Europenii iubesc parcurile, romanii nu

Teoretic, cei care vor sa distruga spatiile verzi transformandu-le in carciumi n-ar avea nici o sansa daca legislatia romaneasca ar fi respec-tata. Practic insa, fie investitorii se apuca de treaba si taie copaci in disperare, mizand pe indulgenta edililor, fie autoritatile cad prada unor favoruri si inchid ochii.

MAFIA DRUJBELOR

Teoretic, cei care vor sa distruga spatiile verzi transformandu-le in carciumi n-ar avea nici o sansa daca legislatia romaneasca ar fi respectata. Practic insa, fie investitorii se apuca de treaba si taie copaci in disperare, mizand pe indulgenta edililor, fie autoritatile cad prada unor favoruri si inchid ochii. Europenii insa nici nu concep sa construiasca ceva in parcuri.

Pentru a construi intr-un parc public ai nevoie in primul rand de o autorizatie de constructie, de la primaria de sector. Daca parcul este monument istoric, asa cum este cazul Herastraului si Cismigiului, avizele sunt date de Primaria Capitalei. Daca Legea Mediului ar fi respectata, un carciumar n-ar trebui sa primeasca autorizatie de constructie pe spatiu verde. In Parcul Herastrau, multe dintre terase si restaurante au fost amplasate pe fostele wc-uri publice, patronii fiind lasati sa-si puna pe picioare afacerea fara a avea macar avizele de constructie, despre cele de la Ministerul Mediului nici nu mai incape vorba. Daca legislatia in vigoare, respectiv Legea Mediului si Planul Urbanistic Zonal, ar fi fost respectata, acum parcurile si spatiile verzi n-ar fi fost pline de constructii ilegale.

MAI CORECTI. In Europa, gestionarea constructiilor amplasate in parcurile ce fac parte din domeniul public cade strict in seama autoritatilor locale. Spre exemplu, in Trier, unul dintre cele mai vechi orase europene si cunoscut centru universitar, situat in vestul Germaniei, prezenta teraselor si restaurantelor se limiteaza la periferia parcurilor. "Nu pot concepe sa existe un restaurant in plin parc", ne-a declarat seful Oficiului pentru Parcuri si Recreere din Trier. De altfel, orice solicitare privind un amplasament comercial in vecinatatea imediata a unui parc are nevoie de mai multe etape birocratice. Potrivit Departamentului pentru Ordine Publica din Trier, o asemenea cerere trebuie aprobata de Departamentul de Planificare si Control al Cladirilor, de Oficiul pentru Parcuri si Recreere si, nu in ultimul rand, chiar de Departamentul pentru Ordine Publica. Autoritatile din Stockholm ne-au oferit un raspuns scurt si transant: "Amenajarea de restaurante sau fast-food-uri in parcuri nu este permisa". In capitala Finlandei, Helsinki, situatia este mai nuantata. Finlandezii fac distinctia intre parcuri al caror proprietar este municipalitatea si parcuri al caror proprietar este o persoana fizica. In al doilea caz, proprietarul este singurul in masura sa decida cine si ce construieste pe terenul sau. In situatia in care parcul este administrat de Primarie, construirea unui restaurant sau a unei terase este permisa numai daca astfel de facilitati au fost incluse de la bun inceput in planul detaliat al parcului. Potrivit Departamentului pentru terenuri din primaria Helsinki, in parcul central al orasului nu exista nici restaurante, nici terase, intrucat zona este, mai degraba, un parc natural. In Belgia, parcurile sunt considerate drept o mostenire care trebuie pastrata atat de contemporani, cat si de generatiile viitoare. Spre exemplu, in parcul din Bruxelles, situat langa Palatul Regal, nici o constructie noua nu poate fi facuta, deoarece ar aduce un prejudiciu patrimoniului national, conform legii cu acelasi nume.

INTERZIS
"Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute in planurile urbanistice este interzisa" - Art. 71 din Ordonanta de Urgenta 195/2005

CORECTITUDINE
"Nu pot concepe sa existe un restaurant in plin parc" - Seful Oficiului pentru Parcuri si Recreere din Trier

AVIZE NECESARE