Pe cine trebuie să îşi verse nervii, Victor Ponta?

Îl înțeleg, omenește vorbind, pe Victor Ponta atunci când își varsă nervii pe jurnaliștii care vor să afle de la el informații privind dosarul (sau dosarele) în care este cercetat. Am scris că își varsă nervii, pentru că, deși fostul premier nu a ajuns până la un scandal în stradă, ironiile sale la adresa gazetarilor asta exprimă: o stare de iritare tot mai greu de stăpânit. Iritare pe care, până la un punct, o putem explica dar nu și justifica sau, cu atât mai puțin, am pute-o accepta.

Să ne înțelegem: Victor Ponta este ,acum, o țintă cu miză aparte pentru DNA și nu încape nici-o îndoială că o posibilă inculpare sau, mai ales, condamnarea sa, va fi raportată ca o strălucită victorie a acestei instituții de forță a statului represiv, așa după cum ea s-a impus în cei zece ani de domnie a lui Traian Băsescu. Impusă de Amiralul Dezastrului Național, dar, din păcate, menținută în acest statut și acum. Instituție de forță a statului de drept care, ca, de altfel, întregul corp al procurorilor, a căpătat puteri discreționare sub mandatul ministerial al Monicăi Macovei, atunci când procurorii au fost integrați, în mod abuziv, în corpul magistraților.

Iar, dacă este să spunem lucrurilor pe nume până la capăt, atunci haideți să o spunem. Au fost ei, procurorii, declarați magistrați, de către Monica Macovei, dar au rămas aici, neclintiți și mai departe. Și nu numai că au rămas bine merci, dar ministrul Robert Cazanciuc, el însuși procuror, le-a făgăduit, în mod public, să nu îi clintească de aici pe durata mandatului său! Citându-l, ca argument decisiv, pe primul ministru în exercițiu la acea vreme . Pe Victor Ponta, și el tot procuror!

Ceea ce s-a și întâmplat, procurorii rămânând bătuți în cuie în corpul magistraților! În acest fel ei, procurorii, mai ales cei din cadrul DNA, având cale liberă să impună judecătorilor verdictele lor, nu de puțin ori arbitrare. Așa încât, și acum, de la visteria țării, sunt plătite sume foarte mari pentru despăgubirea celor care și-au găsit,până la urmă, dreptatea la CEDO.

Același Robert Cazanciuc fiind ministrul justiției care s-a făcut că nu aude și nu vede atunci când oameni de bună credință din lumea justiției și entități reprezentative ale societății civile au cerut o Lege a răspunderii materiale a magistraților. Să mă mai întreb și de ce respectivul domn a procedat așa și nu după cum era corect și drept să procedeze? Nu o mai spun, fiindcă, vorba ceea: prietenii știu de ce. Prieteni printre care se numără și Victor Ponta…

Despre toate aceste anomalii s-a discutat, aplicat și cu temeinice argumente, atât în Jurnalul Național cât și în mai multe emisiuni difuzate pe canalul Antena 3. Am încercat și eu, tot în Jurnalul Național, să atrag atenția asupra lor și să îi cer (pe atunci) premierului Victor Ponta să își precizeze poziția. Din păcate, domnia sa nu a găsit de cuviință nici măcar să răspundă și, cu atât mai puțin, să ia și măsuri de stopare a aberantei decizii generatoare de abuzuri în cascadă luată de procuroarea tipic-kominternistă, azi europârâcioasa de funest renume, Monica Macovei.

Repet și întăresc, sunt convins și chiar revoltat văzând că , în momentul de față, Victor Ponta este supus unei oribile hărțuiri care nu poate decât să îl afecteze moral și emoțional. De aceea, îi doresc să aibă puterea de a rezista acestor încercări și, într-un viitor pe care îl sper a fi nu prea îndepărtat, să depășească durerosul impas.

Până atunci, însă, cred că ar fi corect din partea sa ca, în loc să își descarce nervii pe reporteri , să privească foarte serios drumul pe care l-a parcurs și să își asume atât reușitele- deloc puține și deloc neînsemnate!- cât și erorile . Între care, cele la care m-am referit mai înainte, l-au costat și, din păcate, îl mai costă încă...