Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sara Meaker şi Douglas McFarlane s-au stabilit definitiv în România în 2006. Nu sunt oameni de afaceri şi nu au venit la noi pentru a face bani. "Am venit aici pentru că încă există legătură între om şi pământ", spune Douglas, iar modul în care trăiesc cei doi britanici arată un respect pentru tradiţiile noastre pe care la foarte puţini români îl mai întâlneşti. Au lăsat în Scoţia o casă "care pare un palat" şi au cumpărat în România case de chirpici, pe care nu vor sa le demoleze (cum îşi închipuiau iniţial vecinii); cultivă pământul şi merg la piaţă să vândă surplusul.
Primul contact cu România
Evident, de România, mai precis de Transilvania, au auzit când erau copii şi au văzut "Dracula". Treptat, viaţa i-a apropiat, ca distanţă, de România. În 1990 erau profesori la şcoli private în Polonia. Patru ani mai târziu, au decis să îşi facă vacanţa în România. "Nimeni din Polonia nu voia să vină în România. Se fură, se fură tot, ne spuneau colegii. Noi am venit, totuşi, şi a fost un pic altfel decât ne aşteptam. În primul rând ne-am dat seama că este o ţară cu 40 - 50 de ani în urmă faţă de Marea Britanie, dar lumea era foarte prietenoasă. Nimeni nu ne-a furat nimic. La hotel, cheia nu funcţiona, uşa nu se putea închide, dar nu ni s-a furat nimic", povesteşte Douglas, profesor de limba engleză. Pentru că sunt amatori de clădiri vechi, le-a plăcut ce au găsit în România; îşi amintesc cu entuziasm de Gura Humorului şi de bisericile din Moldova, despre care spun că sunt "incredibile, unice în lume".
În 1997 s-au reîntors în România ca profesori de engleză; mai întâi la Timişoara, apoi la Arad şi la Târgu Mureş. Au predat la Petru Maior şi la Papiu Ilarian. În fine, în 2006, au luat decizia de a se stabili definitiv în România. "Ne-am gândit să cumpărăm o casă cu teren şi să cultivăm pământul. Sara este vegetariană. Am vrut ca locul în care ne stabilim să nu fie departe de Cluj, pentru că Clujul înseamnă cultură, universitate, concerte, studenţi. Noi nu folosim maşini, aşa că am ales Huedinul şi împrejurimile. De la Huedin putem lua trenul până la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Budapesta şi apoi mergem cu bicicletele. Avem mereu bicicletele la noi", povesteşte Douglas.
Viaţa la ţară şi englezoaica care se simte un om din Ardeal
Una dintre casele cumpărate este în Domoş, la trei kilometri de Huedin. "Este o casă veche, din lemn masiv, pereţi din bârnă şi chirpici. Este o casă mică, cu o cameră, cu pământ pe jos, o casă ţărănească. Toţi credeau că o să o demolăm. Dar noi vrem să păstrăm tradiţia, să ştie copii cum a fost odată", explică britanicul, adăugând că mai au o casă în Huedin şi o alta în Aluniş, la opt kilometri de Huedin. Şi aceste case sunt la fel, pentru că "vrem să promovăm stilul de viaţă tradiţional, care nu distruge planeta, care încurajează meşteşugurile tradiţionale. Pentru localnici noi suntem străini, dar noi am venit aici pentru încă există legătură între om şi pământ. În Anglia sunt mulţi copii care nu ştiu de unde vine laptele. Dacă îi întrebi, îţi răspund că de la supermarket".
Au lăsat în Anglia o casă de patrimoniu, care "pare un castel", cu trei apartamente, dintre care două sunt închiriate, iar unul îi aşteaptă pentru atunci când vin în vizită. Sara încearcă să explice de ce e mai bună România decât Anglia: "Acolo nu avem mâncare bună, nu aveam piaţă, oameni prietenoşi şi tradiţii. În Anglia, nu aveam nimic mai bun decât aici. Românii sunt mai prietenoşi, mai calzi, mai deschişi, mai generoşi decât cei din Marea Britanie. Mă simt un pic un om din Ardeal, din Transilvania". "Avem vecini buni, vin la noi cu plăcinte şi sarmale. Avem prieteni şi la piaţa din Huedin, unde mergem să vindem surplusul din recoltă", mai spune Sara.
Viaţa celor doi britanici stabiliţi în România li se va părea, poate, ciudată unora. Au avut şi aici probleme, dar altfel decât ne putem închipui noi. Spre exemplu, nu au reuşit să găsească meşteri care să le repare casele ca pe vremuri, cu lut, cu var şi cu lemn. Au avut oferte doar pentru termopane. Aşa că Douglas s-a apucat să înveţe meşteşugurile tradiţionale şi îi învaţă aceste lucruri şi pe alţi voluntari veniţi din Occident. Acolo aceste lucruri sunt preţuite încă. De asemenea, au avut, la un moment dat, probleme cu cânepa. S-au trezit la poartă cu poliţia venită în control. Au prezentat însă aprobările de la Direcţia Agricolă şi totul a fost în regulă. "Este o firmă în Salonta, care cumpără cânepă din China. Nu ştiu de ce se întâmplă acest lucru, când pot cultiva cânepă şi oamenii de aici", ne spune Douglas.
O asociaţie care vrea să conserve România
Preocuparea celor doi britanici pentru a conserva tradiţiile autohtone nu este doar una la nivel declarativ. Partipă, dar şi organizează seminarii şi festivaluri de profil. Mai mult, au înfiinţat şi o asociaţie cu numele de "Târnaţ" (prispă), care are următoarele obiective:
- Promovarea şi realizarea unei dezvoltării durabile şi echitabile în zona oraşului Huedin (judeţul Cluj)şi a localităţilor înconjurătoare, din punct de vedere economic, ecologic, social şi cultural.
- Protejarea, conservarea şi punerea în valoare a tradiţiilor agricole şi meşteşugăreşti din zona oraşului Huedin.
- Promovarea agriculturii ecologice şi cea tradiţională, şi apărarea drepturilor micilor fermieri şi a standardelor de biosecuritate din agricultura ecologică ce respectă sănătatea mediului şi a omului.
- Salvarea, conservarea şi restaurarea moştenirii arhitecturale şi culturale, lobby pentru protejarea acestora, creşterea notorietăţii acestor acţiuni în faţa românilor şi sprijin pentru restaurarea şi repunerea în folosinţă a unor clădiri, pentru a fi introduse în circuit.
- Promovarea diversităţii naturale şi culturale ca parte de dezvoltare urbanistică şi peisagistică durabilă şi dezvoltarea turismului şi a transportului cu impact minim asupra mediului biologic şi cultural local.
"Vorbim româna ca pe o a doua limbă"
Într-un afiş de prezentare a Asociaţiei, cei doi britanici îşi dau datele de contact şi precizează: "Vorbim româna ca pe o a doua limbă, un pic maghiară şi engleza ca limbă maternă".
Vara, Sara şi Douglas de mută dintr-o casă în alta, toate sunt în aceeaşi zonă, se urcă pe biciclete şi parcurg fără probleme cei câţiva kilometri. Cultivă grădinile de la toate cele trei case. Iarna stau în Huedin, unde casa poate fi locuită. Vara însă, dorm în cort şi lucrează în grădină. Marţea, Sara (uneori si Douglas) merge la piaţă şi vinde surplusul. "Fiecare zi e diferită aici. Suntem fericiţi", spune Douglas.
Citește pe Antena3.ro
