Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Umărul înghețat „este o patologie poate mai puțin cunoscută”, subdiagnosticată și care „îți poate afecta semnificativ calitatea vieții de zi cu zi”, spune dr. Mihai Grigoraș, specialist în Ortopedie-Traumatologie. Medicul a explicat pentru Jurnalul cum apare și cum se manifestă această boală, dar și cum poate fi diagnosticată și tratată.
Deși există pacienți care dezvoltă această afecțiune cunoscută sub denumirea de „umăr înghețat” după leziuni traumatice, cel mai frecvent boala apare fără să existe astfel de leziuni ori alte cauze detectabile.
De două ori mai frecventă la femei
Articulația umărului permite, în mod normal, un grad de mișcare mai mare decât orice altă articulație din corp, dar atunci când un pacient dezvoltă această afecțiune capsula formată din țesut conjunctiv, care îmbracă articulația umărului, se contractă.
„Vă treziți într-o dimineață și simțiți că umărul prezintă un disconfort. Nu e chiar durere, ci mai degrabă se manifestă ca o jenă. Vă gândiți că poate ați suprasolicitat umărul sau poate ați dormit într-o poziție greșită. Jena apare doar la anumite mișcări și după aceea dispare, drept urmare nu o băgați prea mult în seamă. Lunile trec, jena devine durere și activitățile de zi cu zi devin din ce în ce mai greu de făcut. Umărul se simte rigid și dureros mai tot timpul. Nici somnul nu mai este bun pentru că durerea te trezește în miezul nopții.
Umărul înghețat - pe numele lui medical de «capsulită adezivă» - este o patologie ce apare preponderent în grupa de vârstă 40 - 60 ani și, mai ales, în rândul doamnelor. Incidența estimată este de aproximativ 5% din populația generală, ceea ce înseamnă că 1 din 20 oameni este afectat. Are un debut lent, insidios și o manifestare destul de complexă, ale cărei elemente componente se pot suprapune într-o măsură diferită pentru fiecare pacient în parte.
La modul general, aceste manifestări principale care caracterizează umărul înghețat sunt reprezentate de durere, atât în repaus, cât și la mobilizare, dar și de limitarea libertății de mișcare a umărului, care apare în general progresiv și de obicei în rotația externă”, ne-a explicat dr. Mihai Grigoraș, medic specialist în Ortopedie-Traumatologie, membru al Boardului European de Ortopedie.
Diagnosticul poate fi ratat
Boala poate afecta un singur umăr sau pe amândoi, iar specialistul spune că, pe lângă debutul lent, insidios, simptome similare pot da și alte afecțiuni, astfel că diagnosticul de umăr înghețat poate fi de multe ori întârziat sau chiar ratat.
Citește pe Antena3.ro
„Ceea ce poate face și mai dificilă diagnosticarea corectă este faptul că umărul înghețat poate coexista cu alte probleme specifice zonei sau chiar le poate determina (este vorba despre sindrom subacromial, tendinopatie sau leziune de coafă a mușchilor rotatori, diskinezie scapulară etc.).
Patologia reprezintă inițial o inflamație a capsulei articulare, preponderent a părții ei anterioare care, în timp, pe fondul suferinței prelungite, se îngroașă, se contractă și se lipește la structurile din jur, inclusiv la humerus.
Evoluția este împărțită în mai multe faze, dar pentru a simplifica lucrurile, o să considerăm că durerea acută se manifestă mai degrabă în perioada inflamatorie, iar limitarea mișcărilor - în perioada de contracție capsulară. Realitatea este că dacă suferința este prelungită, chiar dacă inflamația a trecut, durerea poate proveni de la structurile din jur care au încercat să mențină funcția umărului normală, în pofida contracției capsulare”.
Dacă suferința este prelungită, durerea poate să persiste chiar și după ce inflamația a trecut, subliniază specialistul.
Ce determină inflamația dacă nu există leziuni traumatice
Dacă în cazul capsulitei adezive ce apare în urma unor leziuni traumatice sau post-chirurgicale se cunosc factorii declanșatori, „în cazul capsulitei idiopatice (fără cauze detectabile – n.r.), lucrurile sunt mai complicate”, subliniază medicul.
„Nu știm exact ce declanșează inflamația, dar știm că patologia este asociată frecvent cu diabetul, ateroscleroza, tulburările de disc cervicale, dar și cu suferința tiroidei, mai ales cea pe fond autoimun. De asemenea, pacienții cărora le sună cunoscut termenul de contractură Dupuytren ar trebui să știe că umărul înghețat este asociat cu această boală, celulele incriminate (numite miofibroblaste) fiind similare în ambele boli.
Recent, odată cu evoluția înțelegerii acestei patologii, s-a constatat o asociere între perioada post-menopauză și debutul și severitatea capsulitei adezive. Deși nu toate mecanismele sunt înțelese pe deplin, se pare că toată constelația de modificări hormonale din perioada imediată instalării menopauzei are un impact semnificativ și face umărul înghețat să fie mai simptomatic și mai zgomotos”, precizează dr. Grigoraș.
Potrivit specialistului ortoped, cea mai importantă etapă în diagnosticare o reprezintă examenul clinic: „Acesta poate identifica problema, ce alte patologii se mai suprapun și care e magnitudinea durerii și a limitării funcționale. Ulterior, pentru a avea diagnosticul de certitudine, dar și pentru a putea avea o imagine de ansamblu, se recurge de obicei la efectuarea unui RMN (rezonanță magnetică nucleară)”.
„Din cauza debutului insidios al simptomelor, al variabilității între pacienți și al asocierii cu alte patologii complexe, se consideră că umărul înghețat este subdiagnosticat în 20-40% din cazuri”, spune dr. Mihai Grigoraș.
De la kinetoterapie la cuțit
Ca în orice afecțiune, tratamentul aplicat la timp, înainte ca boala și manifestările ei să se agraveze, poate scuti pacienții cu „umăr înghețat” de foarte multă suferință fizică.
„În primul rând, trebuie știut că umărul înghețat este o afecțiune autolimitantă. Cu îndeajuns de mult timp, atât durerea, cât și funcția își revin, deși arareori la nivelul anterior. Problema este că simptomatologia poate dispărea după multe luni sau chiar ani, timp în care pacientul suferă de o scădere dramatică a calității vieții. Dacă simptomatologia este minimă, atunci un plan viabil este doar observația, tratamentul oral al durerii și kinetoterapia.
Cu cât tabloul este mai zgomotos, tratamentul se poate etapiza și escalada în funcție de răspunsul terapeutic. În cazul acesta, tratamentul poate trece de la o infiltrație intraarticulară la hidrodistensie și, dacă acestea eșuează, la cura chirurgicală artroscopică. Important de reținut este că toate variantele trebuie însoțite de kinetoterapie agresivă pentru a preveni recidiva fibrozei și a aderențelor”, a mai precizat medicul.
De ținut minte:
- Este o patologie subdiagnosticată și care poate afecta semnificativ calitatea vieții de zi cu zi
- Grupă de vârstă 40-60 ani, preponderent femei
- Caracterizat de durere atât la mișcare, cât și în repaus, chiar și noaptea în somn
- Limitarea mișcărilor – umărul se simte rigid, greoi, inflexibil
- Simptomatologia este progresivă
- Asociere cu afecțiuni sistemice: diabet, patologii tiroidiene, post-menopauză, ateroscleroză
- Tratamentul se face gradual – de la cel mai puțin invaziv până la cel mai invaziv
- Diagnosticarea corectă și aplicarea tratamentului la timp vă poate crește calitatea vieții
