Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cred tot mai mult că România, cea unică şi indivizibilă din Constituţie, e organizată în straturi, multe straturi, fără legătură între ele. Înţeleg asta tot mai bine când viaţa mă scoate din platoul, redacţia şi biroul unde fiecare declaraţie pare că e urmată de sfârşitul lumii.
Când ajung printre oamenii a căror principală preocupare nu sunt ştirile, mă uimeşte liniştea lor. S-a întâmplat vineri imediat după votul moţiunii de cenzură. Pe tabletă curgeau declaraţii care de care mai războinice. În jurul meu, la Mall, oamenii se purtau ca şi cum nu era viitorul lor în joc. Ar fi uşor să spunem că sunt inconştienţi, însă cred că ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva România oamenilor politici e o ţară străină pentru România oamenilor normali, dacă nu cumva marile războaie ale politicii sunt bătălii străine străzii, iar singura legătură între cele două lumi sunt banii din taxe şi impozite pe care unii îi plătesc şi alţii-i cheltuie.
Altă legătură în perioada asta nu văd. Măcelurile politice nu au ca obiectiv impunerea unor proiecte de ţară care să pună România definitiv şi irevocabil pe harta Europei. Vorbim despre funcţii, nu despre infrastructură, programe sociale, planuri economice. Iar oamenii simt asta. Simt că treaba lor este să supravieţuiască de capul lor. Şi, mi-e teamă, aşa s-au obişnuit. Viaţa lor este departe de viaţa personajelor consumate şi compromise care se bat că să-i conducă. De fapt, că se le cheltuie banii din taxe şi impozite.
