Summit-ul NATO – decizii, aşteptări, perspective

“Summit-ul NATO-rezultate şi perspective”, aceasta a fost tema cu care s-a deschis  noua stagiune a manifestărilor al căror organizator şi gazdă este Fundaţia Europeană Titulescu.  Dezbaterea, al cărei moderator a fost prof.univ. dr.Adrian Năstase, preşedintele acestui prestigios forum  cultural, i-a avut ca invitaţi speciali pe Titus Corlăţean,ministrul afacerilor externe, senatorul Petru Filip, preşedintele Comisiei de politică externă a Senatului şi pe general Mihai E. Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară şi a reunit personalităţi reprezentative ale mediului nostru diplomatic, academic şi universitar. Au participat ambasadorul Republicii Moldova în România, Iurie Reniţă, reprezentanţi ai altor misiuni diplomatice la Bucureşti. 

Schiţând  principalele axe tematice ale dezbaterii, Adrian Năstase s-a referit la semnificaţiile Summit-ului NATO care s-a desfăşurat la Newport(Ţara Galilor) între 4-5 septembrie, primul de după izbucnirea conflictului militar separatist din Ucraina şi anexarea Crimeii de către care  Rusia şi ultimul înainte de retragerea planificată a trupelor aliate din Afganistan. Domnia sa a pus în evidenţă ideea că situaţia actuală din Ucraina, ca şi extrema instabilitate din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, pot reprezenta argumente convingătoare pentru reconsiderarea strategică a rolului organizaţiei atât în interiorul frontierelor sale cât şi în zonele aflate din afara spaţiului său geografic. Firesc au intrat în discuţie  problemele ce ţin de capacitatea de apărare  colectivă a alianţei, aşa după cum a fost ea definită în articolul 5 al Tratatului Nord Atlantic. Extinzând sfera analizei,  Adrian Năstase s-a referit la revenirea în actualitate a unei terminologii care desemnează o stare de tensiune Est/Vest caracteristică perioadei Războiului Rece, precum şi la reevaluarea unor concepte strategice, apărute în deceniul final al secolului XX, cum ar fi “războiul preventiv”, ca şi la punerea în discuţie a unor concepte noi, ca de pildă “război hibrid”. În mod deosebit, domnia sa a făcut trimitere la necesitatea regândirii definiţiei agresiunii, respectiv a agresorului. În acest sens, Adrian Năstase a subliniat contribuţia esenţială pe care a avut-o România, prin eminentul jurist şi diplomat Nicolae Titulescu, în urmă cu 80 de ani,  la elaborarea Convenţiilor de definire a agresiunii semnate la Londra la 3-4 iulie 1934. Pe fondul evoluţiilor semnificative ale situaţiei politice şi geo-strategice din Europa şi din lume, avându-şi un punct central de raportare în definirea viitoarelor raporturi dintre SUA şi Rusia,  Adrian Năstase a invitat la o abordare realistă a oportunităţilor, ca şi a vulnerabilităţilor posibile pentru România decurgând din deciziile preconizate la Summit-ul din Ţara Galilor. Fapt iarăşi semnificativ, dacă ţinem seama că se împlinesc zece ani de la aderarea ţării noastre la NATO.

 Preluând această sugestie, ministrul de externe Titus Corlăţean, şi-a început intervenţia prin a remarca: “România a aderat, la timp, la NATO”. Idee pe care a dezvoltat-o evidenţiind că, prin ea însăşi. calitatea de membru al alianţei oferă României “confortul necesar” prin garanţiile de securitate colectivă statuate prin articolul 5. În acest context şeful, diplomaţiei române a sugerat şi o posibilă pistă de abordare punând întrebarea :”ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu am fi fost în NATO?”

În intervenţia sa, Titus Corlăţean a acordat atenţie aparte  “efectului regional mai larg” pe care îl are intervenţia militară a Federaţiei Ruse în Ucraina, pe care a caracterizat-o ca fiind “călcarea în picioare a dreptului internaţional”. O realitate extrem de complexă şi de tensionată care, la rândul ei, impune “o bătălie în favoarea dreptului internaţional”.

Consemnăm, totodată, consideraţiile ministrului Titus Corlăţean despre modul în care demersurile României s-au regăsit în elaborările Summit-ului NATO, referindu-se, în principal,  la aprecierile referitoare la semnificaţia bazinului Mării Negre în strategiile alianţei.

Am mai reţinut, în acelaşi context, şi acest comentariu privind implicaţiile alocării a 2 % din PIB pentru bugetul apărării: “Nu se poate să avem dezvoltare fără asigurarea păcii şi securităţii ţării.”

Substanţiale consideraţii asupra conceptelor şi paradigmelor noi care decurg din  deciziile recentului Summit NATO a  avut senatorul Petru Filip. Preşedintele Comisiei de politică externă a Senatului. Domnia sa s-a referit la reaşezarea polilor de putere la nivel planetar  care ar avea ca principali actori NATO, Uniunea Europeană şi Statele Unite, respectiv Rusia, China şi ţările emergente. O menţiune specială fiind  făcută la aşa-numitul “stat islamic” menit să complice jocurile strategice în curs de derulare. Dată fiind calitatea sa, senatorul Petre Filip a acordat atenţie  rolului important pe care va trebui să îl aibă diplomaţia parlamentară. Domnia sa insistând cu precădere asupra conceptului de  “relaţii parlamentare directe” pe care l-a exemplificat cu elemente care decurg din cele trei dosare importante la nivel mondial: cel al energiei, cel al mediului şi al dezvoltării economice şi cel al securităţii şi  al apărării.

În intervenţia sa, generalul Mihai E. Ionescu a relevat semnificaţiile de mare actualitatea ale  definiţiilor date  noţiunilor de”agresiune/agresor” cu opt decenii în urmă de către Nicolae Titulescu, insistând , totodată, asupra responsabilităţilor deosebite ce revin, în condiţiile atât de complexe ale lumii de azi, Alianţei Nord Atlantice. Luând ca reper consideraţiile lui Anders Fogh Rasmussen despre viitorul Alianţei Euro-Atlantice - pe care acesta le-a rezumat în formula “Comunitatea Euro-Atlantică rămâne ancora ordinii globale”- domnia sa a recapitulat  rezultatele Summit-ului NATO pe care le-a raportat la confruntarea directă între cele trei alternative ale ordinii mondiale:- o lume bipolară; o lume multipolară sau o lume unipolară. Pornind de la această realitate, care este “rescrierea ordinii globale”, domnia sa a atras atenţia că în actualele condiţii Rusia a devenit “un actant major al revizionismului”. Din această, perspectivă au fost evaluate şi deciziile recentului Summit ca reprezentând “relansarea conceptului de apărare colectivă”, care face substanţa articolului 5 al Tratatului Nord Atlantic. Toate acestea, consideră generalul Mihai E Ionescu, au făcut să crească vizibilitatea strategică a României şi Poloniei. 

Discuţiile care au urmat celor trei intervenţii s-au  purtat cu precădere în jurul unor implicaţii punctuale ale deciziilor de la Summit asupra României şi a eventualelor riscuri şi ameninţări cu care ţara noastră s-ar putea confrunta. Cu referire directă la consecinţele  revenirii periculoase a tendinţelor revizioniste, ca o consecinţă a politicilor de “rescriere a ordinii globale”, au fost menţionate iniţiativele legislative vizând autonomia teritorială a secuilor. Poziţia ministrului Titus Corlăţan a fost categorică:”Răspunsul este nu, iar faptul că se promovează nişte proiecte legislative care nu au girul Guvernului şi nu au fost discutate în coaliţie, este o iniţiativă individuală a unui partener de coaliţie.” Precizând, de asemenea, că “ în Parlament avem argumentele şi poziţiile foarte clare pentru ca acest tip de iniţiativă legislativă care încalcă Constituţia să fie respins”, domnia sa a adăugat:”prefer acest tip de dezbateri, chiar mai complicate, într-un cadru democratic , nu în stradă”.  

În alocuţiunea finală, Adrian Năstase a făcut menţiune la discuţiile şi chiar nemulţumirile legate de faptul că Summit-ul din Ţara Galilor nu a evidenţiat un acord în ceea ce priveşte gestionarea relaţiilor cu Rusia. În acest sens, a fost evocat Summit-ul NATO din 1997 de la Madrid când s-a decis respingerea candidaturilor României şi Bulgariei, cărora le-au fost preferate state din Grupul de la Vişegrad. Mutate gândită de către strategi în contrapartidă cu Acordul Fondator dintre Alianţă şi Rusia, dar şi reuniunea de la Bucureşti, din 2008, care a provocat reacţia Rusiei.  Adrian Năstase menţionând că “jocul de şah geostrategic se face în vecinătatea noastră.”

Din această situaţie decurg aşteptările şi încrederea României în ceea ce priveşte capacitatea şi disponibilitatea NATO de a răspunde oricăror ameninţări la adresa securităţii statelor sale membre.

Considerat de către mulţi analişti ca “un semnal de revenire” a Occidentului,  moment oportun pentru ca NATO să îşi redefinească rolul şi obiectivele, Summit-ul din Ţara Galilor rămâne un eveniment politic major, care urmează să îşi demonstreze valora şi temeinicia deciziilor sale.