Casa in stil frantuzesc cu covoare romanesti

Ca sa destind atmosfera, observ ca nu a desfacut nici acum bradul de Craciun, impodobit un pic copilareste, cu personaje din desene animate si din lumea povestilor. "Mi-e jena sa va spun, mi se confeseaza usor aplecata spre urechea mea ca sa n-o auda Alexandru, ocupat sa prinda un cadru bun in fotografie. Dar nu am avut timp sa-l strang. Acum asa ramane. Nici ca-l mai dau jos." Povestim despre casa. Stil frantuzesc si ca imobil si ca decoratiuni interioare. Clarifica - nu este meritul ei pentru aspect. "Nu imi asum lucruri pe care nu le-am facut, nu. Casa asa am gasit-o. Cel de-al doilea sot al meu, Joseph, a cumparat-o inainte ca eu sa vin sa stau aici." Sufrageria in care ne aflam este o camera spatioasa si luminoasa, decorata in culori vii si calde si modele inflorate. Pe jos, covoare romanesti. Camera destinata intalnirilor sau sala de biliard are insa un aer greu. Tavanul este dublat de lemn greu, brun roscat inchis, de care atarna candelabre din cristal. Pe pereti tablouri de pictori englezi, flori, nuduri sau un cap de tigru. Doar pe hol o reproducere a Castelului Bran, pe care Lia Roberts a cumparat-o din Bucuresti. Imi spune ca joaca biliard din cand in cand, cu musafiri. La casino nu a jucat insa niciodata in 25 de ani de cand e in Las Vegas. "Nu m-a atras", explica sec. Draperii groase ingreuneaza patrunderea luminii in camera si accentueaza trasaturile lemnului masiv. Intr-un colt zaresc steaguri: al Statelor Unite, al Romaniei si al Nevadei. Plus unul mic de carton al Uniunii Europene. Este biroul pe care Lia Roberts tine fotografiile de la nunta fiului sau, fotografia sa cu presedintele George Bush, una si cu Bush tatal, diplome, medalia Serviciul Credincios in grad de mare cavaler acordata de Ion Iliescu pentru contributia la primirea Romaniei in NATO etc. Mi le arata mandra pe toate si se opreste in mod special la una, nu a ei insa. "Hartia aceasta... Tatal meu a fost profesor universitar. Iar pentru ca eu am plecat in SUA, subliniez - legal, el nu a mai fost facut profesor plin, a murit conferentiar. Dupa moartea lui am reparat aceasta nedreptate, a primit titlul de profesor honoris hausa post mortem. Din 2002, doi studenti primesc anual 500 de dolari, o bursa care poarta numele tatalui meu: Dumitru Sandu", povestes te vizibil emotionata.

Vin de Murfatlar si oua umplute
Se mandreste ca bucataria nu este ca a americanilor in mijlocul casei, ci separata, dar recunoaste ca nu are timp sa gateasca. Stie insa rostul tuturor sertarelor, semn ca e un obisnuit al locului, totusi. O cheama telefonic pe mama sa, care locuieste in casa de oaspeti, impreuna cu doua pisici. Doamna Elena este opusul fiicei sale. Emana un aer linistit, bland, mai putin dimanic si bataios. Iese rar din casa pentru ca nu sofeaza, iar acum este extrem de bucuroasa sa stea de vorba cu romani, cu un aer cald si subiecte de la operatia pisicii pana la ultimele stiri din tara. Imi povesteste ca in copila rie, Aurelia era "capitanul " colegilor de joaca. "Ii placea sa aiba multi copii in jur. Ii aduna, ii aduna si cand nu-i mai convenea, ii gonea acasa. Peste zece minute iar ii aduna. Ea era capitanul." "Spune, mama, spune tot adevarul! Spune-i ca am fost rea si neascultatoare. Nu am ascultat nici de tine, nici de tata, nici de barbatii mei. D-aia am ajuns unde am ajuns!", o intrerupe fiica razand galagios, in timp ce se ingrijeste de ultimele detalii pentru mitingul cu sotia guvernatorului si celelalte femei de la conducerea republicanilor din Nevada. A pregatit roluri cu sunca, icre negre, fel de fel de branzeturi si - piesa de rezistenta - oua umplute facute de mama. Apoi piscoturi de la o cofetarie celebra din Bucuresti (aproape de locuinta pe care o are pe calea Victoriei, un apartament luat inca din iulie 1999) pe care le cumpara, le usuca, apoi le inveleste in servetele si le serves te la diverse ocazii. Langa ele trei tipuri de vin toate de la Murfatlar. Se mandreste ca a facut din guvernatorul Kenny Guinn un pasionat al vinurilor romanesti, fapt pe care sotia acestuia, Dema, il confirma ceva mai tarziu. Sotia guvernatorului tine sa ma convinga de cat de mult va regreta plecarea Liei Roberts. "Sunt egoista. As vrea s-o am aici. As uri s-o pierd, dar daca va fi sa fie aleasa ati castigat un presedinte care ia decizii din inima, pentru oameni." Alaturi de prima doamna a Nevadei isi fac pe rand aparitia si liderul femeilor republicane si alte doamne din stat. Au ca tema cum sa le impulsioneze pe femeile republicane sa se implice mai mult in politica. Pe post de stimulent, un tort imens decorat cu steagul Americii.

"Cand devin presedinte, nu daca!"
Monte Carlo data sambata seara de "Lincoln’s Day" ne da ocazia sa o surprindem pe Roberts in mijlocul republicanilor. Trebuie sa recunosc ca am venit la mine cu stereotipul relatiilor politice din Roma nia si am raportat-o pe Roberts la functia de presedinte de filiala de partid in Romania. Gresit. Americanii sunt uniti, expansivi, generosi in laude. Era si greu cu ea de fata sa i se aduca critici sau jigniri. Multi stiu ca va candida, inca de anul trecut, unii chiar ca va fi direct presedintele Romaniei. Altii afla pe loc. "Wow! Tu vorbesti serios? E fabulos! Ma bucur pentru tine. Vei fi un foarte bun lider. Vin sa iti fac campanie la Bucuresti", exclama fostul guvernator al Nevadei, Bob List. Actualul ocupant al functiei, Kenny Guinn, stia. Spune ca Lia i-a "educat" pe toti in privinta realitatilor din Romania, dar ca a evitat sa-i dea sfaturi. "I-am spus doar sa aiba grija ce echipa isi alege. In rest, este un om care munceste mult si a facut treaba buna aici." Declaratiile serii apartin congresmanului Jim Gibbson si uneia dintre judecatoarele de la Curtea Nevada: "Mi-as pune viata in mainile ei. I-am pus deja in maini partidul nostru. Este cel mai putin egoist om pe care il stiu", exclama Gibbson, in timp ce Barbara ma asigura ca, "daca ar puta fi imbuteliata, Lia Roberts ar fi buna de vandut". "Poti duce cuvantul ei la banca, atat este de sigur", spune ea. Invitatii roiesc in jurul vestii primite, promit sa faca afaceri in Romania, iar Lia Roberts confirma decizia de a candida. "Problema nu e daca devin presedinte, ci cand".

"Politicienii romani sunt ipocriti"
Cometam realitatile din tara. Critica si ea coruptia. Ma cerceteaza cu spranceana ridicata cand aude ca votul uninominal a fost respins de catre comisia electorala. "Sunt ipocriti", afirma cu fermitatea cu care isi spune in mod obisnuit parerile. "Ei nu reprezinta astfel pe nimeni. Reprezinta interese, dar nu reprezinta pe nimeni. Un district, nu oameni. De aia e ce e in Romania, pentru ca populatia nu are nimic de spus." Ma surprinde faptul ca aici in Nevada nu a mai candidat la nici o functie in afara celor din interiorul partidului. Nu pentru Senat, nu pentru Congres. Pentru Presedintie nu poate pentru ca nu este nascuta in America. "Nu m-a interesat", raspunde. Recunoaste insa ca a vrut sa fie ambasadorul Statelor Unite in Romania. "S-a petrecut un lucru fara precedent. Ambii senatori ai acestui stat, unul republican si unul democrat, si-au pus semnatura pe hartia in care ma recomandau pentru acest post." O intreb daca a ales republicanii pentru ca sotul era republican. "Nu. Dar va intreb ceva si stiu deja ce o sa-mi raspundeti. Dumneavoastra cine preferati sa decida ce faceti cu banii dvs.? Dvs. sau statul? E, de aceea am ales Partidul Republican. Democratii iau taxe de la noi ca sa dea la cei care nu fac nimic."

CONTINUARE: A obtinut visul american si acum vrea acasa