Iulia, fata cu condeiul de aur

"Sa poarte-atata minte Un cap asa de tanar a fost de neiertat (...)" Al. Vlahuta, "Iulia Hasdeu"

Nu uita ca esti fiica lui Hasdeu!

Acesta se pare ca a fost motto-ul si motorul vietii extraordinarei fiinte care s-a numit Iulia Hasdeu. Un geniu pe care viata nu l-a mai incaput: a murit rapusa de tuberculoza cu doua luni inainte sa implineasca 19 ani!
Micuta a fost botezata de Ionel C. Bratianu, prietenul politic al lui Hasdeu.
Botezul a fost momentul care a declansat cumva obsesia lui Hasdeu. Dupa oficierea slujbei, tatal aduce pe o tava de argint: un ban de aur, o cruciulita, un condei, o floare, o carte si alte amulete, semne a ceea ce va face omul in viata. "(...) Cand tatal astepta caderea sortului pe carte, manuta prinse voinic condeiul de aur, unul dintre darurile nasului, agatand in degetul cel mic si ramul subtire al florii. De aici, comentarii bogate, preziceri de rigoare (...)" ("Scanteietoarea viata a Iuliei Hasdeu", de C. Manolache, aparuta la Editura Saeculum I.O.)

Obsesiile: poezia si Parisul

La varsta de doi ani si jumatate, Lilica, asa cum o alinta tatal sau, stia sa citeasca, avea o memorie exceptionala, placerea ei fiind sa recite poezii foarte lungi. Poezia avea sa fie obsesia frumoasei Iulii pana la sfarsitul vietii. Incepuse sa-si incerce condeiul inca inainte de a pleca din tara sa la Paris, visul unui copil indragostit de limba si cultura franceza, dar mai ales de Imparatul Napoleon I si de Victor Hugo. Hugo a fost idolul ei, iar la moartea sa a suferit de parca insusi Dumnezeu o parasise.
La Paris nu are timp decat pentru invatatura. Adora sa se plimbe prin Parcul Luxemburg, aflat foarte aproape de Strada Saint Suplice, pe care a locuit impreuna cu mama ei, si de Sorbona.
"Toti se intereseaza de studiile si succesele tale si au dreptate, caci tu - basarabo-munteano- ardeleanca - esti un fel de esenta a intregului neam romanesc." Nici la Paris Iulia nu scapa de indemnurile parintelui sau de a invata. Avea doar 17 ani, ajunsese la Sorbona, visul parintelui ei. Parca presimtind ca nu va avea timp, Lilica renunta la somn, la orele de odihna si scria. Scria poezii, creiona piese de teatru, citea, se pregatea pentru teza de doctorat. Incepuse sa sufere de miopie. Avea dureri groaznice de cap. In aceasta perioada isi descopera pseudonimul "Camille Armand".
Noptile pierdute, ardoarea cu care facea totul au inceput sa-si faca efectul. A avut o bronsita pe care, in frenezia pregatirii pentru diverse examene, pe umeri cu povara rugamintii tatalui de a invata, Iulia nu o trateaza cum trebuie. Aceasta a fost samanta din care a rasarit apoi ca o buruiana tuberculoza.

Iubirea. Iubirea?!

Iulia pusese o pecete iubirii. Scria: "Fiecare om are in el darul de a iubi (...) Dar obiectul dragostei difera: unul iubeste aurul, altul stiinta, un altul arta, altul placerile; un altul, si pe acesta il plang, se iubeste pe sine. Cati au mai ramas ca sa-si iubeasca semenii? Si acestora, acestui numar redus de alesi, ce le va mai ramane sa iubeasca? Oameni care nu-i vor iubi, nu-i vor intelege. Ei se vor zbate mult timp in gol, cautand o inima care sa-si reverse preaplinul inimii lor, nu o vor gasi; altii vor avea inima zdrobita: vor muri; altii se vor replia: sunt eu". "Rien ne peut toucher son coeur/Son coeur sans amour ni haine..." - "Nimic nu putea atinge inima sa/Inima sa fara iubire, fara ura...", Iulia Hasdeu. Totusi Iulia a iubit, poate din nevoia de a suferi pentru ca Dumnezeu sa-i trimita inspiratia.
A scris poezii de dragoste pentru Maria Mavrodin, o prietena din copilarie. "La poesie te plait Marie/Tu veux de vers; faut-il t’en donner?/Qu’est-il besoin de la poesie/Quand on se jure de bien s’aimer." ("Sur un album") A inspirat-o, cu ochii lui de peruzea, un englez, un tanar student la arhitectura si poet in timpul liber: Albert James. S-au vazut de cateva ori, au schimbat cateva cuvinte, el i-a trimis flori si pastile pentru durerile de cap apoi a disparut in Indii. Suficient ca Iulia sa nu mai creada in iubire. Suficient ca Iulia sa treaca prin cea mai mare si unica criza scolara.

Jurnalul din viitor

Iulia a scris numai in limba franceza, dar si-a adorat originea, tara, poporul carora le-a inchinat numeroase poeme. Chiar si in piesele de teatru sau in povesti inspiratia sa a fost poporul roman. In ultimii ani de viata, Lilica isi imagina celebritatea de care avea sa se bucure Camille Armand, ca scriitoare, ca pictor, primadona la Opera din Paris. Uneori Camille se transforma iar in Iulia. A tinut un jurnal in viitor: pana in 1979! Poate ca presimtind moartea a vrut sa i-o ia inainte, sa-si traiasca viata asa cum vrea ea, sa isi deseneze un drum asa cum l-a visat, cu un final grandios si romantic: regina a tarii sale!
A visat ca va trai peste 100 de ani. A murit cu regretul ca timpul nu a avut rabdare cu ea, ca nu a putut sa-si desavarseasca opera, ca anii de munca, de invatatura, de renuntari nu insemnau nimic in fata mortii. A murit iubind viata, fara a-i fi insa teama de moarte. Copilul-geniu a plecat lasandu-i pe toti cu sufletele goale, tocmai cand se pregateau sa se bucure de roadele lui.

CV
Copilul-geniu
Iulia Hasdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu si a Iuliei Faliciu, s-a nascut la 14 noiembrie 1869 in Bucuresti.
La doi ani si jumatate stia sa citeasca si recita poezii; la opt ani vorbea curent franceza, germana, engleza; mai tarziu s-a perfectionat in latina si greaca.
La 11 ani a terminat Gimnaziul "Sf. Sava" din Bucuresti si Conservatorul.
In 1881 a ajuns in Franta pentru a-si continua studiile.
La 16 ani, eleva Colegiului Sevigne din Paris, obtine Bacalaureatul in litere si se inscrie la Sorbona, la Facultatea de Litere si Filozofie. In acelasi timp, Iulia lua lectii de canto, avand o frumoasa voce de mezzosoprana, cu tenorul Lawers, si lectii de pictura cu Maillart; studia tot ce se putea despre limba si cultura franceza.
Incepe sa-si pregateasca teza de doctorat cu tema: "Filozofia populara la romani: logica, psihologia, metafizica, etica si teodiceea". La
17 ani s-a imbolnavit de tuberculoza. In timpul vietii nu a apucat sa publice decat cateva poezii, "furate" de tatal sau, uimit de talentul deosebit al fiicei sale.
Iulia a murit la 29 septembrie 1888, la Bucuresti.
Dupa moartea sa, Hasdeu a facut doua lucruri intru memoria fiicei sale: a ridicat Castelul de la Campina, chiar la indicatiile spiritului Iuliei, cu care a comunicat pana in ultima clipa a vietii sale, si a publicat in 1889, la Casa Editoriala Hachette de la Paris, "Operele postume ale Juliei B.P. Hasdeu".
Iulia a scris in scurta sa viata: "Muguri de aprilie", "Medievale", "Teatru. Legende si povestiri".
( CARMEN ANGHEL )

CONTINUARE: Femeia iubirilor tainuite