Semnatarii "Scrisorii celor 6", în atenţia presei europene

În 1989, "Scrisoarea celor 6" era foarte des invocată de mediile po­li­ti­ce şi gazetăreşti din lumea capita­listă, fiind o speranţă că se putea schimba ceva în regimul ultra-conservator comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Ce ştiau "vesticii" despre semnatarii textului aflăm din ediţia din 18-19 martie 1989 a ziarului francez "Le Figaro":

Gheorghe Apostol, fost membru al Biroului politic şi preşedinte al Sindicatelor, Alexandru Bârlădeanu, fost membru al Biroului politic şi Pre­şedinte al Comitetului planificării, Corneliu Mănescu, fost ministru de Externe şi Preşedinte al Adunării Ge­ne­rale a Naţiunilor Unite, Constantin Pârvulescu, membru fondator al Partidului comunist, I. Răceanu, veteran al Partidului comunist, Silviu Brucan, fost redactor al Scînteii.

Scrisoarea a fost dată publicităţii în 10 martie, a doua zi după condam­na­rea guvernului de la Bucureşti la Ge­ne­­va (v. alăturat). Semnatarii, foşti înalţi demnitari ai partidului şi guvernului, pe vremea cărora încălcările Cons­tituţiei erau la fel de banale ca în ori­ce sistem totalitar, nu pot fi bănuiţi de o subtilă febră disidentă. Ceea ce con­­testă ei este gestiunea falimentară a lui Ceauşescu, nu şi sistemul care a generat-o.

Cei şase semnatari reprezintă un evantai semnificativ: Gh. Apostol (n. 1913) a fost între 1955-61 prim secretar al CC al PMR. El avea rangul cel mai înalt în partid, la venirea lui Ceau­şes­cu, în 1965. De altfel, într-un interviu luat, în urmă cu un an, de Aristide Bu­hoiu (directorul ziarului "Universul" din SUA), transmis la Vocea Americii în 12/III, Gheorghe Apostol afirma că fu­se­se desemnat de Dej să-i urmeze în postul de secretar general, dar că, la moar­tea acestuia, Ceau­şes­cu, împreu­nă cu Chivu Stoica şi Gh. Maurer şi-au îm­părţit rolurile, cu sprijinul lui Dră­ghici, şeful Securităţii.

Constantin Pârvulescu (n. 1895) este veteranul partidului, membru fondator şi "Micul dicţionar enciclopedic" (1972) îl situează la "conducerea ope­ra­ţi­uilor care au dus la insurecţia naţională anti-fascistă!" Este şi cel care s-a manifestat deschis împotriva lui Ceauşescu, încă din 1979.

Corneliu Mănescu (n. 1916), am­ba­sa­dor la Budapesta (1960), ministru de Externe, preşedinte al sesiunii ONU (1967) şi ambasador la Paris (1977-1982) este cel mai cunoscut pe plan diplomatic internaţional.

Alexandru Bârlădeanu (n. 1911), eco­nomist, responsabil al planificrii la sfâr­şitul anilor '50, numele său este legat de perioada de "liberalizare", fiind membru al Comitetului executiv al prezidiului permanent al CC PCR între 1965-68.

I. Răceanu, cel mai puţin cunoscut dintre semnatarii, are şi destinul cel mai marcat de "linia sinuoasă" a partidului: ilegalist, fusese exclus din partid, reintegrat, pentru a fi din nou exclus în 1958.

În fine, Silviu Brucan (n. 1916), fost redactor la "Scînteia" şi ambasador la ONU, este cel care şi-a manifestat dezacordul cu politica regimului de mai multă vreme, reacţionând, de pildă, imediat după răscoala bra­şo­venilor din noiembrie 1987. Texte renovatoare, interviuri acuzatoare i-au fost publicate în Statele Unite. Ultima sa călătorie în străi­nătate, anul trecut, a inclus Washington şi Moscova. El este şi cel care a confirmat telefonic autenticitatea scrisorii şi a sem­nă­tu­rilor, vineri, 10 martie, ziua difuzării ei la BBC, după care a fost arestat.

Arestaţi sau izolaţi la domiciliu sunt şi ceilalţi semnatari, care nu mai pot fi contactaţi prin telefon. Fiul lui Al. Bârlădeanu - care locuieşte la Paris şi îşi sună părinţii săptămânal - a avut la capătul firului o voce care s-a pre­zentat a fi "un vecin", care l-a informat că tatăl său e plecat să se plimbe... De atunci telefonul nu mai răspunde, ca şi telefonul lui Gh. Apostol, chemat de fiul său care trăieşte în Grecia.

În 14 martie, "Scânteia" publică, în col­ţul paginii 3, un comunicat al pro­curaturii generale RSR, în care Mircea Răceanu era acuzat de "gravă acţiune de trădare a intereselor ţării", "des­co­pe­rită de organele securităţii statului". El "s-a pus în slujba serviciului de spi­o­naj al unei puteri străine" (care? nu se spune), "recrutat" fiind din 1974! S-a folosit de "lipsa de vi­gilenţă", "des­fă­şurând acţiuni de subminare a intereselor statului".

"Organele procuraturii şi ale securităţii continuă ancheta pentru stabilirea întregii activităţi a trădătorului şi a răspunderii ce-i revine, ur­mând ca, după încheierea cer­­ce­tă­­rilor, să fie deferit justiţiei pentru ac­ti­vitate de înaltă trădare..."
Mircea Răceanu, în vârstă de 42 de ani, este fiul unuia dintre semnatarii scrisorii, diplomat la Washington în anii '70, apoi funcţionar la Ministerul de Externe, departamentul America. A fost arestat, împreună cu soţia, pe 31 ianaurie a.c., pe când se ducea la un dineu la Ambasada SUA, la invitaţia ambasadorului Roger Kirk. Soţia a fost eliberată.

Comunicatul, în clasica tradiţie a proceselor stalinsite, dă verdictul îna­in­te chiar de a se fi terminat ancheta, ca să nu mai vorbim de proces. Graba pu­blicării lui, ca şi împânzirea ţării cu for­ţele Securităţii, cum s-a aflat din sur­se diplomatice de la Bucureşti, par a fi semnele unei anume nervozităţi. Pa­ni­că, sau doar furia megalomanului contestat din toate părţile?
Oficialităţile occidentale şi-au ma­nifestat ferm îngrijorarea cu privire la reacţia poliţienească a autorităţilor române.