x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Povestea unui om leneş şi hoţ

Povestea unui om leneş şi hoţ

de Ionuț Bălan    |    10 Oct 2018   •   07:50
Povestea unui om leneş şi hoţ

Nicu Ceauşescu a spus: ”Nici în 20 de ani nu veţi reuşi să zugrăviţi ceea ce a construit tata, darămite să construiţi ceva nou!”. Noroc că am intrat în UE şi ne-am apucat să reabilităm blocurile cu fonduri europene. Dacă s-ar fi utilizat resursele provenite din impozitele românilor, n-ar fi rămas destul pentru furat!

Sigur, cu bani comunitari se realizează, într-un târziu, şi nişte proiecte ce aduc cu construcţiile de pe vremea marelui cârmaci, însă totul evoluează încet şi fără chef. De aceea, pasajele supraterane edificate acum durează de două-trei ori mai mult decât cele subterane din timpul lui Ceauşescu. Contextul pare a semăna cu cel din poveştile lui Ion Creangă, dar cu precizarea că omul leneş zugrăvit de moldovean mai este şi hoţ.

Un exemplu ce merită să fie dat de fiecare dată e cel al metroului bucureştean. În 14 ani, între 1975 şi 1989, s-au construit 60 km de cale ferată subterană, iar după aceea - într-un interval dublu de timp - doar 11. De la anunţul pus în Drumul Taberei  - "În 3 ani, aici VA FI staţia TA de metrou. În 3 ani, de aici vei face 7 minute până în centru" - au trecut 7 ani! Deci discutăm de un om leneş şi hoţ, care demarează proiecte fără să ştie cât costă şi cât durează, ceea ce înseamnă că face doar calcule politice. Şi, identificând problema, avem explicaţia pentru lipsa de bun-simţ cu care-s trataţi cei ce-şi pierd timpul în trafic, fiindcă asta-i principala însuşire a unor politicieni care trebuie responsabilizaţi când iniţiază proiecte pentru care nu-s pregătiţi şi singura certitudine e că încurcă lumea.

Pentru a reveni la Nicu Ceauşescu, care a spus că postcomuniştii nu vor zugrăvi ceea ce a construit tatăl său, el nu a anticipat că vom primi nişte bani, care nu-s atât de uşor de deturnat dacă nu faci ceva cu ei, şi atunci am fost constrânşi să renunţăm a mai replica ca-n poezia “Vara la ţară” a lui George Topârceanu: “Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?!”.

×