Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In sedinta de guvern de miercuri ar fi trebuit aprobata trecerea parterului Casei Coanda din proprietatea privata a statului in proprietatea publica a statului si din administrarea Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS), in administrarea Ministerului Culturii si Patrimoniului National (MCPN), in scopul reinfiintarii Muzeului National Henri Coanda. Adoptarea initiativei legislative a fost insa amanata, cu o saptamana.
Vestea proasta ne-a fost comunicata chiar inainte de inchiderea editiei si abia am apucat sa retragem de la tipar articolul care vestea adoptarea normativului (fuseseram asigurati, in prealabil, ca nu va fi niciun impediment in acest sens). Se pretinde ca intarzierea este obiectiva, determinata de necesitatea indeplinirii unor formalitati birocratice si ca nu exista o opozitie in interiorul Guvernului Ponta, impotriva acestei masuri strict necesare pentru recuperarea, restaurarea si revalorificarea patromoniului Coanda.
Speram ca nu este decat o simpla coincidenta, intre refuzul Ministerului de Finante de a delega o persoana la reuniunea organizata, luni, de Asociatia Henri Coanda, Biblioteca Nationala a Romaniei si Jurnalul National, reuniune la care au fost reprezentate toate celelalte institutii cu rol determinant in revalorificarea patrimoniului Coanda, si opozitia singulara a Ministerului de Finante la adoptarea hotararii de reinfiintare a Muzeului National Henri Coanda.
Pana una-alta, noi vom continua campania inceputa pe data de 20 mai. Am fi continuat, chiar daca hotararea de guvern ar fi fost adoptata, pentru ca, veti vedea, simpla reinfiintare formala a Muzeului Coanda nu va fi decat inceputul unui drum lung si, din pacate, anevoios, pana la atingerea obiectivelor formulate mai sus.
Coanda in revista franceza 'Radar'
Pe 10 ianuarie 1954, influenta revista franceza Radar anunta ca 'Inginerul Henri Coanda va schimba economia regiunilor desertice' si adauga 'Utilizand energia solara, Henri Coanda desalinizeaza apa de mare. In fata unei comisii oficiale, inventia sa a functionat de o maniera mai mult decat satisfacatoare".
Radar a apelat la serviciile unui designer, care a realizat schema unei instalatii de desalinizare, dupa conceptul savantului roman. Prototipul instalatiei, prezentat de Coanda in fata comisiei de specialisti francezi, este prezentat intr-o imagine alaturata. Acesta se intindea pe o suprafata de opt metri patrati si putea genera aproximativ 1.600 de litri de apa potabila in 12 ore. Prin multiplicare de 30 de ori, asa cum se arata in schema prezentata de Radar, se ajungea la 48.000 de litri de apa potabila in 12 ore, ceea ce reprezinta, deja, o productie industriala.
Cum se ajunge la 'apa plata' Coanda
Sistemul imaginat de Coanda prevedea si o modalitate automata de a se orienta dupa soare, astfel incat intreaga energie solara sa poata fi focalizata de-a lungul unei conducte cu aer.
Aerul era aspirat printr-un filtru si introdus in sistem, incalzit la o temperatura de aproape 500 de grade Celsius, dupa care trecea intr-o camera de vaporizare.
Aici, aerul cald venea in contact cu apa de mare, aspirata si pulverizata fortat in aceasta incinta. Din aceasta interactiune se producea o vaporizare instantanee a apei de mare. Vaporii de apa desalinizati erau colectati printr-o conducta, iar sarea de mare era evacuata in containere cu saramura.
Vaporii de apa erau ulterior condensati, transformandu-se, astfel, in apa curata (dulce), care era colectata in rezervoare. Pana sa fie imbuteliata, apa mai trecea printr-un procedeu de purificare pentru a fi si curata din punct de vedere microbiologic. Apoi, putea fi distribuita spre consum.
Tot ceea ce rezulta in afara de apa, in acest proces, era evacuat si incarcat in vagoane de cale ferata, deplasate apoi catre alte zone industriale.
De ce nu a fost valorificata inventia lui Coanda
Desi prezentat atat de elogios, proiectul lui Coanda, revolutionar si eficient deopotriva, nu a fost pus in practica. Guvernul de la Paris i-a cerut savantului roman sa inceteze experimentele, deoarece dispozitivul conceput de el ameninta monopolul Frantei pe exporturile de sare in zona Orientului Mijlociu.
Spre deosebire de sistemele moderne de desalinizare, cel propus de Coanda cu cinci decenii in urma este mai eficient energetic si mai ecologic. Sistemele actuale distrug ecosistemele marine si au ca produsi de reactie secundari gaze cu efect de sera.
Nu degeaba, cu ocazia lansarii primului avion cu reactie, marele inginer francez Goustave Eiffel l-a laudat pe prietenul sau Henri Coanda: 'Tinere, te-ai nascut cu 30 de ani inaintea generatiei tale!'.
Bun, va veti intreba, atunci de ce nu este valorificat acum proiectul lui Coanda? Dupa cum se stie, planeta noastra este acoperita de apa in proportie de peste 70%, insa potabila este doar o parte infima (2,5%) din aceasta 'intindere albastra'. Se estimeaza ca, in 2030 ,cererea de apa la nivel global va depasi cu 50% cantitatea disponibila. Logic, exista o corelatie directa intre puterea economica a unei tari si accesul populatiei la apa curenta: cele mai sarace state sunt si cele in care cererea de apa potabila depaseste cantitatea disponibila. In aceste conditii, un sistem eficient de desalinizare este o mina de aur pentru cei care l-ar pune la punct. Cu certitudine, sistemul imaginat de Coanda este perfectibil, dar este un punct bun de plecare. Din pacate, este un punct de plecare inaccesibil, din acelasi motiv pentru care nu sunt valorificate alte zeci de inventii ale lui Henri Coanda: proiectul este ingropat, undeva, in arhiva depozitata la Muzeul Aviatiei.
Henri Coanda, care a brevetat, prin 707 brevete internationale, circa 250 de inventii, a donat statului roman toate brevetele inventiilor sale si posibilitatea de valorificare a acestora. Aflata la Paris, Ileana Coanda, fiica savantului, a donat statului roman, dupa decesul tatalui sau, peste o jumatate de tona de documente. Cele '500-600 de kilograme' de brevete, schite, planuri, lucrari, carti, obiecte care apartinusera inventatorului ajung la Institutul de Creatie Stiintifica si Tehnica din Bucuresti, fiind, pur si simplu, depozitate. In 1998, prafuita incarcatura este preluata de Muzeul Aviatiei si, din nou, depozitata. Fara arhivare, fara protejare impotriva deteriorarii, fara baremi o inventariere. Documente inestimabile, unele vechi de peste 100 de ani, sunt si azi prada acarienilor, amenintate de pierderea definitiva.
In aceste conditii, reprezentantii Statului Major al Fortelor Aeriene, in subordinea caruia se afla Muzeu Aviatiei, au respins solicitarea Jurnalului National si Asociatiei Henri Coanda, de transfer al documentelor donate de Ileana Coanda la viitorul Muzeu National Henri Coanda, ce se va reinfiinta in subordinea Ministerului Culturii. 'Arhiva Coanda poate fi pusa in valoare si la Muzeul National al Aviatiei Romane', a fost replica oficialilor militari.
Mircea Diaconu, ministrul Culturii si-a exprimat determinarea de a se lupta cu acest 'instinct de closca', fiind prevalent interesul national. Or, deocamdata, nici macar o miime dintre documentele Coanda de la Muzeul Aviatiei nu sunt prezentate public. Cum este servit, astfel, interesul national, de Ministerul Apararii Nationale?!
La redactarea acestui articol au fost utilizate informatii publicate de go4it.ro si Asociatia Henri Coanda.
