Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„România ar trebui să refuze să primească imigranţi pe teritoriul ei. Nu este jocul nostru, nu este problema noastră!” Dacă vorbele acestea ar fi fost spuse de către un alt actor al scenei politice a momentului zău dacă m-aş fi mirat prea mult. Dar, aflând că aceste ele îi aparţin lui Traian Băsescu însuşi, încep să mă minunez. Iar uimirea mea creşte mai abitir atunci când aflu că Amiralul Dezastrului Naţional, a mai declarat referitor la chestiunea imigranţilor următoarele: „România nu trebuie să-şi asume drama acestor amărâţi. Sunt alţii care au responsabilitate în Europa şi care trebuie să-şi şi-o asume pentru că sunt cei ce au contribuit la crearea haosului în statele acestea.” Scurt pe doi!
Pentru ca, după ce cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez, Francois Hollande, au cerut Uniunii Europene să împartă cotele obligatorii de rezidenţi statelor membre al uniunii, acelaşi Traian Băsescu să revenit cu un mesaj în care face nominalizări: „România are toate motivele să nu fie solidară cu ce vrea doamna Merkel, domnul Hollande și probabil premierul olandez”.
Am putea crede că, profund marcat de împrejurarea că, după ce a coborât din Dealul Cotrocenilor, lumea a început să fugă de el mai ceva decât Necuratul de tămâie, Traian Băsescu s-a gândit că nu ar fi rău să recurgă la asemenea mesaje şocante, izvorâte, chipurile!, din cele mai fierbinţi idealuri patriotarde sau din cine ştie ce porniri justiţiare aplicabile la scara Bătrânului Continent şi chiar la nivel planetar.
Nu cred câtuşi de puţin că este vorba doar despre aşa ceva. Să ne gândim, de pildă, la faptul că printre cei pe care unii analişti politici şi vectori de opinie îi nominalizează ca fiind răspunzători pentru starea prelungită de haos în care se află multe ţări din Orientul Mijlociu şi cărora le cer să îşi asume, în mod direct proporţional, şi consecinţele-inclusiv sau,în special, exodul masiv al populaţiei din aceste teritorii spre Europa se află Germania şi cancelarul său, doamna Angela Merkel, pe care Traian Băsescu o nominalizează fără menajamente în recenta sa ieşire la rampă. S-a raliat, cumva, mai nou Traian Băsescu, acestui curent de opinie şi noi nu ştiam? Nu de alta dar este vorba despre aceeaşi doamnă, Angela Merkel ale cărei politici de austeritate, inspirate („impuse”, s-a spus !) Uniunii Europene, au avut, ani şi an la rând, în Traian Băsescu, un frenetic aplaudac, dar, mai ales, un fervent susţinător şi promotor.
Doamna Angela Merkel fiind, la rândul său, una dintre înaltele personalităţi ale Uniunii Europene care au intervenit în mod categoric în favoarea menţinerii pe funcţie a lui Traian Băsescu, pe care, în vara lui 2012, majoritatea covârşitoare a românilor l-a dorit demis, pe calea democratică a Referendumului naţional. Aşa după cum, Traian Băsescu a fost, dacă ne aducem bine aminte, cel care i-a spus doamnei Angela Merkel că în Constituţia României nu este prevăzută demiterea preşedintelui prin Referendum naţional.
Din toate acestea, noi ce să mai înţelegem? Putem, bunăoară, să înţelegem că undeva, nu ştim încă precis unde, lanţul de iubire dintre Traian Băsescu şi unii dintre protectorii lui din state–fanion al democraţiei consolidate s-a rupt. Situaţie în care - după ştiutul său obicei care i-a adus aici, acasă, un ruşinos renume -, tot el, Traian Băsescu, iese în stradă şi îşi pune poalele în cap.
Odinioară, atunci când vroia să ne dea de veste că şi-a schimbat părerea despre un actant politic (partid sau persoană), Traian Băsescu folosea expresia „l-am reevaluat”. În situaţia de faţă, ne punem întrebarea: i-a reevaluat, Traian Băsescu, pe câţiva lideri marcanţi din state membre ale Uniunii Europene?
Dar, pentru că tot suntem în ţara lui „al matale, Caragiale”, eu cred că putem admite că şi „viceversa” este cel puţin la fel de adevărată.
