Industria (f)alimentara

Candva "granarul Europei", Romania a cunoscut penuria in forma pura. Cooperativizarea fortata a pus la pamant agricultura, dar a umflat minciuna.

Istoria n-a retinut exact cine anume a fost cel care a raportat primul o depasire de plan, la productia de grau la hectar. Pacat, blestemele poporului si-ar fi gasit macar o tinta clara. Ani in sir, gogoasa productiilor-record a umplut sacosele romanilor cu vorbe goale. Si numai unora, conturile. Sistemul mergea ca uns, o mana spala pe cealalta si toate pierderile pe o parte se compensau pe alta.

PENTRU POPOR. Cooperative agricole, ferme, asociatii, tarani agricultori, cu totii contribuiau la planul de productie. Se zicea ca totul e pentru popor. Dar niciodata nu se preciza si care. Probabil rus, german, polonez, bulgar. Produsele de calitate luau imediat calea "exilului", iar piata romaneasca era nevoita sa inghita ramasite. Marfa de calitatea a III-a, prezentata drept "a-ntaia", era singura care ajungea in vestitele Aprozare. Teoretic, regimul o impunea, pentru a incuraja exportul si a scapa tara de datorii. Practic, unii si-au "tras" bani buni din afacere, facandu-si "parte" din productie.

Pierderile din teren se compensau in Aprozar. Ce era respins la export ajungea pe piata si vandut la pret dublu fata de cat valora. Banii se-mparteau la cine trebuia si viata mergea inainte! Fermele agricole n-aveau aproape niciodata suprafata de teren declarata-n acte. Pai altfel cum naiba sa raportezi productie-record, cand n-ai de unde? Venea inspectie si presedintele de cooperativa "iesea prost" la numaratoare? Nimic mai simplu, uita omul repede, inmuiat de-o pulpa de vitel proaspat schingiuit si sacrificat pe altarul agriculturii socialiste. Erau animalele sacrificate in abatoare prea pirpirii si nu iesea productia bine? O informatie bine plasata, cu trei zile inainte de sacrificare, rezolva problema: se furajau puternic, ca sa atarne la cantar. In abatoare, pentru ca vinetii "Frati Petreusi", puii de gaina prost hraniti si sacrificati inainte de vreme, sa atarne mai mult la cantar erau dusati bine si "furau" vreo 200 de grame de bucata. Numai asa putea rezista sistemul si doar asa se putea trai bine de pe urma agriculturii si zootehniei "stiintifice". S-a intamplat in Romania, si nu demult.

SUFOCATI DE SUROGATE

Surogatul de viata s-a concretizat si-n surogat de alimentatie. Cand inca se mai gasea salam in magazine, dar nu si carne de porc, romancele s-au orientat rapid. Au inventat sarmalele cu salam tocat. Sau chiar cu peste! Snitelul din felii de parizer, chiftelele din cod si supa din tacamuri. Mai mult din gheare, ca din gaturi si creste de pintenati ieseau si tocanite bune. In anii de ultime zvarcoliri ai dictaturii, pana si cartofii erau o raritate, astfel incat, pe post de cartofi prajiti, populatia Romaniei a ingurgitat tone de creveti vietnamezi, rest la datoria externa catre Bucuresti, probabil. In amintirea salamului de Sibiu ascuns doar prin shop-urile pe valuta, banalul salam de vara lua, bine dat prin faina, calea balconului sau a dosului aragazului, pentru a fi uscat. Cine n-avea rude in strainatate bea dimineata asa-zisa cafea Nechezol, din orz, ulterior din naut, dupa ce comunistii au descoperit ca era toxica. Sa tot nechezi de placere la asa o licoare!

OUA SMECHEROASE

In piata este spectacolul lumii. Dupa cum la frizer este recitalul barfelor. E firesc deci ca in piata smecheria sa se simta ca in poala mamei. Dar intre tarabe e mai degraba raiul cacealmalelor de trei parale. Unii hotomani ce-si zic smecheri sapa gauri in greutatile cantarului, le umplu cu miez de paine colorat in negru cu carioca si te insala golaneste la cantarirea bucatii de telemea sau a kilului de cartofi. Dupa cum potlogarii derizorii fac unii targoveti banditi si in diluarea smantanei. De s-a ajuns la babascalie, zic unii cumparatori: "Bre, nu ai pus prea putin aracet in smantana?". Dar exista unii smecheri carora le scanteiaza cate o idee de-ti ramane gura cascata a mirare. Asa a gasit un tertip plin de imaginatie un fel de intermediar, care pe vremea socialismului multilateral dezvoltat de gura balbaita a lui Ceausescu achizitiona gaini de la tarani, din mica lor gospodarie individuala si le livra statului. Ce fenta smechereasca a pus la cale intermediarul? El a introdus un decalaj de o zi intre data cand achizitiona gainile de la tarani si ziua cand le preda la stat. Asa ca zecile si sutele de gaini stateau timp de o zi in cureta intermediarului. Si ouau. Sute de oua intrau in posesia intermediarului smecheros. S-a umplut de bani vanzand ouale la piata, dar comunistii nu s-au amuzat si l-au bagat la puscarie. (Florin Condurateanu)

DICTIONARUL SARACIEI LA ROMANI

De rusine ca s-au lasat umiliti si infometati de un regim bezmetic, romanii si-au cosmetizat vocabularul, pentru a-si ascunde saracia. Un umor aproape negru razbate din fiecare dintre termenii creati pentru a "acoperi" realitatea. Cu "Nechezol" au rezolvat cafeaua falsa, din orz sau naut, servita de regimul lui nea Nicu. Prin "patrioti" au desemnat tacamurile de pui, peste si copitele de porc, singurele ramase in tara si netrimise la export. Celebrele tacamuri de pui au capatat nume japonez, "Takimuri". Iar puisorii subdezvoltati, de cateva sute de grame, vineti si doi la punga, erau "Fratii Petreus"‚ cu trimitere la doi interpreti de muzica populara. Ce erau "calculatoarele"? Nimic altceva decat capatanile de porc. Iar "Adidasii", nicidecum pantofii sport, ci picioarele de porc. Adica niste "patrioti".

"Pentru ca pierderile sa se apropie de zero, pana si viscerele pasarilor erau recuperate, dupa taierile din abatoare. Bine spalate, ele intrau in componenta asa-ziselor mezeluri din carne. Cea mai scumpa carne? Cea din parizerul ceausist! Acest mezel continea intre 60% si 70% apa, ceva carne scoasa de pe oase si multa sare, nitriti si condimente. Cu cat mai multa sare, cu atat mai multa apa!" - specialist din industria alimentara