România, exercitarea Președinției Consiliului UE, în primul semestru al anului 2019, a reprezentat tema unei substanțiale dezbateri organizate Ministerul Afacerilor Externe, Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, în colaborare cu Unitatea pentru pregătirea președinției României la Consiliul European și Centrul Infoeuropa.

 Dezbatere care, sub genericul ,,Împreună pentru consolidarea proiectului european’’, a reunit personalități marcante ale mediului politic, diplomatic românesc și extern, parlamentar, antreprenorial și academic, realizând o abordare complexă, de largă perspectivă pe care, cu îndreptățirea, Ana Birchall, ministru delegat pentru afaceri externe, a caracterizat-o ca fiind de un ,,realism constructiv’’. Aceasta fiind, să o spunem de la bun început, caracteristica definitorie a intervențiilor președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu și ministrului Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, a mesajului transmis de primul ministru, Sorin Grindeanu și, în egală măsură, a discuțiillor din cadrul celor două panelluri, care i-au avut moderatori pe redutabilii jurnaliști Bogdan Chirieac și Sabina Iosub. Panelluri în cadrul cărora s-a realizat un substanțial dialog pe teme de cert interes privind oportunitățile, avantajele și responsabilitățile exercitării de către România a acestui mandat și o evaluare echilibrată a provocărilor sau a factorilor de risc, pe plan european și internațional, care există sau pot surveni pe parcurs.

 Astfel, în ceea ce privește oportunitățile , avantajele și responsabilitățile României decurgând din calitatea pe care o va exercita în primul semestru al anului 2019, una dintre principalele concluzii asupra cărora există, de pe acum, un larg și încurajator consens, este aceea că țara noastră trebuie să valorifice la maxim această oportunitate care dobândește condiția unui adevărat test de maturitate și de încredere în relația cu partenerii noștri europeni, dar nu numai cu aceștia. În această ordine de idei, am reținut, alături de elementele menționate de ministrul de externe, Teodor Meleșcanu, și de ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, edificatoarele precizări făcute de către reprezentantul cu însărcinări speciale pentru pregătirea Președinției române a Consiliul UE, Cristian Bădescu și de Luminița Teodora Odobescu, reprezentatul permanent al României la UE, privind demersurile logistice și organizatorice întreprinse pentru asigurarea condițiilor optime, necesare exercitării acestui rol important ce va reveni țării noastre într-o instituție cheie a construcției europene.

 Am înțeles și cred că trebuie apreciată și sublinierea care a revenit cu o semnificativă frecvență în dezbateri privind mesajul ce trebuie transmis direct cetățenilor români, un mesaj de încredere în faptul că este un cetățean european, egal în drepturi și îndatoriri, cu toți cetățeni din statele Europei Unite.  Numai că, așa după cum de asemenea s-a evidențiat în dese rânduri pe parcursul acțiunii, un asemenea mesaj nu poate fi doar unul abstract, de principiu, fie el și unul de bune intenții, ci trebuie să fie susținut prin politici care să dovedească, în mod concret și convingător, că UE este în folosul tuturor statelor membre și nu doar a unui grupă de state de elită și, cu atât mai puțin, una cu două sau cu mai multe viteze. Pentru România, aceasta trebuie să însemne, în mod efectiv, eliminarea atât de abuzivului MVC, accesul în Spațiul Schengen și aderarea  euro. Ceea ce presupune, deopotrivă, ca decidenții europeni să ofere României susținerea necesară pentru proiecte de dezvoltare durabilă și, în egală măsură, ca autoritățile românești să acceseze fondurile europene și le folosească pentru a realiza obiective economice, sociale, culturale, din domeniul învățământului și sănătății și nu să le irosească pentru a umple buzunarele unei clientele hapsâne , așa cum au făcut-o guvernările precedente. ( Spre a evita interpretări nedorite, fac precizarea că această ultimă parte a comentariului îmi aparține, ea nefiind dedusă din discuțiile purtate în cele două panelluri ale dezbaterii la care mă refer aici.)

 O altă temă majoră care s-a aflat pe agenda discuțiilor a fost cea a încărcăturii de semnificații istorice a anului 2019, în a cărui primă jumătate România va deține președinția Consiliului UE. Este vorba de semnificațiile istoriei românești și a celor ce țin de patrimoniul istoriei europene ale acestui an calendaristic 2019, dar  și ale anului care îl precede. Normal și firesc s-au făcut temeinice referiri la Centenarul Marii Uniri, mai mulți vorbitori insistând asupra ideii că, la 1 Decembrie 1918 s-a făurit o Românie Mare și, totodată, o Românie cu vocație și cu deschidere Europeană. Numai că, nu trebuie uitat că, anul următor, 2019, este și un an pe care, încă de-acum, ideologia și propaganda revizionistă îl pune sub semnul unor contestări resentimentare, așa după cum este pusă însăși Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. De aceea, așa cum s-a remarcat în mai multe intervenții, este de așteptat ca înveninatele campanii de dezinformare, de diversiune, de intoxicare și de manipulare, care se desfășoară, atât în spațiul mediatic propriu-zis și, cu o crescândă insistență, în cel virtual, să cunoască o periculoasă escaladare avându-și public țintă foarte divers, dacă nu chiar eclectic. Iar dacă luăm în considerare și împrejurarea că asemenea campanii se desfășoară concomitent cu cele de decredibilizare, dacă nu chiar de discreditare, a Uniunii Europene, care speculează  multiple și, din păcate, serioase erori în politicile promovate sau pur și simplu impuse de către unii dintre actualii diriguitori uniunii și fac pasul foarte periculos de la euroscepticism la anti-UE, atunci ajungem la încheierea că se impun, fără întârziere, măsuri categorice și replici ferme.

La cele menționate înainte trebuie să adăugăm și faptul că sunt așteptate cu maxim interes și nu fără o serioasă îngrijorare, rezultatele turului II al alegerilor prezidențiale din Franța și, într-un viitor nu prea îndepărtat, cele ale alegerilor generale din Germania. Alegeri care, fiecare în felul lor, vor avea un impact puternic, determinant, asupra proiectului european și, fără doar și poate, vor genera reacții și contra, reacții greu de evitat sau de subestimat. Așa încât replica necesară și firească pentru asemenea amenințări nu va mai putea să rămână, așa cum s-a remarcat și în dezbaterea aceasta, doar la nivelul unor patetice declarații de bune intenții, ci trebuie să se exprime capacitatea unei Uniuni Europene revigorate de a elabora și pune în aplicare politici cu adevărat europene,consistente și viabile, în folosul cetățeanului, ca și în capacitatea administrațiilor din toate statele membre, deci și ale statului român, de a-și consolida instituțiile și de a le determina să lucreze cu adevărat în folosul comunităților și al membrilor lor, fără discriminări de orice natură.

 Cât privește semnificațiile particulare ale unor evenimente de majoră importanță aflate pe agenda politică internă și europeană a  anului 2019, și care, din păcate, ar putea să reprezinte teme ale unor acțiuni provocatoare și ale unor mesaje tendențios-distorsionate, vizând securitatea noastră națională sau securitatea din alte zone mai apropiate sau mai îndepărtate de noi, ar mai fi, cred, de făcut două mențiuni aparte. În primul rând, 2019 este anul în care vor avea loc alegeri pentru viitorul parlament european, în urma cărora se va desemna noua Comisie Europeană. Ceea ce însemnă că și electoratul român va trebui să îi voteze pe viitorii noștri membri ai legislativului Uniunii Europene. Alegeri care vor fi precedate de confruntări și dispute în cadrul cărora întrebările, așteptările și, deloc în ultimul rând, frustrările electoratului român privind efectele politicile comunitare vor conta foarte mult în discuție. În același an, aici, la noi acasă, vor avea lor alegeri prezidențiale, prilej cu care, după cum cu fină ironie s-a remarcat pe parcursul discuțiilor, unii candidați la magistratura supremă a statului de drept ar fi ispitiți să își facă un anumit capital electoral fie și din fotografii la minut cu un lider european aflat pe creasta valului.

Toate aceste situații sau ,deocamdată, doar ipoteze, ridică-pentru a câta oară?- o sere de întrebări privind calitatea, temeinicia seriozitatea și poate chiar buna credință a informațiilor pe care cetățeni români, tineri și vârstnici, din diferitele zone sau localități le primesc sau le rețin asupra activităților UE, inclusiv privind beneficiile, realizările și neîmplinirile celor zece ani de când România este, în mod efectiv, stat membru al Uniunii Europene. Este vorba,aici, despre ceea ce am putea numi ,,cultura europeană a cetățeanului român’’ , domeniu pe cât de important pe atât de sensibil, în care (pentru a mă exprima eufemistic!) mai sunt încă multe de făcut…

 Motiv foarte serios pentru care salut și susțin ideea formulată și , sunt convins, deloc întâmplător reluată pe parcursul dezbaterii de către ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, care a promis că dezbaterea de ieri este prima dintr-o suită mult mai bogată de  acțiuni care se vor desfășura de acum înainte în toată țara, în primul rând ân centrele universitare, la care vor fi angrenate entități reprezentative din sectorul privat, societatea civilă, din mediul academic și parteneri din  străinătate. Informarea și educarea cetățenilor României  în spiritul valorilor și principiilor Uniunii Europene fiind condiția esențială pentru ca deviza manifestării care a deschis acest ciclu de acțiuni consacrate pregătirii Președinției României la Consiliul UE, 2019- ,, Împreună pentru consolidarea proiectului european’’- să devină un ideal în acțiune.

 Că s-a pornit cu dreptul în acest ambițios proiect ne-au confirmat-o atât doamna Paivi Pohjanheimo, ambasadorul Republicii Finlanda, ca și domnul Davor Vidis, ambasadorul Republicii Croația, state împreună cu  care România va alcătui acel trio de președinți în cadrul președinției rotative a Consiliului UE. Avem, așadar,prilejul să dăm dovadă de acel vital realism constructiv și, de ce nu?, să dovedim ( cum bine a remarcat Bogdan Chirieac) faptul că adevăratul nostru brand de țară nu este ,,corupția’’ așa cum o mai toarnă o patentată europârâcioasă de teapa Monicăi Macovei în urechile cui stă să o asculte.

 Stă în puterea noastră să demonstrăm că mergem,fără gând de întoarcere, pe calea deschisă de Nicolae Titulescu, omul politic și diplomatul de geniu care ,,a adus România în Europa și Europa în România"!