Zavaidoc, patru camasi in fiece noapte

Cel mai cunoscut lautar al Romaniei interbelice, Zavaidoc, a avut mari sanse sa devina cantaret de opera. Nabadaiosul artist a ales libertatea si banii. A avut doi copii cu Tanta, o femeiusca mai tanara decat el cu 15 ani, care povesteste ca Zavaidoc canta din toti bojocii incat schimba cate patru camasi pe noapte.

Dupa acte, se numea Marin Teodorescu. Si-a facut aparitia cu un tipat subtiratic, in ziua de 8 martie 1896, la Pitesti, intr-o familie de lautari. Tanase, tatal sau, canta la tambal de plangeau si surzii si alinta cu vioara urechile obisnuitilor de prin carciumi. Marin era al doilea sau fiu si, cand l-a nascut nevasta, Constanta, Tanase visa sa rupa gura lumii cu un taraf de familie. Iarna il lua pe ala mic sub suba si-l cara pe la nunti, doar-doar s-o prinde lautaria de el. De mana lui Vasile, fiul cel mare, s-a lipit arcusul inca de copil, insa Marinica tinea in brate chitara, cu care, mai tarziu, putea sa cante fara formatie. Cand gadila chitara, vocea lui "de o frumusete nebanuita si de o forta exceptionala", cum o descrie muzicologul Viorel Cosma, avea sa fure multe suspine parfumate.

Pe cand Marin avea 14-15 ani, Tanase s-a dus in lumea celor drepti. Desi era cel mai mic dintre cei patru copii (doi baieti si doua fete), Marin a preluat toate greutatile financiare ale familiei. Deja i se spunea, prin Arges, Zavaidoc. Potrivit unui ziarist batran din Pitesti, porecla s-ar traduce prin "Nabadaiosul". Zicea cu foc toate cantecele. Ca sa nu rabde familia de foame, a facut un taraf cu Vasile - Fratii Zavaidoc.

N-a vrut sa fie tenor. A ales banii

Marin si Vasile iau drumul Bucurestiului. Zavaidoc stia deja o multime de cantece lautaresti. A fost trimis la Dumitru Mihailescu Toscani, tenor al Operei Romane pe la care treceau toate marile voci ale timpului. Toscani a incercat zadarnic sa-l prinda in mrejele operei, sa-l faca tenor. Zavaidoc era dorit si de Dimitrie Cutavas intr-una din trupele sale lirico-dramatice. Petre Stefanescu Goanga, intors de la studiile din strainatate, voia si el sa faca din nabadaiosul cantaret un tenor remarcabil. Zavaidoc a ales lautaria. Ii dadea libertate si-i mirosea a bani multi, mai ales ca incepusera sa apara discurile electrice si casele de discuri trageau de el sa-si imprime cantecele. Radioul inca nu aparuse la noi.

Cantaretii de opera il invidiau

Prin 1925-’26, Zavaidoc semneaza primul contract cu Casa de discuri Columbia si scoate disc dupa disc. Cantaretii de opera paleau de invidie. Tanjeau sa aiba si ei macar doua-trei lieduri prinse pe placa magica. Patronii de restaurante se bateau sa-l aduca pe Zavaidoc in localurile lor. Patima cu care canta tinea oamenii la masa nopti intregi. Se goleau zeci de sticle de vin, femeile se indragosteau de el. In restaurantul "Visoiu", in "Kiseleff", "Carpati", "La cotitura", in gradinile de vara sau "La Marita Bortoasa", Zavaidoc sadea fericire si lasa in urma-i balti de sudoare. Cele mai impatimite ascultatoare ale bondocului lautar (avea 1,56 m si vreo 75-80 kg) incepusera sa dea navala peste el chiar si in casa unde-si petrecea putinul timp liber cu cei dragi. Bucurestiul innebunise.

Tanta, femeia vietii lui

Dintre zecile de femei care-l adorau, Zavaidoc a ales-o pe Tanta. Era cu 15 ani mai tanara decat el si i-a promis ca nu va fi geloasa. Asta a fost conditia ca s-o ia de nevasta. Dar, i-a marturisit Tanta lui Viorel Cosma, Zavaidoc era gelosul. N-o lasa sa apara in localuri decat impreuna cu el. O trata ca pe o regina: "Ma ducea imbratisata prin restaurante mari, unde era cunoscut de toti patronii. Cand ajungeam la bazinul cu pesti vii, ma punea sa aleg ce peste-mi place si pe moment comanda ospatarului sa mi-l friga", povestea Tanta.

Cele mai mari bucurii pentru Zavaidoc au fost cei doi copii pe care i-a avut. Intr-o zi, lautarul din Pitesti i-a adus soarele in priviri nevestei: "Draga Tanti, am avut milioane. Dar fericirea care-o am acuma n-am avut-o atunci. Astazi sunt fericit ca sunt tata si am pentru cine munci si trai".

A cantat o noapte cu fetita in brate

Intaiul copil al lui Zavaidoc a fost Constanta, care a venit pe lume in tunetul bombardamentelor din al doilea razboi mondial. Avea cativa anisori cand a venit, cu mama ei, in localul unde canta Zavaidoc. S-a aruncat din fuga in bratele lui. Fericit pana la Dumnezeu, lautarul a cantat, cu fetita de gat, pana s-a crapat de ziua. Constanta a fost mereu aproape de muzica. Viorel Cosma o vedea la Ateneu cu regularitate, prin 1980-’85.

In ianuarie 1942, Tanta a nascut un baietel. Se spune ca Zavaidoc, mandru nevoie-mare, s-ar fi urcat atunci intr-o sanie ticsita cu sticle de sampanie si ar fi traversat tot Pitestiul, ciocnind cu toti drumetii ce-i ieseau in cale.

"Tuca", tango de amanta

In primul razboi mondial, Zavaidoc s-a inrolat ca voluntar, pentru a fi alaturi de fratele sau mai mare. Cutreiera spitalele impreuna cu George Enescu si cantareata de opera Elena Zamora, daruind ranitilor un strop de bucurie. Cel de-al doilea razboi mondial a venit cu un ordin de incorporare pentru Marin Teodorescu, la Targoviste. Pe livretul sau militar scria: "Plutonier in rezerva (...). Talia 156/80, ochi caprui, parul negru. Semne particulare: cicatrice la buza (...)". Ziua era in unitate, seara canta in localuri. Cand Tanta l-a vizitat la Targoviste a descoperit ca Zavaidoc avea o mandra de care era indragostit pana peste urechi. "Aceasta metresa se numea Tuca si se intalneau pe furis. De cate ori o vedea, Zavaidoc ii canta un tangou", povestea Tanta. Suparata-foc ca draguta lui ii punea casnicia in pericol (se spune ca Zavaidoc ar fi vrut chiar sa o ceara de nevasta pe Tuca), Tanta s-a ambitionat si a reusit sa o alunge pe intrusa din Targoviste. Din acest amor al lui Zavaidoc a ramas doar tangoul: "Tuca".

A cantat pentru maresalul Antonescu

In armata, toti comandantii il voiau aproape. Ridica moralul soldatilor. In timpul concentrarii la Targoviste, Zavaidoc a primit ordin sa plece in Basarabia, la Tighina, unde canta pana la epuizare melodia "Soldatelul lu’ taticu’", la restaurantul "Victoria".

Tanta s-a dus dupa el si acolo. Intr-o zi, cand se plimbau prin centru, patru indivizi coborati dintr-o masina l-au luat de maini si de picioare pe lautar si i-au spus Tantei: "Doamna, il ducem la Odessa, unde este asteptat la fermele maresalului Antonescu". S-a intors dupa trei zile, razand. Cantase fara oprire doua zile si-o noapte.

Canta fara microfon

Bombardamentele din ’44 l-au prins pe Zavaidoc in Bucuresti. Casa de langa Gara de Nord era distrusa. S-a refugiat, cu intreaga familie, la Caracal. Noaptea canta, ziua se ascundea prin adaposturi. S-a mutat apoi la Rosiori de Vede. Un patron de restaurant angajase, special pentru acompanierea lui Zavaidoc, o orchestra de 20 de oameni. Vocea lui strabatea noaptea pana departe pe strada, desi canta fara microfon si fara statie de amplificare. Zicea lautarestile din toti bojocii. "Ma ruga sa-l astept cu camasile de port-mantou pregatite si, cum camera noastra era in continuarea restaurantului, Zavaidoc trecea pe un culoar si venea de schimba patru camasi pe noapte", scria Tanta despre sotul sau.

Ziua de 23 august 1944 l-a gasit pe Zavaidoc, impreuna cu familia, la Campulung Muscel. Gata cu bombele, gata cu frica! La restaurantul "Viscol" poposeau de-acum si soldati sovietici, pentru care special invatase melodia "Doi ochi negri" - "Oci Ciornie".

Si-a murit Vasile, si-a murit si Zoia

Fericirea lui Zavaidoc a fost curmata de moartea fratelui sau, Vasile, in 1940. Acesta facuse un atac cerebral. Pierduse foarte multi bani intr-o cafenea, unde cheltuia, la jocul de table, aproape toata agoniseala facuta cu scripca. Inmormantarea a fost anuntata la radio, iar lumea a intrat in panica. Au crezut cu totii ca a murit nu Zavaidoc scripcarul, ci guristul. Puhoaie de oameni au napadit Cimitirul Sf. Vineri. La un an dupa ce Zavaidoc si-a pierdut fratele, oamenii inca mai puneau pariuri, pe sume ce ajungeau si la 4.000 de lei, ba ca guristul traieste, ba ca a murit. Trei ani mai tarziu, in ziua de 8 mai 1944, un bombardament i-o fura lui Zavaidoc pe una dintre surori, Zoia. A lasat in urma cinci copii.

Moartea celor doi oameni dragi l-a epuizat. A cazut la pat. Avea tensiunea 28, s-a imbolnavit de nefrita si, in ultima zi a lui ’44 s-a internat la spitalul bucurestean Filantropia. Urina se varsase in sange. Dupa doua saptamani, a orbit. Pe 13 ianuarie 1945, neobositul Zavaidoc s-a asternut la odihna de veci. Rauri de lacrimi au inundat Cimitirul Cernica, unde a fost inmormantat.

La mormantul lui Zavaidoc, nici o lumanare

Sub soarele ca focul, doar fruntea crucii este umbrita de un prun tanar. Parintele Ignat stie fiecare suflet unde odihneste in cimitir. O vede si pe Constanta, fiica lui Zavaidoc, cum vine din cand in cand la mormantul celui ce i-a dat viata. In ultima vreme, nu a mai platit taxa de ingrijre a mormantului. Buruieni si nici un muc de lumanare care sa-i vegheze lui Zavaidoc odihna. Doar un buchet de flori uscate ca paiul intr-un bidon cu apa clocita. Constanta s-a maritat cu un tigan care a vrut sa-i ia toata averea. Cand s-au despartit, acum vreo 15 ani, tiganul s-a razbunat pe crucea lui Zavaidoc. A spart piatra de marmura pe care scria "... supravietuiesc renumitul cantaret Teodor Zavaidoc (1896-1945), copilul nostru Zavaidoc (1942-1950), sotia sa Tanti (1911-19...)". Chipul lui Zavaidoc, al lui Tanti si al fiicei lor, prinse toate intr-o fotografie, au fost spoite cu smoala, incat nu se mai vede nimic din ele. Doar reverul alb al camasii lautarului.

A avut bani cu carul

Desi avea un succes nebun si milioane de lei in cecuri, Zavaidoc era "prietenos si de o modestie exceptionala", spune Viorel Cosma. A trait din plin: "Ce frumoasa este viata/ Cand te-apuca dimineata/ Dimineata la sosea/ Cu nevasta altuia". Se spune ca i-a veselit cu melodiile sale si pe clientii multor restaurante din Ungaria, Bulgaria, Franta si Cehoslovacia. A avut bani cu carul, dar a murit fara casa, fara avere. Au ramas sa ne povesteasca despre el melodii ca "De cand ne-a aflat multimea", "Daca ea nu ma iubeste", "Dragostea e ca si-o raie", "Cocosel cu doua creste". Doar pasionatii de muzica lautareasca il mai stiu pe Marin Teodorescu. Si-a pierdut numele si prenumele. Pentru toti, el ramane Zavaidoc.

Multumim Societatii Romane de Radiodifuziune si directorului Viorel Popescu pentru inregistrarile unei emisiuni "Five o’clock" in care muzicologul Viorel Cosma a vorbit despre Zavaidoc.

Statia de tramvai de la "Cirescica" purta numele lautarului

La vremea respectiva, Restaurantul "Ciresica" era un punct cardinal. Acolo era o statie in care opreau tramvaiele care veneau de la Gara de Nord. Cand se deschideau usile, se golea tramvaiul. Vatmanul descarca toata lumea pentru ca acolo Bulevardul Garii se intalnea cu Bulevardul Elisabeta. Si pentru ca Zavaidoc zicea cu foc la "Ciresica", locului i se spunea chiar "Statia Zavaidoc", atat de iubit era lautarul. Vatmanul striga: "Da-te, neamule, jos, c-am ajuns la Statia Zavaidoc!". Atunci, calatorii care nu erau straini de cantecele lautarului din Pitesti incepeau sa cante "Sa mananci peste batoc/ Si sa-ti cante Zavaidoc".

Strada Zavaidoc, din Pitesti - o ulita cu cinci case

A cantat pentru politicieni si bogati in cele mai luxoase restaurante ale vremii, prin carciumi a frant inimile multor femei si a alinat cu versurile sale durerile ranitilor de razboi prin spitale. Pana acum cativa ani, Pitestiul nu s-a gandit sa-i fie recunoscator pentru faima pe care i-a adus-o prin glasul sau. Abia in 1998, o ulita de la marginea Pitestiului a primit numele "Marin Teodorescu (Zavaidoc)". Glodul se termina in fundatia a cinci case netencuite inca. Atat e pe strada Zavaidoc. Si o caruta, langa care trage din tigara un ins negricios. Si pe el il cheama tot Marin, dar nu stie cine a fost Zavaidoc. Isi asteapta nevasta, care sapa pentru cativa gologani la unu’ mai instarit. "Marinee, hai, ma, de ma ia!"

CANTECUL LUI ZAVAIDOC

Cine ma puse pe mine Sa vin seara pe la tine? M-ai ofticat, vai de mine, C-am venit seara la tine.

Cine ma puse pe mine Sa-mi pui casa langa tine? Ies afara, dau de tine. M-ai ofticat, vai de mine!

Multe fete arde-un foc Cand aud de Zavaidoc, Zavaidoc - gurita dulce De la el nu te-ai mai duce! Multe fete arde-un foc Cand aud de Zavaidoc.

Spune, neica, ce-ai baut De n-ai mai imbatranit? Am baut vin mult cu gheata Si-am dormit la puica-n brate. Si-am mancat boboci de rata Si-asa toate m-a tinut De n-am mai imbatranit.