Straturi

 Revoltă. Mânie. Silă. Dezamăgire. Furie. Sunt prezente zilnic în meseria asta, mai ales când drumul tău înseamnă anchete, deci confruntarea cu răul, cu hoția, cu tupeul, cu nedreptatea. Duminică seara, în timp ce îi ascultam pe Românii de 10 în timpul Galei de aniversare a Antenei 3, am avut senzația că-mi percep extrem de conștient straturile. Lucrurile acumulate care mă fac ce sunt, la aproape 37 de ani, după deja 18 ani de jurnalism și de confruntare cu răul. Și am realizat că sunt un om norocos, nu unul obosit de revolte, mânii, silă și dezamăgiri, pentru că în straturile mele sunt și bucăți de Mircea Diaconu, de Emil Hossu și Catrinel Dumitrescu, de Lucia Hossu Longin, de Draga Olteanu Matei, de Dinu C. Giurescu, de Verbiță Lisandru sau de mama Măriucăi și toți acei părinți cărora Dumnezeu le dă puterea nu doar să-și salveze copiii, ci și să-i crească zâmbitori în ciuda tumorilor sau dizabilităților. De la toți am învățat demnitate, curaj, libertate, dragoste. Nu sunt ca ei, nu am ajuns la ei, dar îi urmez cu umilință, construindu-mă să fiu ca ei. Atunci când mă încearcă frica, îl aud pe Mircea Diaconu spunând că și curajul e doar o frică mai mare. Atunci când m-aș lăsa, mă apucă rușinea de doamna Draga sau de doamna Hossu Longin sau mă gândesc la toți cei care au venit în caravană cu brațele pline de documente punându-și speranța în mine. Iar atunci când mă tem să pierd ceea ce am, mă gândesc la cel care și-a pierdut libertatea (fizică doar) pentru că la demnitate nu putea renunța, pentru că nu s-a putut vinde și că nu ne-a putut vinde: “Dacă cineva mi-ar propune acum să-mi regândesc viaţa, aș lua lupta de la capăt pentru a apăra principiile şi valorile în care cred. Aş da oricând 10 ani de libertate pentru ca voi şi oricine în ţara asta să poată gândi şi vorbi liber, în ţara mea să fie dreptate, în ţara noastră să fie linişte şi belşug”. Și a făcut asta deja profesorul Voiculescu pentru ca eu și colegii mei să fim liberi să ne facem meseria. Straturi...