Pe când cortina finală la o grotescă mascaradă?

Iată un spectacol despre care nu mi-aș dori în ruptul capului să scriu o cronică! Mă refer la grotesca joacă de-a <> Este vorba, după cum lesne se poate înțelege, despre Teatrul Nottara, acest prestigios, emblematic Templu bucureștean al Thaliei. O urâtă farsă care ține de cam multișor poveste și despre care nu prea sunt semne încurajatoare că se va sfârși prea curând. Prin acest <> înțelegând o soluție bine gândită și de durată și nu doar o improvizație de calibrul lui <>, după cum, din păcate, stau ,deocamdată, lucrurile,așa după cum au demonstrat-o, cu rigoare, confrații de la Antena 3.

Coșmarul- fiindcă numai așa se poate numi ceea ce se le este dat să trăiască actorilor, regizorilor, tuturor angajaților sau colaboratorilor teatrului și, în egală măsură, publicului său devotat- a început atunci când s-a descoperit că pe clădirea din bulevardul Magheru trebuie să se afle o bulină roșie și că, pe cale de consecință, aici nu se mai pot juca spectacole. Care spectacole se înscriu- lucru demn de menționat - într-un repertoriu alcătuit cu rafinament și iscusință, într-o frumoasă concordanță cu renumele Teatrului Nottara.

Fapt semnificativ, primele semnale de solidaritate și de sprijin au venit din partea colegilor de breaslă. Mai precis din partea Teatrului de Comedie, al cărui director este George Mihăiță, el însuși unui dintre nedezmințiți sufletiști ai artei dramatice și care au invitat să își prezinte spectacolele pe scena acestui teatru. La rândul lor, cei din echipa Teatrului Nottara s-au adresat Primăriei Urbei lui Bucur. Care primărie le-a oferit și soluția ca spectacolele să se joace la ARCUB. Și de-aici înainte să te ții peripeții! Fiindcă,potrivit declarațiilor managerei Teatrului Nottara, Marinela Țepuș, după ce, la prima vedere, directoarea ARCUB, Mihaela Păun, se arătase plină de entuziasm și bucuroasă a le fi gazdă,la scurtă vreme după asta, s-a răzgândit brusc și a descoperit că și pe clădirea instituției există o asemenea steluță roșie, rău-prevestitoare.

Se pune, așadar, întrebarea: oare chiar nu a știut până atunci doamna directoare Mihaela Păun despre faptul că și clădirea ARCUB este foarte grav amenințată în cazul unui seism? Sau, mai degrabă, domnia sa și-a adus aminte despre asta după ce își va fi făcut niscaiva socoteli de om așaceva mai strâns la baierele pungii atunci când este vorba despre chiverniseala bunurilor aflate, fie și vremelnic, în administrarea sa? Citind, astfel, într-o nouă cheie stihurile lui Iancu Văcărescu:,,V –am dat teatru, vi-l păziți>>?

Iată câteva întrebări la care nu cred că avem dreptul să trecem prea ușor, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o situație care aruncă o nedorită și nemeritată pată asupra vieții culturale și artistice a Capitalei. Situație care, de altfel, se află într-o flagrantă contradicție cu o mai veche ( dar câtuși de puțin perimată!) declarație publică aparținând chiar doamnei Mihaela Păun:<>.

Drept pentru care socotesc a fi pe deplin îndreptățite protestele pe care le-au anunțat actorii Teatrului Nottara care cer Primăriei Municipiului București să se ajungă, cât mai curând, la o rezolvare reală și durabilă a situației. Rezolvare care să reprezinte, în fapt, cortina finală a acestei mascarade de-a << uite sala, nu e sala pentru Teatrul Nottara>>!