Involutia politica, economica si so-cial-culturala a societatii romanesti si cresterea izolationismului politic intern si international al regimului Ceausescu si-au pus amprenta si asupra dimensiunilor si naturii activitatii colaboratio-niste de tip informativ-operativ. Relevarea intensitatii procesului colabora-tionist va soca Romania daca va avea curajul sa se pri-veasca in oglinda.
Dilema exonerarii "actualilor"
Implicatiile politice si morale ale unei atari stari de fapt sunt deosebit de importante, devenind un adevarat nod gordian prin vicierea de fond a intregului proces de evaluare corecta a colaborationismului intr-un cadru ce depaseste analiza pur academica. Poate fi exonerat un informator sau colaborator implicat in actiuni calificate ca fiind specifice politiei politice numai pentru faptul ca activeaza in prezent sub umbrela protectoare a "noilor" servicii de informatii si securitate de dupa 1989? Cine decide in mod obiectiv daca ponderea negativa a activitatilor desfasurate in timpul regimului comunist este contrabalansata de importanta activitatilor pe care le desfasoara in prezent? Pot aceste "noi" servicii speciale mai mult sau mai putin reformate (ceea ce reprezinta cel putin teoretic un serios handicap profesional in ipostaza reformarii reale a mostenirii institutionale ceausiste) sa "refuze" oportunitatea de a folosi o retea informativa bine instruita si cu experienta mostenita de la fostul regim? Iar daca in conditiile in care in "timpuri liberale" (1971) ale regimului ceausist reteaua informativa pe profilul "informatiilor interne" recte a celor calificate azi drept "politie politica" numara peste 35.000 de informatori si colaboratori - cifra de altfel necesar a fi multiplicata din ratiunea elementara dictata de involutia dramatica a situatiei politice - cam ce proportie a fost "reciclata" in cadrul evenimentelor "tumultoase" de la inceputul anilor â90? Daca nu ar fi profund tragic, prin natura performantelor iesite din comun ale regimului in manipularea perversa a destinelor a sute de mii de oameni, procesul descris ar fi unul de un "umor ionescian". Un motiv in plus pentru societatea civila, altfel foarte incisiva in a utiliza acest subiect ca instrument al luptei politice pentru refacerea societatii pe baze morale sanatoase de a nu se lasa antrenata cu usurinta intr-o abordare superficiala a acestui fenomen atat de complex cum este hidra colaborationismului nascut la "sanul" regimului comunist.Proportii si statistici
Dinamica si meandrele procesului descris mai sus pot fi ilustrate foarte bine de urmatoarea statistica oficiala: in anul 1967, reteaua informativa a Securitatii includea 118.576 de persoane, din care 83.911 erau informatori clasici. In anul 1971, reteaua informativa avea 100.187 de persoane, din care ponderea era detinuta de aceasta data de cei 59.553 de colaboratori (deci informatori/colaboratori) si "numai" 27.744 de informatori clasici. Am ales aceasta perioada pentru ca reprezinta sub aspectul climatului politic "varful liberalizarii" sau al "primaverii politice" postbelice romanesti, cand regimul comunist ceausist a capitalizat la maximum sprijinul politic al unei parti importante a societatii romanesti. In patru ani, structura retelei informative s-a modificat, la randul ei, in mod dramatic, cel putin sub aspect formal: a "pierdut" pe drum 18.389 de colaborationisti, 56.137 (!!) de informatori clasici si s-a "imbogatit" cu 44.704 de colaboratori (colaboratori/informatori). Coroborate cu cifrele ce reflecta dinamica cresterii numarului total al membrilor PCR, modificarile de ordin structural din cadrul compozitiei retelei informative vin sa confirme bascularea unui numar semnificativ de fosti informatori clasici catre categoria colaboratorilor. Aceeasi perioada 1967-1971 devine deosebit de relevanta si sub aspectul dinamicii si intensitatii activitatii de urmarire si supraveghere informativa desfasurata de securitate ca urmare a directivelor politice primite de la conducerea superioara de partid. Astfel, in anul 1967, totalul bazei de lucru (adica totalitatea activitatilor de supraveghere si urmarire informativa) a fost de 424.464 de cazuri, din care 417.075 erau in supraveghere informativa generala (adica "inamici" potentiali, fiind putin sau deloc activi) si 7.389 de cazuri aflate in urmarire informativa ("inamici" activi si lucrati conform metodologiei aprobate). In anul 1971, baza de lucru avea sa sufere o contractie dramatica, fiind de numai 36.583 de cazuri, dintre care 27.046 de cazuri in supraveghere informativa generala si 9.537 de cazuri aflate in urmarire informativa. O diferenta de 387.881 de cazuri la nivelul bazei de lucru, ceea ce reprezinta o scadere de 91,4%.INTREBARE. Pot noile servicii speciale mai mult sau mai putin reformate sa "refuze" oportunitatea de a folosi o retea informativa bine instruita si cu experienta mostenita de la fostul regim? jurnalul foto |
- Ministerul Afacerilor Externe: peste 95% in centrala si 99% in cadrul oficiilor diplomatice din exterior;
- Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale: peste 90% in centrala si 99% la oficiile diplomatice din exterior, ca si la birourile companiilor mixte romano-straine cu sediul in tara sau in strainatate;
- Intreprinderile de Comert Exterior: (ICE-rile pe diferite profile de activitate economica): peste 90% in centrala si 99% din reprezentantii acestora la oficiile economice din strainatate;
- Ministerul Finantelor, Banca Nationala, Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) si celelalte principale institutii financiare: sectoarele si persoanele implicate in activitati cu caracter international, tranzactii si operatiuni de importanta nationala: peste 90%;
- Restul ministerelor de profil economic, industrial, prin sectoarele implicate in activitati cu caracter international sau de interes national: peste 90%;
- Ministerul Invatamantului, Ministerul Justitiei, Ministerul Culturii, Departamentul Cultelor, Ministerul Sanatatii, institutiile de invatamant superior si institutele de cercetare stiintifica, Agerpres, principalele mass-media centrale si locale; institutii si organisme subordonate aparatului de partid (gen Trustul Carpati, Academia "Stefan Gheorghiu", Institutul de Istorie de pe langa CC al PCR etc.): peste 50% cu un procentaj de pana la 90% pentru sectoarele de interes international si national;
- In anul 1989, conducerea principalelor ministere mentionate, incepand cu pozitia de adjunct al ministrului si continuand cu cele de directori generali, directori, sefi de servicii si de birou, era reprezentata de ofiteri acoperiti, ofiteri deplin conspirati si membri ai retelei informative. O situatie similara a existat si pentru toate intreprinderile de comert exterior, centrale economice, celelalte institutii centrale si la nivel judetean. Sirul exemplelor ar putea continua cu inca multe alte exemple. Ceea ce este important sa se inteleaga insa atunci cand se incearca interpretarea si evaluarea corecta a colaborationismului si indeosebi a celui de tipul informativ-operativ este ca un singur om putea parcurge de-a lungul vietii si carierei sale profesionale toate treptele colaborationismului informativ: de la simplu informator la cel de colaborator, la cel de colaborator cu plata, referent, referent cu plata, ofiter, ofiter acoperit, ofiter deplin conspirat in cadrul aceleiasi sau mai multor institutii. Fara a face din aceste cazuri o regula generala, trebuie subliniat ca ele depasesc prin proportii mai ales la nivelul suprastructurii institutionale a regimului comunist din anii â70 si â80 statutul cazurilor de ordin particular. Tot pe aceeasi grila a complexitatii se afla si cei care au fost la un anumit moment dat, asa cum am mai mentionat anterior, rezistenti ai regimului comunist si apoi au trecut in categoria colaborationistilor, dupa cum au fost colaborationisti care au sfarsit in deceniul noua prin a fi opozanti sau disidenti ai aceluiasi regim.