Noua „țesătură energetică” europeană

de Daniel Apostol | 02 Dec 2025 • 08:20

Când, pe 25 noiembrie 2025, peste 200 de decidenți, lideri de companii, miniștri și experți regionali s-au strâns sub cupola Palatului Regal din București, la cea de-a 7-a ediție a RIEC (Romanian International Energy Conference), nu era doar o nouă conferință. Era o demonstrație: că România - la 107 ani de la Marea Unire - nu e doar spectator, ci actor activ în viitoarea arhitectură energetică a Europei Centrale și de Est.

Tema conferinței (într-o traducere imediată „Noua țesătură energetică europeană / linii ale inovării și stabilității”) nu este deloc o metaforă de PR, ci o provocare sinceră spre orientare strategică: securitate, cooperare, creștere. De ce contează această abordare? În primul rând pentru că regiunea noastră - vulnerabilă la șocuri energetice, dependențe de import și presiuni geopolitice - are nevoie de un cadru instituțional & industrial care să funcționeze la nivel regional, nu fragmentat strict la granițe. Apoi, pentru că mixul energetic al viitorului nu poate fi „one-size-fits-all”. La București s-a spus răspicat: tranziția nu înseamnă doar electrificare, ci vectori diverși - gaz metan, biometan, hidrogen, captare de carbon, nuclear, soluții hibride. În al treilea rând, pentru că România are potențial real să devină nu doar consumator, ci hub energetic regional. Ca țară, cu resurse, infrastructură și voință politică, putem atrage investiții, transformând gazul (inclusiv și mai ales cel offshore), regenerabilele și energia nucleară în atuuri pentru întreaga regiune.

România - între oportunitate și responsabilitate

RIEC 2025 a trimis un mesaj clar: investițiile nu sunt doar despre profit, ci despre securitate - energetică, economică și geopolitică. România, cu geografia ei, poate deveni o punte reală de energie, un „punct de legătură” între Vest și Est nu doar pentru noi, ci pentru întreaga regiune. Dar asta implică responsabilitate: politici coerente, reglementări transparente, diversificare reală, nu doar lozinci verzi. În plus - dialogul politic - privat trebuie să devină regula, nu excepția. RIEC a făcut un pas, dar adevărata provocare abia începe.

Privind în sală - miniștri, șefi de companii, investitori, experți din regiunea CEE - am avut sentimentul că România nu mai este doar gazda evenimentului, ci chiar locul în care se croiește următoarea etapă a cooperării energetice regionale. Și nu vorbim despre retorică festivistă. Vorbim despre realități economice, tehnologice și geopolitice care fac din securitatea energetică un bun comun, nu un lux local. E un fapt: stabilitatea energetică a Europei Centrale și de Est depinde de coridoare strategice, de capacitățile de transport și de infrastructura de interconectare. De exemplu, pe harta gazului european, România iese din rolul de „consumator captiv” și intră în rolul de „provider de stabilitate”. Iar aceasta este o schimbare profundă.

Dacă un lucru a devenit cert în 2025, acela este că nicio țară nu mai poate rezolva singură problemele energetice. Lanțurile valorice sunt regionale. Infrastructura este transfrontalieră. Piața funcționează prin interconectare. În noua țesătură energetică europeană, România poate fi: pilonul de stabilitate pentru securitate regională, punctul de ancoră al infrastructurii de gaz și viitor hidrogen, furnizorul de echilibru prin nuclear și un real centru de cooperare între UE și partenerii din regiune. România, cu resurse semnificative, infrastructură strategică și un portofoliu energetic divers, este una dintre puținele economii europene care pot susține simultan și stabilitatea, și inovația.

Noua țesătură energetică europeană are nevoie de un pilon estic puternic. Iar acel pilon poate fi România - dacă vom continua să investim, să interconectăm, să inovăm și să lucrăm în parteneriat cu vecinii noștri.

Energia nu mai este doar despre kilowați. Este despre siguranță, competitivitate și poziționare geopolitică. Iar România are, poate pentru prima dată în ultimele decenii, șansa de a fi în centrul jocului.

Citește pe Antena3.ro