Culisele procesului Nicu Ceausescu

Acum 14 ani, mezinul dictatorului Ceausescu era acuzat de genocid. A fost injunghiat, arestat, condamnat, achitat, eliberat. Apoi a murit. Despre personajul Nicu Ceausescu, despre culisele controversatului proces dau marturie aparatorul sau, Paula Iacob, si judecatorul Doru Viorel Ursu. Dezvaluiri despre adevar si legenda. Maine continuam acest subiect, publicand fapte inedite din procesul Nicu Ceausescu.

"Daca ar fi trait, Nicu Ceausescu azi ar fi fost in Parlament"

Revolutia din decembrie 1989. Romanii si-au castigat libertatea si puterea de a judeca tot ce reprezenta comunismul. Printre zecile de personaje aduse in fata instantei, Nicu Ceausescu, mezinul familiei de dictatori si "Printisorul" tarii, judecat pentru genocid in timpul revoltelor de la Sibiu. In spatele unui proces dur, care a insemnat, poate mai mult decat orice, o lupta cu traumele trecutului si cu suferintele unei natii, au stat cateva persoane care au avut au vazut lucrurile omeneste. Dosarul Nicu Ceausescu le-a schimbat vietile. Fara sa dam verdicte, vom relata povestile aparatorului Paula Iacob si judecatorului Doru Viorel Ursu din spatele procesului Nicu Ceausescu. Jurnalul National de maine va continua dezvaluirile despre acuzarea si apararea lui Nicu Ceausescu.
MIRUNA PASA

Jurnalul National: Ce faceati in primele zile ale Revolutiei?
Doru Viorel Ursu: Fusesem toti chemati, asa cum se proceda in stari speciale, la Tribunal. Toti judecatorii, grefierii stateam acolo zi si noapte si ni se parea totul ca o gluma, o joaca. Eram atat de redusi din punctul de vedere al cunostintelor. Auzisem vag doar ca se intamplase ceva la Timisoara.

Ati stiut ca mureau oameni?
Eu, spre deosebire de colegii mei, auzisem ceva. Imi luasem cateva zile de concediu si am mers la Garla Mare, comuna de unde se trag bunicii mei materni, pe malul Dunarii. Tin minte ca in seara de 16 sau 17 unul dintre verii mei, care era secretar la Primarie, a fost chemat de urgenta. Noi impuscam gugustiuci, fugeam dupa iepuri cu tractorul pe camp... si cand se intoarce ne spune ca e rau de tot la Timisoara, se trage. Sarbii vorbeau deja, Europa libera la fel, iar vecinul fusese chemat pentru ca se alarmase tot personalul administratiei. Mi-am luat bocceaua la spinare si am plecat spre Bucuresti. Mi-am dat seama ca vom fi alarmati si unde stateam eu, la Garla Mare, nici telefon nu era. Pana la Pitesti n-am oprit, dar acolo am tras la un prieten deal meu care lucra la o unitate de pompieri. El mi-a spus ca la Timisoara au fost evenimente deosebite si ca Armata e in alerta. Cand am ajuns acasa mi s-a confirmat faptul ca am fost alarmati, cu prezentare imediata la serviciu.

Seara de 22 decembrie, Nicu Ceausescu adus in direct... Ce ati simtit?
Eram toti in Tribunal. Retin prinderea lui... imagine de om haituit. Il vazusem pe Nicu Ceausescu o singura data de aproape si a fost socant cand l-am vazut asa si apoi la Sibiu. Prin 1981 mersesem in Parcul Herastrau cu baietelul meu si atunci a trecut pe langa mine un tip impozant cu vreo patru bodyguarzi sau prieteni ce veneau de la terenurile de tenis. Era Nicu Ceausescu. Atunci l-am vazut trecand pe langa mine la cativa metri si apoi l-am mai vazut trecand pe langa mine la cativa metri la procesul de la Sibiu. M-a fascinat treaba asta vazandu-l adus tot intre patru gorile, dar de data asta era un om cocarjat.

Cum ati ajuns judecator in procesul Ceausescu?
Am presimtit, pentru ca scapasem de procesul de la Targoviste al sotilor Ceausescu. Poate acum nati mai fi avut interlocutor daca as fi judecat la Targoviste. Atunci se stia de 64.000 de victime, de sute de milioane in conturi din strainatate... In conditiile acelea, cine ar fi dat alta solutie? Dumnezeu a vrut sa nu fiu eu, dar i-am spus surorii mele care pleca in strainatate: "Presimt ca il voi judeca pe Nicu Ceausescu". Erau doua procese mari: lotul Timisoara si Nicu Ceausescu. N-am vrut sa-l judec pe Nicu. M-am cramponat foarte mult de ideea de a judeca lotul Timisoara. Mi se parea ca si pot face ceva acolo. Si totusi, generalul Nistor, cel de-al doilea din completul de la Targoviste, mai mare in grad, a insistat sa preia el cazul de la Timisoara. Mi-a revenit procesul Nicu Ceausescu.

Cum ati reactionat?
Am avut o strategie, sa plec cu o saptamana inainte de proces sa simt eu aerul Sibiului. Am avut surpriza cand am coborat din avion sa fiu asteptat de armata ca sa-mi spuna ca trebuie sa fiu pazit. Am dormit la usa permanent cu garda, nu mi s-a mai lasat contactul liber cu nimeni. Dar am vrut sa merg pe jos prin Sibiu. Am ajuns unde era dezastrul cel mai mare, in fata Militiei si Securitatii, vizavi de unitatea militara care se spune ca ar fi fost atacata. Orice student la drept in anul IV care face criminalistica stie ca glontul rupe cand iese, nu cand intra. Si atunci am fost frapat ca toate gloantele sunt spre iesire, adica spre Securitate si nu dinspre Securitate.

Cum era Sibiul inainte de proces?
Atmosfera din Sibiu a fost extrem de importanta pentru mine pentru ca era extrem de calma. Lumea astepta acest proces ca pe o descatusare. Pentru ca la organizarea procesului a fost o nebunie. Toate hotelurile din jurul Casei de Cultura au fost golite, ca vin teroristi, au fost aduse tanchete in strada. Nu-mi venea sa cred, era o presiune psihica infioratoare, infernala si absolut artificiala. I-am lasat sa-si faca mendrele, stiam ca pot face orice si nu-mi vor indoi coloana vertebrala. Mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, ca se fac pregatiri de senzatie, care nu urmareau decat o tensionare a situatiei.

Cum il percepeau sibienii pe Nicu Ceausescu?
Cand a venit Nicu Ceausescu in Sibiu a fost un eveniment monden. Femeile erau in cele mai elegante haine, s-a batut lumea pe locuri la proces. Nu stiu daca nu s-au vandut si bilete la negru. Sala era de o eleganta si de o serenitate nemaipomenite. Sibienii m-au ajutat sa fac procesul ca lumea. N-am simtit ura, n-am simtit patima. Ei stiau ce s-a intamplat. Pe Nicu l-au acoperit cu flori. Din tancheta a venit acoperit cu flori, iar Armata golise hotelurile.

Dumneavoastra cum il percepeati?
M-am dus de curiozitate la Saliste sa vad faimoasa casa a lui de nebunii. Era o cabana cum am eu una acum la Brad, era penibila toata tevatura. Vazusem o scrisoare a femeii care-l iubea atunci, o scrisoare de o tandrete nemaipomenita... nici vorba de batute, asa cum se zvonise. Vroiau s-o chem si le-am spus ca nu pot face asa ceva cu femeia asta.

Au existat ordine?
Mi s-a spus atunci, dar despre morti numai de bine, cei care erau atunci la conducerea ministerului nu mai sunt acum... "Sper ca tu nu vei face greseala celorlalti, il vei aduce pe Nicu Ceausescu in zeghe si tuns." Atitudinea asta exista pentru ca inainte, in procesul celor patru (n.r. - Dinca, Bobu, Manea Manescu, Postelnicu), inculpatii fusesera adusi in civil.

Cum au fost primele momente?
Eram in camera cu colegul meu de complet si il vad trecand pe hol pe Nicu Ceausescu, imbracat civil. Dupa care vine cineva si ma anunta: "Domnule presedinte, doamna Paula Iacob vrea sa va vorbeasca ". N-a fost nici o problema ca doar nu eram singur, nu venea sa-mi dea mita... mi-a spus ca inculpatul Nicu Ceausescu refuza sa fie imbracat in zeghe, "dar daca dumneavoastra personal ii veti cere asta, o va face". A fost in mine o revolta fantastica... eu sunt si oltean... ce mama dracu’ sunt eu, domnule, in fond? Pentru ce sunt eu aici, sa ma duc sa-mi spuna astia ce sa fac? Pai ce, l-am judecat deja, e condamnat? De ce sa-l imbrac in zeghe? Si am zis: "Nu doamna, va veni imbracat civil, nu ras in cap si il voi trata, nu ca pe fiul lui Ceausescu, ci ca pe orice alt om". Asta a fost in capul meu.

Ce va tinea in picioare. Ce v-a dat curaj?
Totdeauna am vrut sa vad in ochii copiilor mei limpezimea. Sa nu le fie rusine cu ce fac. asta-i barometrul meu, balanta mea. Sa nu li se spuna vreodata: "Uite, ma, taica-tau este bagat in afaceri murdare, a batut, a injurat, a furat, a facut asta sau asta". Si asta iti da o detasare extraordinara.

Cum a fost decisa filmarea procesului?
Mi s-a spus la inceputul procesului: "Vedeti ca in jumatate de ora sunteti in direct". Nu mi s-a cerut parerea pentru ca inca mai erau mecanismele vechi... Asta a fost insa marea mea sansa. Si a lui. A inceput procesul, a trecut prima jumatate de ora, iar eu, spunand ca Nicu Ceausescu nu va fi in zeghe, nu va fi tuns, nu va fi jignit, va fi totul normal, cand s-a facut jumatatea, aud niste pasi prin spatele cortinei. Aproape ca ma gandeam linistit: "O sa vina si o sa spuna: "Sistati", voi fi chemat la Bucuresti. O sa-mi spuna: "N-ai fost demn de misiunea incredintata, esti destituit"". Abia ii luasem datele lui Nicu Ceausescu si aud o voce extrem de agitata care imi spune: "Domnu’ presedinte, continuati asa pentru ca din tara a inceput nebunia. S-au dat telefoane ca, daca indrazneste cineva sa taie emisiunea, iese revolutie". Ei, chestia asta mi-a dat o asemenea siguranta si un asemenea calm, incat am putut continua.

Cine hotarase ca dumneavoastra sa fiti in intuneric si restul in lumina?
Mi s-a spus ca ne asigura protectia, dar de cine nu stiu... era o nebunie. Am avut, pe tema asta, si o replica cu Paula Iacob cand ea mi-a spus ca eu decid, iar eu i-am spus: "Da, dar dumneavoastra sunteti in lumina".

Cum era Nicu Ceausescu in instanta?
Extrem de civilizat si condescendent, fata de instanta n-avea nici un pic de aroganta. In primul rand, foarte dornic sa se apere si sa o faca corect. Urmarea cu o febrilitate extraordinara desfasurarea procesului, intrebarile puse. Se prindea cu mainile de bara, ii facusera un fel de tarc, se agata cu atata disperare si in acelasi timp cauta sa dea raspunsuri atat de clare. Era haituit, marcat de situatia in care se afla, insa avea si o privire de om care se lupta pentru a-si demonstra nevinovatia. Isi nota tot si avea o vorba: "A, bon". Toata lumea credea ca va face scandal, circ, dar n-a fost asa nici pe departe. Nu i-am imbratisat niciodata trairile, evolutia, probabil am fi fost si astazi pe baricade diferite, dar omul ca atare trebuia vazut. Era inteligent, extrem de atent si cu raspunsuri foarte clare. Declaratia lui a fost ponderata, aproape neutra, demonstra ca nu a fost in nici un fel implicat in vreo actiune de represiuni.

Ce spunea dosarul despre starea sanatatii lui? De ce n-a fost pus in libertate?
Stiam ca e intr-un fel condamnat pentru ca ii vazusem actele medicale. Acei noduli esofagieni, hepatita cronica evolutiva. Va dati seama ca daca era pus in libertate era in Parlament azi si conducea probabil o formatiune politica? Cu el trebuia sa li se termine stirpea. Daca mai era in viata astazi facea furori.

Ce ati facut in cele trei zile de la Sibiu?
I-am luat lui declaratia apoi pe ale celor mai importanti martori: a sefului Militiei, Nicu Silvestru, si a sefului Securitatii. Era pentru prima data cand vorbeau direct si spuneau tot. Nici vorba de actiunea dirijata de Nicu Ceausescu. Martorul Dragomir (n.r. - locotenent colonel al Armatei, comandantul garnizoanei Sibiu) a venit atunci in fata mea, cu lectia invatata si a spus ca a tras un milion de cartuse si atunci am replicat: "Pai, la o populatie de 200.000, in cine ati tras un milion?". Apoi a spus ca Nicu era implicat in ordinele date, nu Armatei, pentru ca ea era eroina, iar Dragomir, eroul Sibiului, ci altcuiva. Asa cum evolua procesul, Nicu Ceausescu nu putea fi condamnat pentru genocid. Exista insa, si eram pregatit, o fapta pentru care urma sa fie condamnat, detinere de armament, dar asta era caraghios pentru ca nimeni nu i-a spus fiului lui Ceausescu: "Mai, ai nevoie de permis ". Lucrurile au devenit mult mai clare apoi, el nu avea cum sa reprime o populatie care, de altfel, il simpatiza. Se si povestea ca, atunci cand venea dimineata, nu oprea in fata cladirii Judetenei de Partid, ci la cativa zeci de metri si pe drumul acesta primea de la fiecare foite cu nemultumiri.

Ati primit vreodata amenintari?
Cand m-am intors de la proces, m-am dus sa-mi iau copiii de la parintii mei. Am fost atacat in mod surprinzator de o masina in care erau niste barbati si o femeie, care m-au urmarit pana acasa, in spatele blocului. M-au fotografiat, au inceput sa urle: "Criminalule, securistule, comunistule" pana a iesit lumea pe la balcoane si au plecat. A doua zi i-am spus colegului meu Dorin Sabau, acum avocat, mana mea dreapta in proces, ce mi s-a intamplat. El se face alb la fata si spune ca si lui i s-a intamplat ceva. Isi luase copiii si, cand sa intre in masina, a trecut o alta razant, era gata sa-l prinda. Atunci am realizat ca nu e in regula. Ne-am dus la seful instantelor, el s-a dus la ministru. Am ajuns in biroul ministrului si acolo mi-am pierdut libertatea. Ministrul, Teofil Popa, pune mana pe telefon si vorbeste: "Da, sa se prezinte chiar acum baietii?". A inchis si ne-a spus: "Baieti, mergeti imediat la Virgil Magureanu". Am fost primiti si Magureanu ne-a spus: "Domnilor, si eu sunt foarte ingrijorat, de acum trebuie sa fiti pusi sub paza". Din momentul acela ieseam in oras si erau tot timpul dupa mine niste baieti si fete, ca si cum ar fi fost indragostiti. Oriunde mergeam erau si ei.

De ce n-ati mai judecat dosarul Nicu Ceausescu?
Au venit evenimentele 13-15 iunie. Eu ma pregateam de proces. M-am dus acasa, am vazut seara ce se intampla. Nimeni nu crede ca eu nu stiam ca voi deveni ministru de Interne. Insa, intr-adevar, procesul facuse valva. Mi-a fost teama ca voi fi chemat la Tribunal, vor fi adusi cei din strada, vor incerca sa-i judece ca pe vremuri, eu probabil o sa fac scandal sau o sa-i judec si o sa gresesc. N-am dormit toata noaptea, dimineata am mers cu metroul, pentru ca aveam masina cu numar mic. Dupa o ora ma anunta cineva ca e o masina mare, neagra la intrare: "Va asteapta sa va duca la Guvern".
Am fost nervos, m-am gandit ca ma cheama sa-mi dea indicatii pentru proces. M-au trimis la domnul prim-ministru Petre Roman. El, foarte serios: "Ne-am gandit sa va numim ministru de Interne". Am zis sa ma tin tare si sa refuz. Dar el, foarte diplomat, mi-a spus: "Sigur, puteti refuza, dar in aceste momente pentru tara refuzul dumneavoastra n-ar fi de dorit". Si am acceptat. Am fost la Iliescu. Apoi au venit toti sefii: Virgil Magureanu, Vasile Ionel, Gelu Voican Voiculescu, Caraman, seful SIE, Athanasie Stanculescu, Chitac. Si presedintele, vorbind cu cei de la Interne, spune: "Uitati ce e, eu va destitui, ministru de Interne este domnul acela din coltul mesei". S-a marsat mult pe faptul ca eu eram judecatorul de la Sibiu. Mama a lesinat cand a auzit la radio pentru ca eu n-am mai apucat sa ajung acasa si sa-i spun. Asa m-am desprins de proces. In momentul plecarii mele, procesul mergea spre achitarea lui Nicu Ceausescu pentru genocid.

Ce relatii ati pastrat cu Paula Iacob dupa ce ati devenit colegi, ca avocati?
Am vrut chiar sa scriem o carte, dar a murit Nicu Ceausescu, un fel de convorbire in trei: judecatorul, aparatorul si omul.

Dar cu Nicu Ceausescu?
O cunostinta mi-a facut o data legatura cu el la telefon. Mi-a spus, incet, cu o voce cavernoasa, vorbea rar: "Va multumesc, datorita dumneavoastra astazi traiesc". Dar n-a mai trait mult.

Cum v-au schimbat viata acele trei zile?
Am ajuns ministru de Interne.

CV
Doru Viorel Ursu
S-a nascut la Drobeta-Turnu Severin, pe 1 martie 1953.
1976, a terminat Facultatea de Drept din Bucuresti, cu nota 9,95. A devenit procuror la Procuratura Sectorului 2.
1980 devine judecator la Tribunalul Militar Bucuresti. In 1989 devine presedintele Tribunalului Militar. Mai 1990 primeste dosarul lui Nicu Ceausescu.
14 iunie 1990 devine ministru de Interne, pana in octombrie 1991, apoi este secretar de stat la Ministerul de Externe.
1992 devine deputat de Arges, al Partidului Democrat. Isi incepe cariera in avocatura. Pana in 1996 este membru al Comisiei de Control a SRI.
1997 isi da doctoratul in Drept Penal si ajunge pana la gradul de conferentiar universitar. Renunta la politica si la profesorat pentru avocatura.
Este casatorit din 1979 si are 3 copii.

DE CE A FOST CONDAMNAT

Aprilie 1990 - Nicu Ceausescu a fost trimis in judecata, pentru genocid si nerespectarea regimului armelor si munitiilor.

Septembrie 1990 - Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani inchisoare, schimband incadrarea juridica in instigare la omor deosebit de grav. Iulie 1991 - Curtea Suprema in recurs a schimbat din nou incadrarea juridica in genocid, micsorand insa pedeapsa la 16 ani de inchisoare.

27 iulie 1992 - In recursul extra ordinar, instanta suprema pastreaza doar condamnarea la 5 ani pentru nerespectarea regimului armelor si trimite restul dosarului la Parchet, pentru completarea cercetarilor. Nicu Ceausescu a ramas in final doar cu cei 5 ani de condamnare.

PRINTISORUL

Nicu Ceausescu s-a nascut in Bucuresti pe 1 septembrie 1951, ultimul dintre cei trei copii ai familiei. A terminat Facultatea de Fizica.
In decembrie 1983 devine primsecretar al CC al UTC.
15 octombrie 1987 - este numit prim-secretar al Comitetului Judetean Sibiu al PCR.
22 decembrie 1989 - masina cu care venea spre Bucuresti este oprita la intrarea in Capitala. Nicu Ceausescu este adus in studioul 4 al Televiziunii Romane dupa ce fusese injunghiat in burta. Se stia ca la Sibiu se trage cu tunul in oameni si se zvonise ca a luat copii ostatici.
25 decembrie - sotii Elena si Nicolae Ceausescu sunt condamnati la moarte si executati.
28 decembrie 1989 - Procurorul militar Mihai Popa, de la Procuratura Generala, emite mandatul de arestare pe numele lui Nicu Ceausescu, pentru infractiunea de genocid. Procesul incepe la Sibiu pe 26 mai 1990. Este considerat responsabil de moartea a 102 persoane la Sibiu, in zilele Revolutiei.
21 septembrie 1990 - este condamnat de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti la 20 de ani inchisoare pentru instigare la omor deosebit de grav si la 5 ani pentru nerespectarea regimului armelor si munitiilor.
Pe 3 iunie 1991, prin rejudecarea cauzei, ii este schimbata incadrarea juridica si pedeapsa i se reduce la 16 ani de inchisoare.
La 20 noiembrie 1992 este condamnat la 5 ani inchisoare pentru port ilegal de arma si incalcarea regimului armelor si munitiilor. Este pus in libertate conditionata pe motive medicale.
Pe 16 septembrie 1996, la 45 de ani, este internat de urgenta la Spitalul Clinic Universitar din Bucuresti cu diagnosticul de hemoragie digestiva superioara, varice esofagiene si ciroza hepatica cronica.
Pe 18 septembrie paraseste Romania pentru o interventie chirurgicala la Viena.
Pe 26 septembrie 1996, Nicu Ceausescu moare la Viena. Este inmormantat trei zile mai tarziu la Cimitirul Ghencea-Civil, cu tricolorul pe sicriu.

CONTINUARE: "Nicu a murit dorind enorm sa traiasca"