x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special O MARE DE OAMENI LA ÎNMORMĂNTAREA LUI VIERU/“Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”

O MARE DE OAMENI LA ÎNMORMĂNTAREA LUI VIERU/“Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”

de Vitalie Calugareanu    |    Loreta Popa    |    21 Ian 2009   •   00:00
O MARE DE OAMENI LA ÎNMORMĂNTAREA LUI VIERU/“Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”

Grigore Vieru şi-a dorit ca acest vers să-i fie epitaf. Nimic mai simplu şi totuşi atât de plin de înţelesuri! Poetul Grigore Vieru a fost condus pe ultimul drum de mii de oameni, oficialităţi, rude, prieteni, dar şi de simpli admiratori.

La Chişinău a venit primăvara. Atât de multe flori l-au plâns în limba lor pe marele poet Grigore Vieru aşternânu-i-se la picioare. Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, din centrul Chişinăului, pe unde a trecut cortegiul funerar, a fost împânzit cu flori, depuse de cei veniţi să-l omagieze pe poet. Unele dintre acestea aveau legate panglici tricolore la tulpină. În aceeaşi limbă toată lumea plângea... plângea pădurea, plângea pământul şi păsările în zborul lor... Românii de pe cele două maluri ale Prutului învaţă să trăiască fără Grigore Vieru. Zeci de mii de oameni l-au petrecut ieri pe poet în ultimul drum. S-a dus cu ultima dorinţă neîmplinită. Poetul care a scris toată viaţa despre mama, a vrut să fie înmormântat lângă mama lui în satul de baştină Pererâta. Dar nu a fost să fie. Grigore Vieru a fost dat pământului conform “unui program funerar elaborat de Aparatul Guvernului” comunist de la Chişinău.

De la mic la mare, de la demnitari de stat până la oameni de cultură şi copii cu “Albinuţa” poetului sub braţ au fost ieri să-şi ia rămas bun de la Grigore Vieru. Nu au reuşit, însă, toţi. Palatul de Operă şi Balet din Chişinău unde fusese adus trupul neînsufleţit al poetului devenise neîncăpător. Pentru că accesul în palat era anevoios, iar rândurile celor care voiau să-şi ia rămas bun de la Grigore Vieru creşteau, s-a decis ca trupul poetului să rămână în holul Operei Naţionale cu o oră mai mult decât era planificat iniţial. Din cauza acestei abateri de la program, cortegiul funerar nu s-a mai oprit la monumental domnitorului Ştefan cel Mare.

O FAMILIE ÎNDURERATĂ
Un ultim omagiu au adus şi ex-preşedinţii Republicii Moldova Mircea Snegur, Petru Lucinschi, dar şi actualul preşedinte comunist Vladimir Voronin. Acesta a venit cu soţia şi a adus o coroană de garoafe roşii. Voronin a exprimat condoleanţe familiei îndurerate. De asemenea, întreg Cabinetul de miniştri şi funcţionari de la Primăria Chişinău, au adus coroane de flori pentru Grigore Vieru. Poetul a fost petrecut ieri pe ultimul drum şi de o delegaţie din România, condusă de ministrul Culturii şi Cultelor Theodor Paleologu. Membrii delegaţiei române au transmis condoleanţe familiei din partea preşedintelui României, Traian Băsescu, şi a prim-ministrului, Emil Boc. Memoria marelui poet basarabean a fost cinstită şi de unul dintre cei mai buni prieteni din România, Adrian Păunescu. Discursul rostit de poetul român la Cimitirul armenesc, la căpătâiul lui Grigore Vieru, a cutremurat întreaga suflare românească de peste Prut. Şi asta pentru că întreaga procesiune a fost transmisă integral, în direct, la postul public de televiziune din Republica Moldova. Din 2001, an în care comuniştii au revenit la putere, la acest post de televiziune, despre România şi românism s-a vorbit ori de rău, ori nu s-a vorbit deloc. Afară, din difuzoare a răsunat aproape fără încetare vocea de-a pururi vie a poetului Grigore Vieru: “Nu am moarte cu tine nimic/Eu nici măcar nu te urăsc/Cum te blestemă unii, vreau să zic,/La fel cum lumina pârăsc./Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi/De-ai avea mamă şi-ar muri,/Ce-ai face tu şi cum ar fi/De-ai avea copii şi-ar muri?!/Nu am moarte cu tine nimic/Eu nici măcar nu te urăsc/Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc./Nu frică, nu teamă,/Milă de tine mi-i,/Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii”. Slujba de pomenire a marelui poet a fost oficiată pentru prima dată de un sobor de preoţi din Republica Moldova şi România. Un coridor de coroane de flori ţinute de copii i-au luminat calea spre locul de veci. Mulţimea care nu a încăput în cimitir a urmărit procesiunea în direct pe un ecran instalat la intrare.

Zeci de mii de oameni l-au petrecut ieri pe poet pe ultimul drum
Foto: George Rusu/Intact images

JALE ŞI DURERE
“Jalea şi durerea a cuprins acest pământ. Dramatică şi irecuperabilă pierdere. Cuvintele nu ne ascultă. Ele simt că au pierdut un aristocrat. Plânge iarba în curtea de la Pererâta. Plânge «Albinuţa» de la grădiniţă. Plânge iarba de pe mormânt”…, sunt cuvintele preşedintelui Academiei de ştiinţe din Moldova, Gheorghe Duca. (…) “A fost un pedagog naţional, fiindcă a educat generaţii întregi. A fost o conştiinţă. Grigore Vieru ne-a spus cu rost de învăţătură că nu se glumeşte cu cele sfinte: mama, Patria, cuvântul”, a spus Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. (…) “A început din momentul acesta să tacă gura de aur a lui Grigore Vieru. Poezia sa nu este numai cuvinte. Este şi sunet. El a fost un artist care cânta poezia. îţi mulţumim pentru tot!”, a spus compozitorul Eugen Doga, prieten apropiat al poetului. (…) “Viaţa lui Grigore Vieru a fost opera lui de geniu, iar moartea lui se aşază la viitoarea temelie a fraţilor. A fost cel mai bun dintre noi. Deşi avea atâta fragilitate, el găsea putere să ne ajute pe toţi. A plecat absurd, nedrept. Iartă-ne, Grigore!”, a spus cu glas tremurând poetul Adrian Păunescu. (…) “Am pierdut un poet, dar am câştigat un mare Ambasador în ceruri. Divinitatea e cu noi, pentru că şi poetul a rămas cu noi. A rămas zidit în versuri, în cuvinte, în durerea românilor de pretutindeni pe care a purtat-o cu atâta demnitate pe umerii săi firavi”, a menţionat scriitorul Aurelian Silvestru.

Inima lui Grigore Vieru a încetat să mai bată la 18 ianuarie, în urma unui tragic accident rutier suferit cu două zile mai devreme. Ministerul Afacerilor Interne de la Chişinău a iniţiat o cauză penală pe numele lui Gheorghe Munteanu, adjunctul ansamblului de dansuri populare “Joc”, care se afla la volanul maşinii. Acesta este încă internat în spital în stare gravă. Maşina în care se afla poetul Grigore Vieru s-a lovit de suportul din beton al unui panou publicitar la nouă kilometri depărtare de Chişinău. Abia luni, “panoul ucigaş” a fost iluminat. Muncitorii din echipa de intervenţie care au reparat sistemul de iluminare au refuzat să discute cu presa.

 

Cahul, ultimul popas

Republica Moldova şi România au trăit o zi neagră, cea în care Grigore Vieru i-a părăsit pe cei pe care i-a iubit şi s-a îndreptat spre locul din care îi va privi, trist, pe toţi. La Cahul, un oraş situat în apropierea Prutului, lângă graniţa cu România, tristeţea a fost şi mai mare. Aici, poetul Grigore Vieru a fost pentru ultima dată. Aici, glasul său s-a auzit pentru ultima dată. Cahulenii, cei care au fost ultimii care l-au văzut în viaţă pe marele poet naţional, s-au strâns în Piaţa Independenţei, în faţa Universităţii de Stat

“B. P. Hasdeu”, pentru a-i aduce un ultim omagiu. Un tablou al poetului, flori şi lumânări au rămas peste zi în văzul tuturor, pentru a plânge plecarea lui Grigore Vieru.

La manifestările din oraşul Cahul a participat şi o delegaţie a Consiliului Judeţului Galaţi, condusă de preşedintele Eugen Chebac, care a ţinut să fie alături de prietenii de peste Prut într-un moment atât de trist.

Alături de aceştia, mii de cahuleni l-au omagiat pe cel care le-a recitat pentru ultima oară din poeziile sale. “Grigore, Eminescu te-a luat la sânul său”, au fost cuvintele triste ale unui simplu cetăţean.

Daniel Mihalaşcu


“Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ Între ceruri şi pământ./ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuşi eşti – Iarba ştie cum te cheamă,/ Steaua ştie ce gândeşti.”
Făptura mamei de Grigore Vieru

Familia poetului s-a aflat lângă sicriu pe tot parcursul zilei
Foto: Vitalie Călugăreanu

EXCLUSIV/Transnistria plânge

“Aproape toată Moldova a venit aici, în scuarul Operei Naţionale. Suntem mulţumiţi că am reuşit să ajungem să ne luăm rămas-bun de la poetul Grigore Vieru. Simţim o pierdere enormă şi nu ştim cine poate să-l mai înlocuiască”, a declarat, exclusiv pentru Jurnalul Naţional, Anatol Croitoru, omul care a stat în fruntea combatanţilor voluntari din Transnistria în timpul sângerosului război din 1991-1992.

Vestea morţii poetului Grigore Vieru le-a tăiat răsuflarea. Ieri s-au adunat toţi în faţa Operei Naţionale să-i aducă un ultim omagiu celui care le-a cântat sufletul, dragostea de ţară şi dorul de fraţii de peste Nistru Şi Prut. “A fost foarte, foarte multă lume. Este multă tristeţe aici, la noi, la Moldova. Suntem veniţi cu patru autocare din zona de est a Republicii Moldova. Suntem toţi voluntarii, combatanţii care am luptat pentru ţara asta”, spunea Anatol Croitoru ieri, contactat telefonic. Emoţiile au crescut cu puţin înainte de ora 12:00, când porţile Operei Naţionale s-au închis pentru miile de oameni care aşteptau să ajungă, pe rând, lângă poetul redus la tăcere pentru totdeauna. Din fericire, s-a revenit în scurt timp asupra deciziei.

GREU DE TRECUT
Românii de dincolo de Nistru îşi asumă de fiecare dată riscurile trecerii frontierei. Ieri dimineaţă au fost chestionaţi de forţele de menţinere a păcii, la trecerea spre Republica Moldova, dar au reuşit să ajungă la Chişinău. “Aici este toată lumea care nu-l va uita niciodată pe domnul Vieru. De fiecare dată avem probleme dacă vrem să trecem. Suntem opriţi, ni se cere taxă de plată. Situaţia s-a mai complicat în ultima vreme, dar suntem toţi membrii Asociaţiei de Cultură şi Drept Transnistria aici, la scuarul Operei Naţionale. Suntem 780 de membri, dintre care combatanţi voluntari avem 314 din Coşniţa”, ne-a spus ieri Anatol Croitoru, preşedintele Asociaţiei de Cultură şi Drept Transnistria.

Cei 780 de membri ai asociaţiei s-au întors acasă fără incidente la frontieră. “Nu am avut probleme pentru că am renunţat la autocare acum, la întoarcere”, ne-a asigurat Anatol Croitoru. Românii de dincolo de Nistru locuiesc în ultimele trei sate rămase, cel puţin teoretic, pe teritoriul Republici Moldova, după război. Sunt cele trei sate din raionul Dubăsari, Coşniţa, Corjova şi Cocieri.

  • Diana Caloianu
×