Cu riscul de a mă repeta trebuie să spun că mărirea salariului minim duce la stagflaţie, situaţie în care inflaţia, stagnarea sau recesiunea, şi şomajul survin simultan. Să analizăm pe rând riscurile. Ziceam că economia nu generează mai mult business. Dacă guvernul se ambiţionează să majoreze salariul minim ca să ia mai mulţi bani din impozite va vedea că falimentează nişte companii care se aflau deja pe buza insolvenţei. Iar dacă în sistemul bugetar stimularea productivităţii se poate realiza şi pe căi administrative, în cel privat excesul de reglementări nu va avea ca rezultat decât şomajul şi reducerea bazei de impozitare, respectiv o autarhizare a statului în zona bugetară şi, implicit, micşorarea capacităţii de colectare.
După stagnare şi şomaj ce a mai rămas în discuţie? Inflaţia. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, sublinia în 2007 că “din punct de vedere social poate fi fundamentat un salariu de 700-1.000 de lei, chiar şi unul de 2.000 de lei, dar real tot 500 de lei va fi”. Dacă circumstanţele politice nu-i mai permit să iasă şi să spună, nu înseamnă că din punct de vedere economic nu-i adevărat. Salariile în creştere trebuie să se coreleze cu sporuri de productivitate, altfel nu generează decât inflaţie.
Şi pentru că nimeni nu s-a născut învăţat cele de până acum pot fi întărite de spusele profesorului Bogdan Glăvan. El consideră că majorarea salariului minim constituie o măsură populistă şi iraţională. E populistă pentru că guvernul nu poate creşte veniturile. Salariul reprezintă doar expresia monetară a producţiei realizate în societate, iar guvernul nu poate mări producţia semnând cu pixul o hârtie. Ce-i drept, guvernul mai poate creşte expresia monetară a producţiei, adică veniturile băneşti, tipărind pur şi simplu bani, însă asta va duce la devalorizarea monedei. Pentru că producţia nu a crescut, iar cantitatea de bunuri realizată în economie nu s-a schimbat.
Majorarea salariului minim e iraţională pentru că falsificarea preţului stabilit prin contracte voluntare nu poate decât să genereze reacţii atât pe partea ofertei, cât şi pe cea a cererii. În termeni simpli, ori de câte ori guvernul impune un preţ mai sus de nivelul de piaţă - în cazul de faţă salariul minim - consecinţa e dispariţia cumpărătorilor şi stimularea vânzătorilor, adică apariţia şomajului.
Citește pe Antena3.ro

