Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost o femeie cum puţine se nasc pe pământ. “Eine ungewohnliche Frau”, scria un doctor german Weisenffels când Dna D’Istria împlinea 36 de ani.
Numele ei adevărat era Elena Ghica, era prinţesă. Fratele tatălui său era domn în Ţara Românească. A stat în ţară până la 14 ani. A primit o educaţie uluitoare cu profesori iluştri. Mama ei Catinca Ghica, e prima femeie româncă care a publicat o carte “Pentru educaţia copiilor”. Prinţesa Elena locuit la Viena până s-a măritat. S-a măritat cu un rus, un ofiţer de husari descendent domnesc şi el, din spiţa ţarilor.
Dar a fost o mare nepotrivire de caracter. Au avut un copil care a murit.
Îi plăcea să rătăcească prin ţări străine. S-a stabilit un timp în Elveţia.
Spune de la început vorbe celebre: “Mă voi ridica singură sub forma vieţii. De vreme ce soarta mă sileşte să caut Gloria – pe mine care caut Iubirea. Ei bine voi câştiga Gloria”. La 30 de ani a călătorit în Italia pe care n-a mai parasit-o până la moarte. A avut o casă Vila D’Istria cu o grădină celebră. Când a murit la 60 de ani, la Florenţa, a lăsat moştenire Vila D’Istria Institutului de surdo-muţi. Dar averea ei din ţară a lăsat-o toată prin testament Primăriei Bucureşti.
Istoricul Ionescu – Gion scrie “cenuşa (a fost incinerată) e depusă la crematoriul din Tespiano – Departe, foarte departe de pământul românesc, (…) blestemul unui obicei nenorocit şi neromânesc” – să uite cu desăvârşire ţara natală.
De ce a fost atât de celebră Dora D’Istria? Era cultivată, ştia toate limbile balcanice ca şi multe altele, a scris în limba franceză şi italiană. Ştia foarte multe lucruri. A scris despre “Economia politică şi agricultură”, “Chestiunile Religioase, despre viaţa monahală din România, biserica ortodoxă şi Papalitatea”, “Istoria principilor Ghica” şi “Poezia populară a Balcanilor” (română, greacă, bulgară, albaneză, sârbă, ). Dora D’Istria a fost o remarcabilă pictoriţă, iar pentru lucrările sale a luat medalii în Italia, apoi la Petersburg.
De altfel, banul Mihalache Ghica, tatăl său, a înfiinţat Muzeul Naţional din Bucureşti.
Dora D’Istria avea o voce magnifică; la fel ca mama ei Catinca Ghica, cânta lucruri grele şi frumoase. Dora D’Istria era şi compozitoare. Şi mai era şi o splendidă femeie.
Cezar Bolliac a lăsat scris: “printre cele mai frumoase femei ale timpului, cu voce de înger deşteptător.”
A fost membră a Academiilor din Franţa, Germania, Italia, America, Grecia şi Turcia. A fost cetăţean de onoare al Greciei şi Italiei.
A fost foarte cunoscută şi s-a chinuit să-şi facă mai cunoscută ţara, care era cu desăvârşire necunoscută sau cum spune Dora D’Istria- “cunoscută fals şi păgubitor”.
Şi tot istoricul Ionescu Gion scrie: “Dora D’Istria a fost un foarte interesant scriitor şi ca toţi scriitorii cei mari ai renaşterii Orientului European au fost mereu conduşi de această idee: Să ne facem cunoscuţi”.
Acesta a fost cuvântul de ordine, neînduplecata lor dorinţă. De aceea toţi oamenii învăţaţi ai vremii, Asachi, Eliade, alergau pe toate căile, întrebuinţau toate mijloacele de a se face cunsocuţi: geografie, filozofie, politică, aritmetică, romanţe, istorie, strategie, economie politică, agricultură, metafizică. Ei, luptătorii din vremurile începutului, făceau de toate, iute, degrabă, fără multe cercetări, fără multă cumpănă. Era un lucru bun.
Dora D’Istria era foarte bine pregătită. La 15 ani tradusese din greceşte Iliada. Dora D’Istria a voit să facă totul. A scris despre folclor, despre situaţiunea femeilor din Orient, istoria şi critica picturii.
Avea o mare putere intelectuală, un dar de observaţie şi de analiză, dar “Grei Trop Embrasse; Mal Etreint”.
A fost o eminentă ziaristă. A fost o teribilă femeie.
Dora D'Istria s-a născut la 22 ianuarie 1828 , la Bucureşti, şi a murit la 17 noiembrie 1888, la Florenţa.
Citește pe Antena3.ro
