Zilele în care am dovedit că suntem o COLECTIVITATE

Trei zile de doliu naţional, acesta este expresia modestului omagiu pe care, fiecare dintre noi şi toţi, împreună, trebuie şi putem să îl aducem celor 27 de victime care au murit, nevinovate, în acea mizerie de club care îşi înscrise pe firmă cuvântul „Colectiv”. Nenorocirea petrecându-se la doar două zile după ce, la Râmnicu Vâlcea, un psihopat a înjunghiat în plină stradă o tânără. De data, însă, situaţia este mult mai complicată,iar implicaţii deosebit de complexe. Ceea ce înseamnă că s-a ajuns la o limită maximă şi că se impune o intervenţie categorică, imediată.

Dacă nu aş fi, eu însumi, copleşit de ceea durerea pe care o trăim în aceste zile, aş spune că o asemenea nedreapta încercare ne-a făcut să redescoperim adevăratele înţelesuri ale cuvântului „colectivitate”. Cozile la care stau, în toată ţara, oameni de toate vârstele pentru a dona sânge pentru salvarea vieţii celor aflaţi în spitale sunt o dovadă, dar nu şi singura, că suntem o colectivitate şi nu doar o sumă aritmetică de indivizi.
Impresionantă a fost, de această dată, reacţia autorităţilor – ministrul de interne şi cel al sănătăţii, şeful Departamentului ISU din cadrul MAI, pompierii, poliţia, jandarmeria,medicii şi personalul sanitar- , care, imediat după nenorocire, s-au aflat la faţa locului şi au acţionat între-un mod impecabil. Preşedintele României, Klaus Iohannis, a adus un omagiu celor dispăruţi şi i-a vizitat, la spital, pe cei răniţi. De asemenea, domnia sa a cerut factorilor abilitaţi prin lege să cerceteze,neîntârziat, cauzele nenorocirii şi să îi pedepsească pe vinovaţi. Este, acum, rândul procurorilor să îşi facă datoria şi trebuie să apreciem celeritatea cu care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a preluat cercetările. Avem, în acest fel, o solidă garanţie că acţiunea se va finaliza cât mai curând, urmând ca judecătorii să pronunţe pedepsele cuvenite fiecărui vinovat în raport cu gravitatea faptelor sale.

Este, acum, rândul nostru, al colectivităţii, să dăm măsura capacităţii noastre de eradica răul de la rădăcină. Pentru că, să nu uităm niciodată, adevărata dovadă a cinstirii memoriei celor pieriţi şi a solidarităţii cu supravieţuitorii nenorocirii de vineri seara, ca şi cu familiile atât de dureros lovite, nu trebuie să manifeste doar în aceste trei zile de doliu naţional. Dimpotrivă, este necesar ca această capacitate de mobilizare pe care au dovedit-o principalele instituţii ale statului şi, în egală măsură, forţa colectivităţii, a solidarităţii noastre civice şi morale, trebuie să determine nu doar pedepsirea tuturor celor care poartă răspunderea celor petrecute la Clubul „Colectiv”( dar şi la Râmnicu Vâlcea), cât, mai ales, o radicală şi ireversibilă eradicare a tuturor cauzelor şi factorilor care au făcut sau ar mai putea face posibilă o asemenea catastrofă. Ceea ce, în ultimă, instanţă nu însemnă decât supremaţia legii şi a legalităţii într-un stat de drept, democratic, modern. Nici mai mult, dar nici mai puţin…

Fără îndoială, un asemenea demers în sprijinul Interesului Naţional şi, deopotrivă, în deplin consens cu însăşi calitatea noastră de stat membru al Uniunii Europene, cere dârzenie, cere curaj şi cere încredere, dar trebuie să facem, o dată şi o dată, şi un asemenea pas. Altminteri, aceste trei zile de doliu naţional îşi vor pierde, ele însele, nobila lor menire. Şi ar fi păcat!