Statul-elefant

Totul e mare în economia românească. De parcă s-ar aplica legea lui Murphy care postulează că un elefant e un şoarece construit după indicaţiile guvernului. Aici intervine însă o primă întrebare: De ce un şoarece ajunge elefant? Pentru că indicaţiile guvernului se raportează strict la factori politici şi de aici rezultă o structură încărcată cu foarte mult personal neproductiv. Bine, dar elefanţii nu aparţin doar statului, ci şi sectorului privat. Elefanţii privaţi cum au apărut? Ca urmare a negocierilor guvernamentale, ceea ce face să poarte aceeaşi lipsă de eficienţă.

Din răspunsurile la cele două întrebări am ajuns la o idee clară. Când guvernul participă la ceva transmite ineficienţa venită din presiunea politică. Deoarece politicul caută să deţină controlul în detrimentul oricărei alte funcţii. Din acest motiv, în economia României se văd bănci, furnizori de utilităţi şi retaileri mari. Aşa au dispărut magazinele mici de la parterul blocurilor şi locul lor a fost luat de lanţuri de supermaketuri. La fel cum s-a întâmplat şi cu benzinăriile mici. Ca nu cumva în acest domeniu supraaccizat să se facă evaziune fiscală.

Cu alte cuvinte, dacă la noi operează 2.000 de benzinării, iar în ţara OMV, care a preluat Petrom, 3.500 - stat cu jumătate din populaţia noastră şi o treime din suprafaţă - acest lucru e posibil din acelaşi motiv pentru care a eliminat acciza minimă ţigările Carpaţi de pe piaţă. Astfel sunt încurajate oligopolurile şi se explică de ce a fost împărţită România între taberele conducătoare.

Sigur că mai există companii mici, însă cele direct productive n-au legătură cu piaţă autohtonă, fiindcă realizează componente pentru piaţa externă. Iar băncile, asiguratorii şi furnizorii mari ce acţionează pe piaţa internă, fie nu adaugă valoare, fie n-o redistribuie. Şi atunci se administrează sărăcia, finanţată dintr-o datorie externă, care creşte lent, în loc să se creeze bogăţie, cu ajutorul pieţelor.

Dacă nu credeţi cele spuse ia gândiţi-vă la cât ar creşte şomajul dacă s-ar întoarce mâine românii care lucrează în Spania sau Italia? Aşa se întâmplă când preferi controlul în detrimentul eficienţei. Dar până la urmă totul se reduce la o chestiune de management. Dacă s-ar defini o funcţie-scop duală, precum în Turcia, ar fi suficient să se extindă impozitul forfetar la toate domeniile. Aparatul politico-militar ar zice că vrea o anumită sumă de bani ca să asigure controlul/securitatea, iar în rest pieţele ar fi lăsate să aloce eficient resursele.

Şi acum să ne întoarcem la început şi să mai explicăm o dată de ce avem elefanţi privaţi. Fiindcă respectivele companii aparţineau statului şi am fost constrânşi să le privatizăm pentru a adera la UE. Am trecut brusc de la “Nu ne vindem ţara”, la “Hai să intrăm în Uniunea Europeană”, din cauza lipsei de expertiză în management. După care n-am urmărit să remediem deficienţa. De aceea suntem în continuare asistaţi de FMI. Pentru că guvernanţii doresc să păstreze controlul ca funcţie-scop. Şi atunci când nu vrei să gestionezi cu pieţe şi eficienţă, se perpetuează politica de majorare a taxelor şi impozitelor.