x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Un capac frumos

Un capac frumos

de Tudor Octavian    |    19 Feb 2008   •   00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Într-o seară, în timp ce-l alăpta pe ăla mic, Mirela i-a zis lui Bebe să cumpere alt capac la wc. Aiuriţico, i-a zis Bebe, ai început să uiţi. Păi, nu ţi l-am schimbat înainte să naşti? Da, a zis Mirela, dar vreau unul frumos. Cum are Nineta.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Într-o seară, în timp ce-l alăpta pe ăla mic, Mirela i-a zis lui Bebe să cumpere alt capac la wc. Aiuriţico, i-a zis Bebe, ai început să uiţi. Păi, nu ţi l-am schimbat înainte să naşti? Da, a zis Mirela, dar vreau unul frumos. Cum are Nineta.


Când Mirela îi cerea lui Bebe să-i cumpere un lucru, indiferent ce, un pix sau un frigider, avea acelaşi argument: măcar atâta merit şi eu, că ţi-am făcut doi copii. Analitic ca toţi bărbaţii, Bebe a întrebat-o pe nevastă-sa de ce e musai să fie frumos capacul de la wc. Deşi ar fi trebuit să ştie răspunsul: pentru că aşa era al Ninetei. De data asta, Mirela a dat un răspuns sintetic: fiindcă vreau să mă simt bine la wc. Să am sub fund un capac frumos, cu stele şi luceferi pe fond albastru transparent. Al Ninetei e pe fond roşu, că ea e obsedată sexual. Albastrul e altceva, e poetic.


Bărbatul a mers şi mai departe cu analiza, sperând la un compromis. Omul avea prieteni care-l vizitau şi beau bere. La prima sticlă s-ar fi dus la toaletă şi doar s-ar fi minunat, însă la a doua, deşi erau toţi nişte ingineri bine crescuţi, precis c-ar fi comentat. Mă, Bebe, ar fi zis ei, ce rafinat eşti! Te-ai făcut intelectual!


Mirela l-a trecut pe Matei la celălalt sân şi şi-a continuat delirul lirico-sintetic: într-o casă de oameni normali totul trebuie să fie frumos. Chiar şi lanţul?, a ironizat-o Bebe. Mirela n-a sesizat dedesubtul întrebării sau l-a sesizat, dar n-a dorit ca seara să se termine cu o ceartă. Mai ales lanţul, a zis ea cu un oftat nostalgic. Era acelaşi oftat cu care-şi amintea de luna de miere petrecută la Albena. Lanţul am să-l iau eu, a zis Mirela, că tu nu te pricepi.


Bebe a realizat rapid că discuţia ieşea din termenii analizei şi ai sintezei şi a pus capriciul Mirelei pe seama psihologiei lehuzei. Unele femei au dorinţe ciudate înainte de a naşte, altele după ce aduc pe lume copilul. Parcă soră-mea e mai brează, şi-a zis Bebe, c-a vrut alt căţel. Bietul Bubi, ce vină avea el că era păros.


În fotoliu, cu Matei aţipit cu sfârcul în gură, Mirela s-a lăsat pe aripile reveriei. Ce bine o să mă simt, a zis ea privindu-l tandră pe Bebe, când o să am un capac de wc azuriu şi transparent, transparent. O să plutesc, nu altceva. O să vezi, Bebişor, că şi tu ai să pluteşti.


Cu cele o sută douăzeci de kile ale lui, Bebe n-ar fi plutit nici dacă ar fi avut un capac de wc de platină. Resemnat, a asigurat-o pe Mirela că-i cumpără în câteva zile capacul de wc cu stele şi comete. Cu stele şi luceferi, l-a corectat Mirela. Şi nu când o să-ţi aduci tu aminte, ci mâine. De mâine, vreau să fiu fericită!


Te înţeleg, a zis Bebe, cu toate că nu înţelegea nimic. Nici de ce-i trebuia neapărat în wc un obiect de artă. Şi nu înţelegea pentru că aşa sunt toţi bărbaţii, exagerat de analitici, pe când femeile, fiind mai sintetice, au întotdeauna dreptate.

×
Subiecte în articol: editorial mirela bebe