Nepotul piratilor din Caraorman

27 Sep 2004 • 00:00

secretele deltei - paradoxurile grindului

Intr-un fost sat de pirati din Delta, locuitorii sunt dintre cei mai pasnici. Au lasat in urma povestile talharilor si si-au vazut de viata de pescari.

ALEXANDRU NASTASE

La Caraorman, peisajul care se intalneste in aproape orice sat din Delta nu mai e acelasi. Cand te apropii cu vaporul, inaintea ochilor apar niste ruine. Ceausescu a planuit aici construirea unei exploatari de nisip, dar proiectul a murit chiar inainte de Revolutie. In spatele ruinelor, alte constructii neterminate: blocuri in care urmau sa locuiasca muncitorii fabricii. Locuitorii satului si-au vazut de viata lor traditionala, ignorand planurile maretului carmaci. Acum in localitate au ramas mai mult batranii, cei tineri fugind care incotro sa-si faca un rost.

TOT PESCARI. "Am fost pescar pana in â€™89, iar acum dupa indexari imi dau si mie o pensie de 3 milioane de lei", isi incepe povestea unul dintre cei mai batrani caraormaneni, Anton Danila. Are 74 de ani, din care 31 s-a trezit aproape in fiecare dimineata la ora 3 ca sa plece pe balta.

"Pe vremea comunistilor se traia mai bine. Era peste mai mult. Acum s-au imputinat si oamenii, si pestii. Statul iti dadea o barca, uneori si scule, puteai sa faci treaba, acum trebuie sa cumperi tot numai cu banii tai. Si costa! Banii pe care ii luai pentru peste erau mult mai multi fata de ce este acum", povesteste mos Anton.

TOT STURIONII. Ca pescar, si-a aruncat navodul in toate lacurile Deltei. Cea mai mare captura a fost un sturion de 150 de kilograme. "Sturionii erau si atunci cea mai buna afacere", spune clatinand din cap. Batranul povesteste ca viata a fost grea, pentru ca meseria e "migaloasa si imprevizibila": "Niciodata nu stii daca musca. Daca azi mergea bine aici, te duceai si maine, daca nu mergea, trebuia sa dai iar la vasle si sa cauti alte locuri. Nu ca la fabrica, unde te duceai sa faci un strung si plecai, ca sa vii a doua zi sa-l termini", povesteste mos Anton. Si acum mai merge la pescuit, dar pentru mancare: "Ce, sa-l cumpar cand pot imediat sa ma duc sa-l pescuiesc?". A crescut doua fiice, una locuieste la Zimnicea, alta la Tulcea. Regreta ca nu a plecat din sat cand era mai tanar, dar spune ca asa au fost vremurile pe care le-a apucat.

DOUA SCOLI PENTRU 16 ELEVI

Doua scoli frumoase, una langa alta, tocmai bune sa isi astepte elevii, 16 la numar. Plus inca 9 la gradinita. Toti 25 se "inghesuie" in sase sali plus o gradinita. "Avem noua copii in clasele I-IV si sapte in V-VIII. De fapt, sunt doar cinci clase, pentru ca nu avem elevi in clasa I, a V-a si a VII-a. Iar cadre didactice sunt patru: doi profesori, un invatator si o educatoare. Toti suplinitori, pentru ca persoane calificate nu vin aici", spune Gabriela Artimov, invatatoare la Scoala din Caraorman. Chiar daca sunt putini elevi, in urma cu doi ani a mai fost construita inca o scoala nou-nouta (foto). "La anul s-ar putea desfiinta ciclul gimnazial pentru ca vor fi doar patru copii, care vor merge la Crisan, 10 kilometri distanta. De trei ani aici nu s-a mai nascut nici un copil", adauga invatatoare. Noroc ca scoli exista. (Cristian Petru)

PROBLEMA COMUNITARA

Pentru primarul Vaniusa Artimon, prioritatea caraormanenilor este constructia drumului de 12 km care ar lega satul de comuna Crisan: "Daca avem drum, vom avea si turisti. Si-atunci am scapat de saracie!". Soseaua va fi construita cu fonduri europene. In prezent, drumul trece prin Gorgova si ajunge pana la Crisan. Tronsonul pana la Caraorman nu are un termen pentru finalizare. Vaniusa are si un alt necaz - lipsa doctorului: "Nu-mi permit sa cer doctor decat atunci cand ii vom putea oferi conditii decente. Poate la anul!".