Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marţi seara, Judecătoria Viena l-a condamnat la 15 ani de închisoare pe austriacul Christoph Guger (35 de ani), pentru uciderea soţiei sale, Ruxandra (37 de ani). Crima a avut loc în capitala Austriei la data de 24 noiembrie 2012.
Ruxandra Guger, fostul director de leasing pentru Europa de Est de la Erste Bank, şi soţul ei, traversau o perioadă dificilă a căsniciei lor. În ultimii ani de mariaj, ea l-a suspectat pe bărbatul austriac că o abuzează sexual pe fiica lor de 6 ani, Sophie. Certurile au pornit de la mama Ruxandrei, care a susţinut mereu că fetiţa i-ar fi mărturisit că bărbatul austriac o obliga să facă “lucruri urâte”, se purta urât cu ea şi că îi era frică de el. Certurile dintre Christoph şi Ruxandra au escaladat, până în punctul în care femeia nu a mai suportat şi a intentat divorţul.
Înjunghiată de şase ori
La 30 noiembrie 2012, cei doi urmau să se prezinte la prima înfăţişare a procesului. N-au mai apucat. Ruxandra l-a anunţat pe bărbatul ei că, dacă nu va renunţa de bună voie la solicitarea de obţinere a custodiei copilului, ea va înştiinţa instanţa despre acuzaţiile de incest. Bărbatul nu a stat mult pe gânduri. A luat un cuţit şi a înjunghiat-o pe Ruxandra de şase ori. Femeia a decedat pe loc.
Imaginea căsniciei perfecte
În sala de judecată, austriacul s-a apărat, încercând să prezinte o imagine idilică a mariajului lor. “La vârsta de 20 de ani am întâlnit-o pe românca dinamică, inteligentă şi spontană. Era sfârşitul anilor 90 şi ne aflam la Universitatea de Economie din Viena. În luna iulie a anului 1999 ne-am căsătorit. A fost un mariaj superb. Soţia mea m-a scos din letargie. Ea m-a impulsionat şi mi-a format caracterul. A fost o viaţă frumoasă. Am iubit-o aşa cum o iubesc şi acum. Acest sentiment nu poate fi şters”, a mărturisit Christoph Guger, citat de Die Presse.
Acuzaţii de abuz sexual
“În vara anului 2006 s-a născut fetita noastră. Norocul nostru părea să fie deplin. Totul s-a schimbat când soţia mea, o femeie cu o carieră de succes în domeniul bancar, a acceptat un loc de muncă în Bucureşti. Eu şi fetiţa noastră am urmat-o în capitala României. Aşa a început criza căsniciei noastre. Vinovatul principal este soacra mea, care m-a acuzat în repetate rânduri că aş fi agresat-o sexual pe fetiţa noastră. Apoi l-a acuzat şi pe tatăl meu că ar avea o apropriere sexuală nepotrivită de nepoata sa. Aceste acuzaţii au distrus căsnicia noastră. Iniţial, Ruxandra a crezut-o pe mama ei, apoi pe mine, apoi iarăşi pe ea. Am apelat la psihologi din partea centrului pentru protecţia copilului. M-am supus unui test cu detectorul de minciuni, dar nu a fost suficient pentru ea”, a adăugat austriacul.
Jurnalul Ruxandei
În ultimii patru ani de căsnicie, Ruxandra şi-a notat fiecare moment ciudat, fiecare detaliu suspect într-un jurnal. Acesta a fost prezentat la ultima înfăţişare a procesului în care Christoph era judecat pentru crimă. “Conform jurnalului, încă de la vârsta de doi ani, Sophia dădea de înţeles că este victima unui abuz sexual. Indiciile au trezit tot mai multe suspiciuni din partea Ruxandrei. În următorii ani, reacţiile copilului faţă de tatăl ei dovedeau o teamă neobişnuită. De fiecare dată când era întrebată de tatăl ei, fetiţa descria aproprieri sexuale, stări de anxietate şi uneori chiar spunea că tatăl era rău cu ea”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurori.
Românca şi-a mai notat în jurnal că a încercat de fiecare dată să îl confrunte pe soţul ei cu aceste acuzaţii. I-a solicitat să petreacă mai puţin timp singur cu fetiţa, însă bărbatul a ignorat-o. Mai mult, ea şi-a notat că bărbatul a ameninţat-o că o va ucide, iar apoi va scăpa şi de mama ei. În momentul în care cei doi s-au întors în Austria, femeia a decis să îl părăsească pe soţul ei şi să se mute cu fetiţa într-o altă locuinţă. Inainte cu cinci zile să moară, Ruxandra şi-a trimis jurnalul unei case de avocatură.
Înjunghiată de şase ori
Confruntat cu aceste acuzaţii, bărbatul nu a reuşit să îi convingă pe juraţi de nevinovăţia sa. “Acuzaţiile sunt nefondate. Nu am mai găsit nici o cale să mă apăr. Am capitulat şi am decis să încep o viaţă nouă, fără soţia mea. Am plănuit să fug cu fetiţa mea din Austria, doar ca ea să fie în siguranţă. Am solicitat viza pentru India şi am anunţat-o pe soţia mea că am găsit un loc de muncă foarte bine plătit. Am convenit amiabil cu Ruxandra să trăim separat, dar de dragul copilului să nu divorţăm. În seara de 24 noiembrie, ea m-a anunţat că s-a răzgândit şi a intentat procedurile de divorţ. Mi-a spus că nu o să îmi mai vad fetiţa niciodată şi că va avea grijă să ajung după gratii. Am luat-o razna. Extrem de afectat am lovit prima dată cu cuţitul. Ea s-a apărat şi s-a iscat o altercaţie între noi. A reuşit să îmi ia cuţitul şi a încercat să mă atace. Eu m-am apărat, am reuşit să îi smulg cuţitul şi am tăiat-o de câteva ori la gât”, a declarat austriacul de 35 de ani.
A încercat să invoce lipsa de discernământ
Bărbatul nu a contactat poliţia, nici medicii, ci şi-a luat fetiţa şi a fugit la părinţii săi în nordul Austriei. Cadavrul l-a acoperit cu o pătură. “Am fost complet şocat de cele întâmplate”, a încheiat bărbatul. Avocatul său a solicitat o expertiză psihiatrică, prin care să se dovedească lipsa de discernământ în momentul comiterii crimei. Expertiza realizată de Sigrun Rossmanith a scos la iveală că austriacul suferă de “o criză existenţială cronică, este labil psihic, are tulburări de comportament şi este depresiv”. Chiar şi aşa, juraţii au considerat că gestul său nu are legătură cu afecţiunile sale psihice şi l-au găsit vinovat de crimă. Judecătorul Friedrich Forsthuber l-a condamnat la 15 ani de închisoare. Decizia este definitivă.
Ce se va întâmpla cu Sophie?
Informaţia că un copil român este victima unui abuz sexual în Austria a sensibilizat mulţi conaţionali. S-au creat un blog, un cont de Facebook şi unul de Twitter pentru salvarea Sophiei: Save Sophie Now. “După crimă, făptaşul a dus-o pe Sophie la părinţii lui la Steyr şi – printr-o competenţă asumată ilegal – judecătorul de la Tribunalul Local din Steyr le-a încredinţat părinţilor criminalului custodia temporară, în timp ce bunica maternă primea doar drept de vizitare. Din decembrie 2012 bunica maternă luptă pentru custodie (în prezent se află în proces de recurs extraordinar), deoarece, conform legii, părinţii criminalului nu ar fi avut nici un drept la orice fel de custodie! În aprilie 2013, Sophie a relatat în prezenţa a patru martore cum o abuzează şi bunicul patern. Directoarea Centrului de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice a redactat un raport către Protecţia Copilului Viena şi a dus-o pe Sophie la un Centru de Criză. Deja de a doua zi, bunica maternă nu a mai putut s-o viziteze pe Sophie! Prin deciziile aceluiaşi judecător, precum şi prin colaborarea cu Protecţia Copilului din Steyr, Sophie a fost dusă două zile mai târziu înapoi în familia potenţialului agresor sexual, deşi ea făcuse acele mărturisiri cu promisiunea că nu va mai fi trimisă înapoi la Steyr! Astfel, bunica maternă nu a mai văzut-o pe Sophie de pe 28 aprilie 2013”, se scrie pe blogul “Save Sophie Now”.
Cazul Ruxandei şi al Sophiei Guger a fost relatat atât de presa din România, cât şi de cea din Austria, iar Renate Weber, europarlamentar PNL, a adresat, la 6 iunie 2013, o solicitare unui număr de cinci politicieni austrieci, rugându-i să intervină în cazul Sophie, potrivit paginii de Facebook “Save Sophie Now”.
