x close

Confesiunea lui Gheorghe Apostol, ultimul mohican al dinastiei comuniste

0
23 Aug 2010 - 00:00

La moartea lui Dej, în '65, urma să devină prim-secretar al Comitetului Central, funcţia cea mai importantă din România. A şi stat în jilţul prezidenţial ori de câte ori pleca Dej în concediu sau în vizite prin străinătate. Astăzi, la 91 de ani, Gheorghe apostol e chiriaşul celui care l-a evacuat din casa în care locuise câtă vreme a fost demnitar. În '92, familia apostol a fost obligată să se mute în doar două săptămâni.


Şi-au răspândit mobilele în cinci locuri. Vechea casă de bani a fost adusă pe post de măsuţă de televizor pentru un "Grundig" vechi, ştirb de butoane. Nici o masă n-a mai avut loc în chichineaţa în care s-au mutat... Apostol n-a putut însă să se despartă de biroul său, care umple acum jumate din sufragerie. Are pe el o agendă mare, învelită în piele maro, toc pentru uneltele de scris, ochelarii puşi la îndemână. Ai crede că dă în continuare audienţe. Dar pe biroul fostului secretar general al PCR sunt înşirate farfurioare mici din fildeş, pline de doctorii, un aparat de măsurat tensiunea şi altul pentru controlul glicemiei. Singura care mai vine să stea de vorbă cu el serios este boala...

Plătesc chirie un milion şi jumătate celui care i-a evacuat. Uneori, nu li se înnoieşte la timp contractul pe casă şi atunci nu-şi pot lua pensia, pentru că nu au acte. Blocul în care s-au mutat de nevoie a aparţinut Ministerului de Interne. Măcar atâta consloare, Apostol are printre vecini şi pe câţiva din foştii subalterni. Se întâlneşte în lift cu fostul său şef de gardă care vine de la piaţă şi discută împreună despre întreţinere şi preţul gigacaloriei. Şi el, şi ceilalţi de pe scară îi privesc pe soţii Apostol cu respect şi compasiune.

Câte o doză egală din fiecare. Apostol suportă cu demnitate toate aceste mizerii, deşi are luciditatea să le priceapă pe toate în amănunt. Îşi imaginează că retrăieşte vremurile de dinainte de '44. Şi asta îl îndârjeşte, îi dă putere să reziste. Soţia lui, care nu are "trecut revoluţionar", vede lucrurile altfel. Spune că trăiesc asemeni unor "tovarăşi deportaţi". "E pagina de sfârşit a cărţii noastre, crede ea. În '44, când trupele sovietice au intrat în ţară, am fugit din calea lor, ne-am refugiat la Măgura Buzăului. Mama a luat-o prin munţi, cu vacile, noi, copiii, ne-am urcat într-un bou-vagon cu ce-am putut căra după noi. Am călătorit cu moaştele Sfintei Paraschiva, ascunse şi ele din calea tancurilor. Asta a fost coperta întâi a vieţii mele... Ce se întâmplă acum e povestea de final."


Rep. V-aţi născut la 16 mai 1913 în comuna Tudor Vladimirescu. Cel mai mare dintre cei opt copii ai unei familii de ţărani. Ce vă mai aduceţi aminte din copilărie?

G.A.: Mi-aduc aminte, în primul rând, de şcoala primară. Era departe şi iarna nu puteam veni acasă. Rămâneam la şcoală până seara. Plecam dimineaţa, îmi luam ceva mămăligă cu brânză şi mâncam acolo. Îmi plăcea foarte mult la şcoală. Tatăl meu era ceferist, era acar la Galaţi, făcea 24 de ore serviciul şi apoi 24 de ore era liber, iar problemele gospodăriei le ducea mama mea


Rep.: Aveau pământ părinţii dumneavoastră?

G.A.:Vreo 3 hectare, date în urma reformei făcute după primul război mondial. Dar nu aveau nici cal, nici căruţă. Ne duceam până la câmp pe jos, vreo 10 km, cu desaga în spinare, cu mâncarea şi stăteam acolo. Nu mai veneam o săptămână acasă, stăteam să prăşim porumbul. Şi mama mea mă împiedica să merg la şcoală. Să stau să prăşesc. Eu nu eram de acord cu asta şi-atunci ce m-am gândit să fac: sapa mea avea o coadă de lemn cu un nod la mijloc. Şi era nişte iarbă tare, se cheamă "a porcii", dădeai în ea ca în cauciuc. Şi-am dat aşa de tare cu ea, că am rupt coada sapei. I-am spus mamei că nu mai am cu ce să prăşesc, plec la şcoală. Şi am plecat de la câmp în fugă, până acasă, mi-am luat ghiozdanul şi nu m-am mai oprit până la şcoală. Aveam 16 ani atunci...


Rep.:Cât timp din mers la şcoală?

G.A.: La şcoala primară 7 ani şi apoi am intrat la Atelierele CFR ca ucenic, la şcoala profesională a Atelierelor CFR Galaţi. Am făcut şi acolo 4 ani. Era egalată cu liceul, pentru că aveam dreptul la serviciu militar redus ca şi cei care erau absolvenţi ai liceului.


Rep.; Fraţii dumneavoastră ce-au ajuns în viaţă?

G.A.: Unul dintre ei a devenit preşedintele gospodăriei colective din comună. O soră lucrează acolo, două surori sunt în Bucureşti, gospodine, ceilalţi au murit. Şi cel care era la CAP a murit acum 4 sau 5 ani, a avut cancer...


Rep.; Când aţi ajuns dumneavoastră la putere, părinţii mai trăiau? Ce sfaturi v-au dat?
G.A.: Trăiau. Ţin minte un sfat dat de tata cât eram la şcoala primară: să nu accept minciuna. Să o condamn. Să slujesc adevărul şi dreptatea. El era naţional-ţărănist.


Rep.: Era membru de partid?

G.A.: Nu, era ca şi orientare... Cumpăra "Dimineaţa" şi urmărea îndeaproape acţiunile conducătorilor partidului naţional-ţărănist. Şi-n comună era de partea lor, vota cu ei la alegeri, pentru primărie sau pentru parlament.


Rep.: Şi când dumneavoastră aţi ajuns mare şef la comunişti, de cealaltă parte a baricadei, ce reacţie a avut?

G.A.: A primit foarte bine acţiunile mele. Partidul în care eram se numea Frontul Democratic. Organizaţia a fost socotită ca subversivă, comunistă. În fruntea ei era pe ţară preşedinte academicianul profesor Constantinescu Iaşi. Erau oameni de vază, conducerea centrală era alcătuită din intelectuali. Luptam împotriva fascizării ţării şi pentru neagresiune faţă de Uniunea Sovietică, acestea erau principiile de bază...


Rep.: Aţi încercat vreodată să vă mutaţi părinţii de la ţară la oraş?

G.A.: Nu. Aveau gospodărie acolo şi nici nu puteam să fac lucrul ăsta, pentru că era foarte greu să-i aduc la Galaţi să-i întreţin eu. Ori ei se întreţineau singuri, aveau pământul acela pe care-l aveau, munceau şi cu ziua la alţii cu pământ mai mult...


Rep.: Când aţi plecat de acasă să vă angajaţi?

G.A.: La 14 ani. Am ales CFR-ul pentru că era un vis mai vechi de-al meu, din copilărie... Când am terminat şapte clase primare, a fost mare sărbătoare. Erau invitaţi şi părinţii, pregătisem şi un program artistic... La sfârşitul acestui program s-au împărţit premiile pentru elevi. În clasa a VII-a aveam un adversar dar care, în ultimele trei luni nu a participat la studii, a fost bolnav. În tot acest timp, în catalog primise numai 10, la toate obiectele. Şi coroana pe care trebuia s-o primesc eu, de fapt, a primit-o el. Coroană făcută de mine, la îndemnul mamei. Şi atunci m-am revoltat în faţa asistenţei şi am spus "nu merită Prună Sava să fie premiantul clasei a VII-a!". A fost nevoit directorul şcolii să ia coroana din capul lui Sava Prună şi s-o pună pe capul meu. După serbare, am fost întrebat - erau prezenţi şi primarul şi notarul şi şeful de post al jandarmeriei - de primar ce vreau să fac eu mai departe. Am spus că vreau să mă fac mecanic de locomotivă. Îmi plăcea foarte mult când trecea trenul prin comună.

Când venea tata de la serviciu, îl aşteptam la gară şi-mi plăcea mult când îl vedeam pe mecanic cum mişca mâna pe rotilele de la locomotivă. "Da' de ce neapărat mecanic de locomotivă, nu vrei să mergi la şcoala normală, să te faci învăţător, să vii la noi în comună?". "Nu, vreau mecanic de locomotivă!" Şi tata s-a interesat şi a descoperit că la Atelierele CFR este o şcoală profesională şi după absolvirea ei se puteau face nişte cursuri speciale pentru a deveni mecanic. Lucrurile n-au stat aşa, pentru că la ateliere mi-am ales meseria de turnător. Aşa că am rămas muncitor - turnător, fără să-mi ating scopurile pe care le-am urmărit cu multă vreme.


Rep.: Cine v-a convins să intraţi în politică?

G.A.: M-au convins elevii de la şcoala profesională. Din primul an eram conducătorul administrativ al elevilor. În anul IV am ajuns liderul tuturor claselor. La bucătărie se făceau nişte afaceri: se lua carnea, se împărţea între maiştrii atelierelor CFR şi la noi aproape că nu mai ajungea nimic în ciorbă. Am vorbit cu elevii şi am spus să nu mai mâncăm, dacă nu se respectă gramajul stabilit. Am făcut greva foamei o şi şi s-a sesizat conducerea şcol

Citeşte mai multe despre:   interviu

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 2592


Mai multe titluri din categorie

O tragedie românească: „Duelul mortal de la Copou“ (2)

O tragedie românească: „Duelul mortal de la Copou“ (2)
Galerie Foto Pe 14 ianuarie 1904, la 8 și ceva dimineața, Mihai Codreanu și Jaques Levin sosesc ultimii la Rond Point, în Copou ‒ pe unde ar fi astăzi Agronomia. Ceilalți sunt toți acolo. Au ajuns cu birjele, umblând pe...

O tragedie românească: "Duelul mortal de la Copou" (1)

O tragedie românească:  "Duelul mortal de la Copou" (1)
Galerie Foto Povestea acestui duel care a cutremurat România merită detaliată pentru că, dacă vorbim de poetul Mihai Codreanu, mai pune puţină culoare pe imaginea lui, cam ştearsă astăzi, şi aduce o lumină puternică,...

Veste, poveste (28). Proba ouălor la prezidențiabili

Veste, poveste (28). Proba ouălor la prezidențiabili
De peste tot sar ca popcorn-ul candidați la președinție. Ne trag de mânecă să-i votăm. Ne bagă sub nas același discurs șleampăt, plimbat din gură în gură, cu mici diferențe de topică și de ton, cu aerul...

Fetiţa dispărută în Retezat a fost căutată de cine nu trebuie

Fetiţa dispărută în Retezat a fost căutată de cine nu trebuie
Video Daliana, fetiţa de 14 ani pe care zeci de oameni o caută acum prin Munţii Retezat, e un copil nefericit. Împinsă de sărăcie, mama ei a lăsat-o în grija statului şi, până să fie internată într-o casă de...

Copil dispărut de acasă, de o săptămână

Copil dispărut de acasă, de o săptămână
Arteni Bogdan Gabriel are 14 ani şi este din satul Buda, comuna Rîşca (judeţul Suceava). În ziua de 14 august a.c., băiatul a dispărut de la domiciliu. Poliţiştii de la investigaţii criminale din cadrul IPJ...

Amintirea unui supravieţuitor din Colonia Periprava: “Se auzeau deţinuţii cum mestecau în gol, în vis, de foame”

Amintirea unui supravieţuitor din Colonia Periprava: “Se auzeau deţinuţii cum mestecau în gol, în vis, de foame”
A trecut jumătate de secol de la aceste crime. Ioan Ficior are astăzi 86 de ani şi, cel mai probabil, nu va mai apuca sentinţa de aici. E colonel în rezervă, şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul. Victimele...

Veste, poveste (27). Tristă poveste a geniului la români

Veste, poveste (27). Tristă poveste a geniului la români
Îmi mărturisesc cu umilinţă ignoranţa: ştiam, vag, că Grigore T. Popa a fost un savant în domeniul medicinii, unul destul de important, de vreme ce Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi îi poartă...

Omenirea mai are doar 35 de generații! Vezi ce incident ar putea duce la extincția vieții pe planetă. Când vine Apocalipsa?

Omenirea mai are doar 35 de generații! Vezi ce incident ar putea duce la extincția vieții pe planetă. Când vine Apocalipsa?
 Cercetatorii de la Universitatea din Tennessee au descoperit ca „furtunile spațiale” pe care le traversează astreoidul cu numele „1950DA”, care se apropie de Pământ ar putea face ca viteza acestuia să...

EXCLUSIV. Întâlnire cu omul pe Vârful Omu

EXCLUSIV. Întâlnire cu omul pe Vârful Omu
Galerie Foto Se sprijină în ciomag. Un cioban. Un cioban atât de simplu, după vorbă, după port. Vine de prin “căldările alea” de aproape de Buşteni. E mulţumit că a scăpat de vremea rea, cu tunete, fulgere, cum a fost...

Ultima repetiţie a unui spectacol a spulberat visul unei tinere balerine

Ultima repetiţie a unui spectacol a spulberat visul unei tinere balerine
Aflăm adesea, în ultima vreme, de accidente în care victime sunt minori aflaţi sub supravegherea unor adulţi. La ştranduri, pe terenul de fotbal, la repetiţia unui spectacol. Dăm vina pe soartă sau încercăm...

“Colecţionarul de adolescente” filma partidele sexuale, pentru a-şi şantaja victimele

“Colecţionarul de adolescente” filma partidele sexuale, pentru a-şi şantaja victimele
Galerie Foto Tânăr, etalându-şi puterea fizică şi financiară. Din sala de forţă căpătase bicepşi uriaşi, iar din “afaceri” – o locuinţă modern mobilată şi un BMW seria 3. Avea întipărit tupeul şi...

Cioloş, comisarul impotent să gestioneze criza embargoului rusesc

Cioloş, comisarul impotent să gestioneze criza embargoului rusesc
Dacian Cioloş, în calitatea de Comisar pentru agricultură al Uniunii Europene, are de rezolvat în regim de urgenţă criza producătorilor agricoli europeni scoşi de pe piaţa Rusiei. Cioloş este depăşit de...

Băsiştii, schimb de locuri la Strasbourg. Camelia Bogdan ia locul domnului Mantale

Băsiştii, schimb de locuri la Strasbourg. Camelia Bogdan ia locul domnului  Mantale
Galerie Foto Funcţiile în birocraţia instituţiilor europene sunt de regulă oferite ca premiu favorizaţilor regimului. Mulţi dintre reprezentanţii României la Bruxelles sau Strasbourg, unde sunt concentrate activităţile UE...

EXCLUSIV. Prof. univ. dr. Sorin Istrail, matematician, SUA: “Misiunea unui cercetător nu se termină niciodată”

EXCLUSIV. Prof. univ. dr. Sorin Istrail, matematician, SUA: “Misiunea unui cercetător nu se termină niciodată”
L-am întâlnit nu demult la Iaşi, pe holul Universităţii “Al. I. Cuza”, pe marele matematician român prof. univ. dr. Sorin Istrail, astăzi un respectat cercetător şi cadru didactic la Brown University, SUA....

Veste, poveste (26). Pentru libertatea presei

Veste, poveste (26). Pentru libertatea presei
Se discută mult zilele astea despre libertatea presei, se iese în stradă. Câţi ştiu cu adevărat ce înseamnă?Pe la începutul lui 1990 a apărut gazeta “Atitudinea” în Botoşani. Câţiva tineri au...