x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Soartă, nu roşeşti în obraz?

0
Autor: Florin Condurateanu 09 Ian 2018 - 08:48
Soartă, nu roşeşti în obraz?


De ruşine că unor geniali le-ai pus la cale morţi de dimensiune mică. E oare de acceptat că un geniu precum Eminescu, cel ce a născut o melodie tulburătoare a poeziei despre iubirea Luceafărului pentru o frumuşică, şi-a cerut astrul îndrăgostit chiar renunţarea la nemurire pentru a coborî pe pământ, în timp ce drăgălaşa bălaie surâdea la îndrăznelile unui copil viclean de casă, să moară Poetul Poeţilor într-un ospiciu! Ei bine, Conu Mihai, care a prefaţat în opera lui teoria relativităţii a lui Einstein, care uita de mâncare şi somn ca să lupte prin editorialele zilnice pentru venirea Ardealului la pieptul Maicii Românii, să fie lovit în cap de o piatră zvârlită de un actor ratat şi nebun, rudă cu Poenaru, inventatorul stiloului? Şi rana de la frunte să se infecteze şi creierul cosmic să fie uitat într-un borcan? Cum e posibil, măi Destinule, ca pe marele romancier Liviu Rebreanu, în seara acelui 23 August, un glonţ al unui soldat, glonţ slobozit că maşina născătorului lui “Ion”şi al “Ciuleandrei” nu a oprit la somaţie, ei bine cartuşul să-l lovească în piept pe Rebreanu şi să moară de plămân peste o săptămână? Mihail Sebastian a adus tot romantismul cu surâs trist în “Steaua fără nume”, odată cu visările profesoraşului dintr-un orăşel unde nu opresc acceleratele şi unde el, privind cerul, a descoperit o stea fără botez al numelui. Gândurile delicate ale lui Miroiu n-au oprit-o pe Mona lângă sufletul frumos al dascălului, a câştigat iarăşi amantul cu limuzină şi bani pentru ruletă. Autorul delicatelor iubiri din “Jocul de-a vacanţa” şi din teribilul roman “Accidentul” a fost strivit de un camion bezmetic în timp ce-şi înnoda şiretul de la pantof. Arşiţa încăpăţânată de câmpie lungă şi vântul de Bărăgan, împrăştiind ciulini, n-au putut să detroneze de pe locul întâi pământul mănos, gras ca untul din şesul dunărean. Aşa şi toate invidiile şi lucrăturile n-au clintit de pe podium scriitura aspră, colţuroasă, venită de pe întinderile Bărăganului odată cu Marin Preda, de neuitat în “Cel mai iubit dintre pământeni”, dar şi în “Delirul”. Soarta s-a jucat şi a aşezat o bucată de omletă pe traheea lui Preda şi respiraţia i-a fost retezată în somn. Măi, Destin, cum te-ai distrat cu ajutorul unei remorci deşelate de tramvai trimiţând în cer la nici 30 de ani un teribil talent ca Labiş, născător de strofe cu zbor înalt în “Moartea căprioarei”! N-ai plecat ochii în jos, Soartă, când ai aprobat moartea jalnică de accident în vasele creierului, într-o tutungerie sărăcăciosă a îndrăgitului Creangă, reazem pentru tristeţile lui Eminescu, cel care a dăruit tuturor copiilor români paginile “Amintirilor...”?!

Citeşte mai multe despre:   eminescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de