Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au trecut douăzeci şi cinci de ani de la trecerea sa în nefiinţă. Probabil că scrierea prin care el vizează în modul cel mai direct politica este ,Fizicienii” care a fost considerată şi cea mai bună dintre piesele sale de teatru; sensul ei filozofic şi ideologic-politic este astăzi oarecum mai puţin interesant – despre rolul forţei atomice în politica mondială s-a spus şi s-a scris, se spune şi se scrie oricum prea mult. Politica nucleară, nu mai depinde încă de mult de creatorii armei. Probabil că piesa cea mai cunoscută, cel puţin în urmă cu trei-patru decenii, a lui Dürrenmatt este „Vizita bătrânei doamne”. Aproape că îmi ieşise din minte istoria răzbunării unei femei prea puţin iubite care petrecuse însă o viaţă de mare succes material, după un episod al existenţei sale în care avusese parte de o enormă deziluzie sentimentală. Mi-am amintit de autor, precum şi de cunoscuta sa creaţie, asistând la desfăşurările de forţe – politice şi jurnalistice – din România ultimilor luni. Mai toate persoanele care se exprimă public – şi, repet aici, unii au făcut istorie – sunt supăraţi foarte tare pe cei ce nu au condamnat abuzurile şi corupţia generată, patronată de straniul preşedinte recent înlocuit la termen, o corupţie extinsă larg în sistemul de putere organizat prin dictatul său. Unii au făcut-o din slugărnicie, altora însă le era clar că sub dominaţia sa abuzivă ar fi încercat o replică fără efect, deci lipsită de rezultat. De ce mi-am amintit de Friedrich Dürrenmatt? Pentru că aproape întreaga lui filozofie politico-existenţială este clară, adevărată şi simplă: răul nu poate fi eliminat sau pedepsit decât prin rău. Răul în cursul eliminării răului poate deveni, sau nu, un bine, dar efecte bune va produce. Să nu ne dezicem de cei care astăzi, fie şi mai târziu curăţă terenul de un rău, sau de o parte a răului care a fost şi încă persistă. Ca model suprem: cum ar fi arăt lumea în care Churchill şi Roosevelt nu l-ar fi avut de partea lor pe Stalin, când nici aşa această lume nu a arătat grozav?
