Spitalul cu paturi ruginite care îngrozește pacienţii

Vrem medicină ca în Occident, iar şefii din Sănătate ne asigură că suntem pe aproape. În România lui 2015, însă, spitalele arată ca în Lumea a Treia. În astfel de centre sunt condamnaţi să se trateze zilnic zeci de bolnavi.

Un astfel spital, demn de filmele de groază, am găsit chiar în inima Capitalei. Secţia de Pneumoftiziologie Pediatrică a Institutului Marius Nasta, deşi primeşte prunci bolnavi din toată ţara, are condiţii de neimaginat. M-am hotărât să arunc o privire să văd dacă „reclamaţiile” pacienţilor sunt întemeiate.

Chiar de la uşă m-a lovit un miros de mucegai. Pereţii scrijeliţi arătau urmele igrasiei pe care personalul a ascuns-o cum a putut ani la rând. Dau peste o încăpere strâmtă în care erau cinci copii cu mamele lor.

„Bună ziua! Doamnă, aici e salon?”
„Da”!
„Dar arată ca în ’70, doamnă”...
„Mai rău, mai rău!”

Femeia, internată de trei zile cu pruncul în spital, se simte ca într-un lagăr. Băiatul ei suferă de bronşiolită, o boală care, în primă fază, afectează căile respiratorii. Totuşi, doamna se teme ca fiul ei să nu se îmbolnăvească şi la plămâni. Motivele mi le-a explicat repede.

„Aici, după uşă v-aţi uitat?”
„Nu!”
„Uitaţi, plouă şi e plin de mucegai. Ăsta-i spital de plămâni? Te şi temi să stai cu copiii aici.”

Femeia îmi face un tur complet al salonului.

„Uitaţi paturile, ruginite toate... Pe jos, vedeţi e beton! Haideţi să vă deschid sertarul unei noptiere… Ei, cum e?”
„E plin de rugină, doamnă!”
„Poţi să ţii mâncare pentru copii aici? Nu ai cum!”

Am căutat cabinetele medicilor. Am vrut să aud din gura lor cum înfruntă zi de zi astfel de condiţii. Am aflat că ei sunt cam singurii pe care nu-i mai sperie nimic în acest centru. Mi-o spune zâmbind o doctoriţă care şi-a petrecut zeci de ani aici.

„Omul sfinţeşte locul, domnule! Dar, da, clădirea e veche, peticită...”

Medicul ne mărturiseşte că s-a săturat de câte ori a auzit promisiuni că spitalul o să fie renovat. O asistentă îmi propune o soluţie disperată, dar salvatoare.

„Găsiţi dumneavoastră sponsori, că au mai venit şi ne-au făcut băile, şi ne renovaţi, să vedeţi apoi cu ce drag veniţi.”

Despre soluţii pentru reabilitarea Secţiei de Pneumoftiziologie Pediatrică am vrut să vorbesc şi cu şefii Institutului Marius Nasta. Conducerea mi-a transmis că ştie problema şi că va găsi o rezolvare. Când? Nimeni nu ştie.

În ultimii doi ani au fost renovate toaletele din salonul Secţiei de Pneumoftiziologie Pediatrică Marius Nasta şi s-a amenajat un loc de joacă pentru copii. Ambele investiţii au fost făcute din donaţii, nu cu bani de la stat.