Eroii din Vrancea: Paragina si Timaru

Timp de aproape opt ani, intre 1947 si 1953, Vrancea a fost un alt punct "fierbinte" al rezistentei anticomuniste. Iar cei mai celebri "lideri" din zona au fost fratii Paragina si fostul ofiter Timaru.

Rezistenta anticomunista a luat cele mai diverse forme, de la simpla existenta a opozantilor, care erau perceputi ca niste spini infipti in coasta autoritatilor, pana la rebeliuni si rascoale ale taranilor care se opuneau colectivizarii. Sentimentele anticomuniste au aparut inca din 1944, din momentul in care trupele sovietice de ocupatie au intrat in Romania. Sositi ca un roi de lacuste, "ciolovecii" nu respectau nici una dintre regulile impuse prin armistitiu: furau tot ce le iesea in cale, violau si ucideau nepedepsiti de nimeni. "Ar fi fost in stare sa ne ia si painea din gura", isi aminteste si acum Mihai Timaru. "Toti erau niste ticalosi, de la soldati pana la generali." Primul nucleu al gruparii "Paragina - Timaru" a fost organizat in anul 1948, de fratii Ion si Cristea Paragina, si s-a numit "Vrancea". In acea perioada, Ion era proaspat absolvent al Facultatii de Litere si Filosofie, iar Cristea era inca elev. Ambii studiau in Bucuresti, dar valul de arestari incepute acolo la 14/15 mai 1948 i-a obligat sa fuga din Capitala. Ambii s-au refugiat in padurile de la Dealul Mare, in apropiere de satul natal. Initial, ei au intentionat doar sa-i ajute pe taranii din zona sa-si pastreze nealterat simtul proprietatii si sa se opuna colectivizarii. Cu atat mai mult cu cat acei oameni stapaneau pamanturile date stramosilor lor, prin hrisoave domnesti, de insusi Stefan cel Mare.

Timaru - fostul ofiter al armatei regale

In aceeasi perioada, Mihai Timaru era un tanar ofiter al armatei regale, trecut in rezerva de catre noile capetenii militare, venite pe tancurile rusesti, o data cu Divizia "Horia, Closca si Crisan". Absolvent al Scolii Superioare de Tancuri-Auto, Timaru avea in spate o cariera stralucita: fusese sef de promotie, avansat in grad chiar de regele Mihai. In timpul celui de-al doilea razboi mondial luptase in URSS, la Odessa. Acolo se remarcase in mod deosebit, fapt pentru care comandantul suprem al armatei romane, maresalul Ion Antonescu, ii inmanase personal o inalta distinctie militara. Bravura tanarului ofiter nu insemnase insa nimic pentru puterea comunista de curand instalata la carma tarii. Printr-un complex de imprejurari dramatice, de care viata lui nu a dus lipsa, Timaru s-a aflat in zona Panciu - Dealul Mare, in aceeasi perioada in care fratii Paragina pusesera acolo bazele grupului "Vrancea ". Intalnindu-se cu ei, Timaru a fost de acord sa-i puna experienta la dispozitia "partizanilor ", pe care a inceput sa-i instruiasca, dupa toate rigorile artei militare. In acelasi timp, el a mentinut legatura si cu alti cativa ofiteri superiori "lasati la vatra" de regimul comunist. Generalul Vartic, colonelul Raianu si maiorul Facauanu l-au ajutat atat din punct de vedere moral, cat si prin experienta lor de vechi luptatori pe diverse fronturi.

Dupa foarte putin timp de la infiintarea sa, nucleul de comanda al gruparii "Vrancea" a fost completat cu alte personalitati care alesesera calea luptei anticomuniste. Printre acestea s-au numarat Toderita Doaga, fostul primar taranist din Panciu, Vasile Sava, mic negustor din aceeasi localitate, precum si invatatorul Malacescu din Tifesti. Lor li s-a adaugat si Filimon Tudosie, parintele staret de la Manastirea Brazilor, de langa Panciu. Deosebit de devotat luptei anticomuniste, parintele Tudosie a fost duhovnicul intregului grup. Dupa doar cateva luni, nucleul de comanda ajunsese sa fie compus din 25-30 de persoane, care coordonau alte cateva sute de "partizani" recrutati dintre localnici. Fiecare dintre ei erau inarmati cu pistoale, pusti-mitraliere si grenade. La fel ca si in celelalte regiuni ale tarii, si aceste arme fusesera "capturate " in timpul retragerii nemtilor, care lasasera in urma lor foarte mult armament usor si munitie.

Tito - speranta luptei anticomuniste

La inceputul anilor ‘50, Timaru a incercat sa aprecieze proportiile jafului economic la care s-au dedat sovieticii in tara noastra. Iar acest lucru era usor de aflat. A fost de ajuns sa urmareasca trenurile care treceau pe linia ferata Ploiesti - Iasi catre URSS. Zilnic, prin Panciu treceau intre 15 si 25 de trenuri, incarcate cu cereale, mobila, cherestea sau petrol care paraseau Romania si luau calea Rasaritului. Tot in acea perioada s-au incordat raporturile politice dintre URSS si Iugoslavia condusa de catre Tito. In eventualitatea izbucnirii unui razboi intre cele doua tari, partizanii din Vrancea si-au asumat un rol care ar fi trebuit sa fie deosebit de important: sa impiedice si, daca era posibil, chiar sa blocheze drumul trenurilor militare rusesti catre acel posibil adversar. La fel ca si "venirea americanilor", nici "razboiul" lui Tito cu rusii nu a mai avut loc niciodata.

Singura victorie cu adevarat importanta a grupului "Vrancea" a fost ca i-a ajutat pe localnici sa-si pastreze hrisoavele emise de Stefan cel Mare, care le consfintea stapanirea asupra pamanturilor mostenite din stramosi. Decisi sa infiinteze gospodariile colective, autoritatile comuniste au incercat, cu orice pret, sa puna mana pe acele acte domnesti, si astfel sa-l lipseasca pe tarani de posibilitatea de as dovedi drepturile. Ani la rand, secretarii de partid si Securitatea au incercat sa confiste acele documente, dar nu au reusit niciodata.

"Vanati" de Vrabie si Usurelu

Cea mai mare parte a grupului "Prigoana - Timaru" a fost capturata de Securitate in toamna anului 1949. Ceva mai inainte, ei fusesera tradati de Nicolae Anghel, fost capitan, ranit grav in timpul razboiului si ramas invalid. Colaborand in taina cu Securitatea, el ii convinsese pe "partizani" sa-i primeasca printre ei pe Vrabie si Usurelu, doi agenti acoperiti ai Securitatii. Datorita informatiilor date de acestia, in noaptea de 17/18 octombrie 1948, intregul grup a fost atacat prin surprindere.

Partizanii s-au aparat cu disperare: in schimbul de focuri au murit mai multi dintre ei, dar si cinci securisti. Atunci, Cristea Paragina a reusit sa scape. El a fost ucis, cateva luni mai tarziu, tot intr-un schimb de focuri, incheiat cu pierderi grave, de ambele parti. Scapati cu viata, Ion Paragina si Mihai Timaru au fost arestati, trimis in judecata si condamnati la inchisoare pe viata. Ambii au facut cate 15 ani de inchisoare si au trecut prin cele mai cumplite puscarii comuniste. Ambii au fost eliberati in anul 1964.

Juramantul fratilor de arme

Ajuns la o varsta respectabila, fostul ofiter Mihai Timar, actualmente colonel in rezerva, traieste in Bucuresti. Vorbeste, calm si cu detasare, despre acei ani cumpliti si despre chinurile pe care le-a indurat in puscariile comuniste. "Vezi, dumneata, omul esta cladit de asa maniera ca trupul ii rezista atata timp cat mintea are o "ocupatie" care sa il tina treaz. Prin toate puscariile prin care am trecut mi-am tinut mintea ocupata: am compus poezii, pe care le "slefuiam" zi de zi pana le faceam atat de frumoase cat sa-mi placa si mie si celor carora apucam se le recit. Cand m-am eliberat aveam in cap un intreg volum compus din peste o suta de poezii pe care le memorasem. Si mai este ceva. Cand eram la Zarca din Gherla, toti cei aflati acolo am jurat ca daca vreunul dintre noi va scapa cu viata sa povesteasca lumii toate tragediile prin care am trecut cu totii. Dupa 1990 au fost destui care mi-au oferit posturi de senator sau deputat. Le-am refuzat pe toate. Decat sa dorm in Parlament pe banii statului, prefer sa-mi respect juramantul facut in fata camarazilor mei. Am scapat cu viata, iar acum singurul scop al vietii mele este sa scriu cat pot de mult despre acei ani cumpliti.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Haiducii lui Dumnezeu

Razvratitii din padurile Maramuresului voievodal

Luptatorii din Tibles

Ion Gavrila, cosmarul Securitatii

Prabusirea centrului de comanda al rezistentei

Singurul supravietuitor: mit in manualul de istorie

Aristina Saileanu, eroina in pantaloni din Lapus

Eroii din Vrancea: Paragina si Timaru

"Vrem doar adevarul"

Banatenii au fost fruncea miscarii anticomuniste

Carti despre „banditi"

Partizanii Dobrogei

Haiducul din Babadag

Satul de dupa gratii

„Cate strazi din sat au numele eroilor?"