Bursier la “capătul lumii”. Mic ghid pentru visători

Experienţa mea ca student străin în Japonia m-a învăţat multe lucruri, dar poate cel mai important este acela că, dacă îţi doreşti suficient şi munceşti, poţi să îţi faci visele să devină realitate.

De fapt, pentru mine o eventuală călătorie în Japonia, de orice natură ar fi fost ea, fie pentru studii sau doar ca simplu turist, nu părea să fie nimic mai mult decât un vis în momentul în care am devenit pasionată de studiul limbii japoneze, în timpul liceului. Cu timpul însă a ajuns un ţel, pe care l-am putut atinge în octombrie 2010, la începutul celui de-al treilea an de facultate.

Drumul a fost unul împânzit cu mici reuşite, experienţe frumoase, dar şi dezamăgiri. Bursa pe care am obţinut-o, în final, nu a fost nicidecum prima pentru care am aplicat. Am trecut prin mai multe serii de interviuri şi emoţii de tot felul în primii doi ani de facultate, experienţe care m-au învăţat ceva nou de fiecare dată. Desigur, cunoştinţele acumulate în cei doi ani de cursuri intensive şi notele bune obţinute la aceste cursuri m-au ajutat mult să fac o impresie bună în competiţia care mi-a adus o bursă de şase luni de zile în Japonia, dar experienţele eşuate dinainte au avut şi ele un rol important în a-mi da mai multă siguranţă şi experinţă în redactarea eseurilor necesare şi în polizarea discursului. De aceea cred că e foarte important ca, dacă ai participat la o cursă pentru o bursă în străinătate şi nu ai fost selectat, să nu te laşi descurajat şi să încerci din nou, cu mai multă încredere. Pentru că, de fapt, greul începe abia după ce ai obţinut bursa.

Fiecare tip de bursă oferită, fie ea de către statul român sau prin diverse programe internaţionale, are specificul şi cerinţele ei. În cazul meu, bursa pe care am obţinut-o era una finanţată de guvernul japonez prin programul JASSO, acordată Universităţii din Bucureşti, Secţia de Japoneză, aflată în parteneriat cu Universitatea din Nara la care urma să merg, Universitatea pentru Educaţie din Nara. Odată trecute probele stricte impuse de către Secţia de Japoneză, care îşi alege cu răspundere studenţii care să o reprezinte în Japonia, a urmat o perioadă de aşteptare în care Universitatea din Nara trebuia să mă aprobe şi ea ca student, iar apoi a început marea corvoadă a actelor şi obţinerii vizelor. Recomand mult calm şi răbdare, dar şi maximă seriozitate. E important ca totul să fie făcut ca la carte. Desigur, o bursă într-o ţară din Uniunea Europeană probabil că nu va da la fel de multe bătăi de cap ca o bursă în Japonia, China sau SUA, dar sunt sigură că şi acolo sunt proceduri care trebuie îndeplinite cu grijă.
Iar apoi, dintr-o dată, eşti într-o ţară străină...

Experienţa fiecărui student plecat cu o bursă de studii în străinătate e diferită, aşa că nu o să încep să vă povestesc tot ce am văzut şi am făcut eu în cele şase luni de zile petrecute în Japonia, ci aş vrea să tratez câteva lucruri importante pe care le-am învăţat din această călătorie care cred cu tărie că se aplică pentru toţi studenţii şi care cred că ar putea ajuta viitorii bursieri.

În primul rând, fii conştient că eşti un ambasador al ţării tale. Mai mult ca sigur că vei simţi această presiune dacă mergi în Europa unde, să fim sinceri, România nu are o imagine tocmai impecabilă şi unde vei simţi mereu că trebuie să demonstrezi că nu toţi românii sunt aşa cum se aude. Dar nu trebuie să uiţi nici când pleci în ţări unde, în afară de numele Nadiei Comăneci nu prea a auzit nimeni nimic despre România, că eşti reprezentant al ţării tale. Oriunde ai pleca, fie că îţi place sau nu, acţiunile tale vor fi urmărite şi analizate, iar pe baza lor, omenii din jurul tău îşi vor crea o impresie nu doar despre tine, ci şi despre poporul tău şi vor considera că tu reprezinţi norma societăţii din care provii. Aşa că, ţine minte: comportă-te corespunzător societăţii în care ajungi. Ai grijă să fii prietenos, politicos, onest etc.

Fii pregătit să trăieşti pe cont propriu. Desigur, îţi vei face prieteni şi poate vei beneficia de ajutor, dar va fi poate prima dată când vei fi pe cont propriu. Va trebui să te gospodăreşti, să înveţi (în caz că nu ştii deja) să găteşti, să faci curat şi să fii responsabil cu cheltuielile tale. Va trebui să îţi organizezi bugetul în aşa fel încât să te poţi şi întreţine dar să te poţi şi distra sau, de ce nu, călători. Acelaşi lucru se aplică şi dacă pleci printr-un program care îţi impune să locuieşti cu o familie. Deşi mediul ar putea fi unul mai puţin rigid decât cel al unui cămin studenţesc, nu trebuie să te comporţi cu familia ta adoptivă de parcă ai fi acasă şi să faci ce vrei. Va trebui să te integrezi, iar asta înseamnă a participa activ la tot ce inseamnă viaţa acelei familii, incluzând treburile casnice şi regulile casei.

Fii pregătit să-ţi fie dor de casă. Mai ales dacă, ca în cazul meu, ajungi într-o cameră goală şi neprimitoare de cămin în miezul nopţii, cu sunete ciudate de animale venind de afară. Sentimentul de stranietate nu trece cu adevărat niciodată pe tot timpul cât te afli acolo, dar pe măsură ce te înveţi cu noua societate şi îţi faci prieteni, dorul de casă devine o durere surdă, care te apucă în întregime doar când simţi că trăieşte experienţe pe care ai vrea să le imparţi cu cineva drag de acasa.

Tot din acelaşi registru, fii pregătit să îţi fie dor de limba ta nativă. Deşi poţi să vorbeşti liniştit în altă limbă şi îi înţelegi pe cei din jurul tău, va veni un moment în care vei ajunge să te saturi ca limba limba română să se audă doar în intimitatea gândurilor tale şi în care vei simţi că lucrurile ar fi fost mult mai simple dacă n-ar fi fost bariera lingvistică şi dacă ai putea pur şi simplu să te exprimi în limba ta. De aceea cred că n-ar fi rău să ai la tine o carte, două şi să încerci să vorbeşti cât mai des cu pritenii de acasă.

Dorul de limba ta meternă devine din ce în ce mai mare pe măsură ce avansezi cu studiile. Studiul într-o limbă străină e dificil, oricât de bine ai cunoaşte limba respectivă. Nativii ţării în care pleci sau poate studenţi în acelaşi program cu tine, dar ceva mai pregătiţi decât tine, vor folosi expresii şi cuvinte pe care tu nu le cunoşti sau vor vorbi cu o rapiditate pe care îţi va fi greu să o urmăreşti. Aceste lucruri te vor frustra şi te vor face câteodată să te simţi chiar inferior sau nepregătit. Nu de puţine ori am fost în situaţia în care răspunsul, deşi gata formulat în limba română, nu mai putea fi transpus în limba japoneză şi am avut momente în care am crezut cu tărie că profesorii au făcut o mare greşeală alegându-mă pe mine pentru această bursă. Nu dispera însă. Sentimentele de inferioritate sunt ceva normal. E normal pentru nativi să se descurce mai bine decât tine - sunt la ei acasă. Cât despre colegii tăi de program, depinde foarte mult şi ce fel de program de învăţământ au avut ei în ţara din care provin, şi cât de mult avans au în faţa ta în nivelul de cunoştinţe. Un an în plus de cursuri contează mai mult decât crezi! Iar dacă într-adevăr simţi că nu poţi face faţă la cursuri, nu-ţi fie teamă să le spui noilor tăi profesori. De cele mai multe ori, te vor înţelege şi te vor ajuta.

Fii pregătit pentru posibilitatea de a nu avea la dispoziţie mâncărurile cu care eşti obişnuit. Desigur, globalizarea masivă din ultimii ani a făcut ca unele produse să se regăsească pe rafturile din magazinele din întreaga lume. Dar asta nu înseamnă că produsele tale preferate se vor găsi din belşug acolo unde mergi. De exemplu, în cazul meu, cea mai dureroasă a fost lipsa brânzeturilor şi a iaurturilor, după care japonezii nu prea se dau în vânt. Aşa că interesează-te înainte de a pleca dacă alimentele tale preferate se vând acolo unde mergi, iar dacă nu, atunci poţi lua la tine câteva provizii.

Pe măsură ce devine din ce în ce mai confortabil contactul cu noua ta lume, vei simţi că începi să îţi uiţi limba nativă. Nu te panica, e ceva normal. Odată întors acasă, totul va fi la fel ca înainte de a plea şi cuvintele vor reveni de la sine. Însă să nu fii surprins când, odată acasă, vei ajunge să duci dorul ţării şi al limbii în care ai fost plecat. Va fi ca şi cum, de atunci înainte, ai avea două case, două cămine, două lumi ale tale.
Iar odată ce îţi vei însuşi cea de-a doua ta casă, înseamnă că te vei fi integrat suficient cât să fi înţeles că oamenii, oricât de diferit ar fi crescuţi, sunt, în definitiv, la fel peste tot. Se bucură, sunt trişti, se dezvoltă. şi brusc, lume a nu îţi va mai păra la fel de mare şi de intangibilă ca înainte.

Încearcă să înveţi cât mai multe cât eşti plecat. Fii curios şi nu-ţi fie teamă să pui întrebări. Nu refuza niciodată ocazia de a experimenta ceva nou, mai ales lucruri unice sau caracteristice culturii din ţara în care eşti. Fă cât mai multe fotografii sau filmuleţe pentru că, în definitiv, amintirile sunt cele mai dragi lucruri cu care te intorci. şi fii pregătit să te simţi puţin izolat atunci când ajungi înapoi acasă. Cei care nu au trecut prin aceeaşi experienţă ca şi tine nu se pot identifica cu tine. Poate vor face glume pe seama ţării în care ai fost sau nu vor aprecia la fel lucrurile pe care le-ai văzut, lucruri care te pot face să te simţi izolat. Nu lua nimic personal. Dacă nu au trecut prin aceleaşi lucruri ca tine, e normal să nu fie la fel de entuziasmaţi sau pasionaţi.

Şi, cel mai important, nu subestima impactul pe care acest schimb educaţional îl va avea asupra ta. Experienţa aceasta va schimba felul în care priveşti alte culturi sau grupuri de oameni, te va influenţa în alegerile educaţionale pe care le vei face sau poate chiar te va ajuta să-ţi croieşti un drum în viaţă. Aşa că oricât de greu ar părea, nu renunţa. Învaţă, munceşte şi pleacă cu o bursă în străinătate. Îţi va deschide porţi la care nici nu crezi acum că ai avea acces.