x close

Confesiunea lui Gheorghe Apostol, ultimul mohican al dinastiei comuniste

0
23 Aug 2010 - 00:00

La moartea lui Dej, în '65, urma să devină prim-secretar al Comitetului Central, funcţia cea mai importantă din România. A şi stat în jilţul prezidenţial ori de câte ori pleca Dej în concediu sau în vizite prin străinătate. Astăzi, la 91 de ani, Gheorghe apostol e chiriaşul celui care l-a evacuat din casa în care locuise câtă vreme a fost demnitar. În '92, familia apostol a fost obligată să se mute în doar două săptămâni.


Şi-au răspândit mobilele în cinci locuri. Vechea casă de bani a fost adusă pe post de măsuţă de televizor pentru un "Grundig" vechi, ştirb de butoane. Nici o masă n-a mai avut loc în chichineaţa în care s-au mutat... Apostol n-a putut însă să se despartă de biroul său, care umple acum jumate din sufragerie. Are pe el o agendă mare, învelită în piele maro, toc pentru uneltele de scris, ochelarii puşi la îndemână. Ai crede că dă în continuare audienţe. Dar pe biroul fostului secretar general al PCR sunt înşirate farfurioare mici din fildeş, pline de doctorii, un aparat de măsurat tensiunea şi altul pentru controlul glicemiei. Singura care mai vine să stea de vorbă cu el serios este boala...

Plătesc chirie un milion şi jumătate celui care i-a evacuat. Uneori, nu li se înnoieşte la timp contractul pe casă şi atunci nu-şi pot lua pensia, pentru că nu au acte. Blocul în care s-au mutat de nevoie a aparţinut Ministerului de Interne. Măcar atâta consloare, Apostol are printre vecini şi pe câţiva din foştii subalterni. Se întâlneşte în lift cu fostul său şef de gardă care vine de la piaţă şi discută împreună despre întreţinere şi preţul gigacaloriei. Şi el, şi ceilalţi de pe scară îi privesc pe soţii Apostol cu respect şi compasiune.

Câte o doză egală din fiecare. Apostol suportă cu demnitate toate aceste mizerii, deşi are luciditatea să le priceapă pe toate în amănunt. Îşi imaginează că retrăieşte vremurile de dinainte de '44. Şi asta îl îndârjeşte, îi dă putere să reziste. Soţia lui, care nu are "trecut revoluţionar", vede lucrurile altfel. Spune că trăiesc asemeni unor "tovarăşi deportaţi". "E pagina de sfârşit a cărţii noastre, crede ea. În '44, când trupele sovietice au intrat în ţară, am fugit din calea lor, ne-am refugiat la Măgura Buzăului. Mama a luat-o prin munţi, cu vacile, noi, copiii, ne-am urcat într-un bou-vagon cu ce-am putut căra după noi. Am călătorit cu moaştele Sfintei Paraschiva, ascunse şi ele din calea tancurilor. Asta a fost coperta întâi a vieţii mele... Ce se întâmplă acum e povestea de final."


Rep. V-aţi născut la 16 mai 1913 în comuna Tudor Vladimirescu. Cel mai mare dintre cei opt copii ai unei familii de ţărani. Ce vă mai aduceţi aminte din copilărie?

G.A.: Mi-aduc aminte, în primul rând, de şcoala primară. Era departe şi iarna nu puteam veni acasă. Rămâneam la şcoală până seara. Plecam dimineaţa, îmi luam ceva mămăligă cu brânză şi mâncam acolo. Îmi plăcea foarte mult la şcoală. Tatăl meu era ceferist, era acar la Galaţi, făcea 24 de ore serviciul şi apoi 24 de ore era liber, iar problemele gospodăriei le ducea mama mea


Rep.: Aveau pământ părinţii dumneavoastră?

G.A.:Vreo 3 hectare, date în urma reformei făcute după primul război mondial. Dar nu aveau nici cal, nici căruţă. Ne duceam până la câmp pe jos, vreo 10 km, cu desaga în spinare, cu mâncarea şi stăteam acolo. Nu mai veneam o săptămână acasă, stăteam să prăşim porumbul. Şi mama mea mă împiedica să merg la şcoală. Să stau să prăşesc. Eu nu eram de acord cu asta şi-atunci ce m-am gândit să fac: sapa mea avea o coadă de lemn cu un nod la mijloc. Şi era nişte iarbă tare, se cheamă "a porcii", dădeai în ea ca în cauciuc. Şi-am dat aşa de tare cu ea, că am rupt coada sapei. I-am spus mamei că nu mai am cu ce să prăşesc, plec la şcoală. Şi am plecat de la câmp în fugă, până acasă, mi-am luat ghiozdanul şi nu m-am mai oprit până la şcoală. Aveam 16 ani atunci...


Rep.:Cât timp din mers la şcoală?

G.A.: La şcoala primară 7 ani şi apoi am intrat la Atelierele CFR ca ucenic, la şcoala profesională a Atelierelor CFR Galaţi. Am făcut şi acolo 4 ani. Era egalată cu liceul, pentru că aveam dreptul la serviciu militar redus ca şi cei care erau absolvenţi ai liceului.


Rep.; Fraţii dumneavoastră ce-au ajuns în viaţă?

G.A.: Unul dintre ei a devenit preşedintele gospodăriei colective din comună. O soră lucrează acolo, două surori sunt în Bucureşti, gospodine, ceilalţi au murit. Şi cel care era la CAP a murit acum 4 sau 5 ani, a avut cancer...


Rep.; Când aţi ajuns dumneavoastră la putere, părinţii mai trăiau? Ce sfaturi v-au dat?
G.A.: Trăiau. Ţin minte un sfat dat de tata cât eram la şcoala primară: să nu accept minciuna. Să o condamn. Să slujesc adevărul şi dreptatea. El era naţional-ţărănist.


Rep.: Era membru de partid?

G.A.: Nu, era ca şi orientare... Cumpăra "Dimineaţa" şi urmărea îndeaproape acţiunile conducătorilor partidului naţional-ţărănist. Şi-n comună era de partea lor, vota cu ei la alegeri, pentru primărie sau pentru parlament.


Rep.: Şi când dumneavoastră aţi ajuns mare şef la comunişti, de cealaltă parte a baricadei, ce reacţie a avut?

G.A.: A primit foarte bine acţiunile mele. Partidul în care eram se numea Frontul Democratic. Organizaţia a fost socotită ca subversivă, comunistă. În fruntea ei era pe ţară preşedinte academicianul profesor Constantinescu Iaşi. Erau oameni de vază, conducerea centrală era alcătuită din intelectuali. Luptam împotriva fascizării ţării şi pentru neagresiune faţă de Uniunea Sovietică, acestea erau principiile de bază...


Rep.: Aţi încercat vreodată să vă mutaţi părinţii de la ţară la oraş?

G.A.: Nu. Aveau gospodărie acolo şi nici nu puteam să fac lucrul ăsta, pentru că era foarte greu să-i aduc la Galaţi să-i întreţin eu. Ori ei se întreţineau singuri, aveau pământul acela pe care-l aveau, munceau şi cu ziua la alţii cu pământ mai mult...


Rep.: Când aţi plecat de acasă să vă angajaţi?

G.A.: La 14 ani. Am ales CFR-ul pentru că era un vis mai vechi de-al meu, din copilărie... Când am terminat şapte clase primare, a fost mare sărbătoare. Erau invitaţi şi părinţii, pregătisem şi un program artistic... La sfârşitul acestui program s-au împărţit premiile pentru elevi. În clasa a VII-a aveam un adversar dar care, în ultimele trei luni nu a participat la studii, a fost bolnav. În tot acest timp, în catalog primise numai 10, la toate obiectele. Şi coroana pe care trebuia s-o primesc eu, de fapt, a primit-o el. Coroană făcută de mine, la îndemnul mamei. Şi atunci m-am revoltat în faţa asistenţei şi am spus "nu merită Prună Sava să fie premiantul clasei a VII-a!". A fost nevoit directorul şcolii să ia coroana din capul lui Sava Prună şi s-o pună pe capul meu. După serbare, am fost întrebat - erau prezenţi şi primarul şi notarul şi şeful de post al jandarmeriei - de primar ce vreau să fac eu mai departe. Am spus că vreau să mă fac mecanic de locomotivă. Îmi plăcea foarte mult când trecea trenul prin comună.

Când venea tata de la serviciu, îl aşteptam la gară şi-mi plăcea mult când îl vedeam pe mecanic cum mişca mâna pe rotilele de la locomotivă. "Da' de ce neapărat mecanic de locomotivă, nu vrei să mergi la şcoala normală, să te faci învăţător, să vii la noi în comună?". "Nu, vreau mecanic de locomotivă!" Şi tata s-a interesat şi a descoperit că la Atelierele CFR este o şcoală profesională şi după absolvirea ei se puteau face nişte cursuri speciale pentru a deveni mecanic. Lucrurile n-au stat aşa, pentru că la ateliere mi-am ales meseria de turnător. Aşa că am rămas muncitor - turnător, fără să-mi ating scopurile pe care le-am urmărit cu multă vreme.


Rep.: Cine v-a convins să intraţi în politică?

G.A.: M-au convins elevii de la şcoala profesională. Din primul an eram conducătorul administrativ al elevilor. În anul IV am ajuns liderul tuturor claselor. La bucătărie se făceau nişte afaceri: se lua carnea, se împărţea între maiştrii atelierelor CFR şi la noi aproape că nu mai ajungea nimic în ciorbă. Am vorbit cu elevii şi am spus să nu mai mâncăm, dacă nu se respectă gramajul stabilit. Am făcut greva foamei o şi şi s-a sesizat conducerea şcol

Citeşte mai multe despre:   interviu

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 3091


Mai multe titluri din categorie

EXCLUSIV. RADU BELIGAN: Timpul e o glumă proastă a unui calendar pe care eu nu-l recunosc

EXCLUSIV. RADU BELIGAN: Timpul e o glumă proastă a unui calendar pe care eu nu-l recunosc
Pentru maestru, viaţa este acel lucru minunat pe care îl descoperim prea târziu. Radu Beligan este o Mare Întâlnire, pentru fiecare dintre noi – pentru actori, o rampă de lansare, pentru jurnalişti – un...

Mizeria minei de aur de la Plumbuita. Războiul “cheiţelor” Kovesi – Bica este un conflict al clanurilor?

Mizeria minei de aur de la Plumbuita. Războiul “cheiţelor” Kovesi – Bica este un conflict al clanurilor?
În 2011, regimul Boc – Băsescu aplica cele mai dure măsuri de austeritate. Se închideau spitale, salariile bugetarilor erau tăiate cu 25%, poliţia era decimată prin concedieri, drepturile de pensii ale...

Marius Tucă: Fuga din dragoste

Marius Tucă: Fuga din dragoste
 O să fugim unul de celălalt Şi cu asupra de măsură O să ne căutăm unul pe altul, De-acum ne ştim de când lumea, Ne vom întâlni mereu La jumătatea drumului Între da şi nu, între eu şi tu, Între da...

IRINA IORDĂCHESCU (re)cucereşte Lumea!

IRINA IORDĂCHESCU (re)cucereşte Lumea!
În România, biletele pentru spectacolele în care cântă se epuizează cu săptămâni înainte. Peste hotare, străinii se luptă să ne-o convingă să rămână la ei. Dar Irina Iordăchescu e a noastră, pentru...

Georges Chiriță, românul care a creat un stick de lux pentru Regina Angliei

Georges Chiriță, românul care a creat un stick de lux pentru Regina Angliei
Galerie Foto  După Revoluţie a plecat din ţară. A ales Parisul. Îşi aminteşte de camerele sărăcăcioase în care a înfruntat prima iarnă pe melaguri străine, chiar şi de maşina care i-a fost adăpost în nopţile...

București 555. „Biserica Vlădicăi” din „Țigănia Mitropoliei”

București 555. „Biserica Vlădicăi” din „Țigănia Mitropoliei”
Neofit Cretanul, ctitorul bisericii pierduteRecent, au văzut lumina zilei paginile de jurnal misionar ale Mitropolitului Neofit I Cretanul, întâistătător al Mitropoliei Ungro-Vlahiei în timpul lui Constantin...

La nouă ani, la facultate! Adolescenta care face ca România să fie remarcată în lume

La nouă ani, la facultate! Adolescenta care face ca România să fie remarcată în lume
Galerie Foto La vremea la care şcolarii mâzgălesc băncile cu zelul lor de începători, ea lua lecţii în băncile facultăţii. Cot la cot cu studenţi ce aveau dublul vârstei sale, şi mai mult. Ea, nouă ani! “Colegii”...

București 555. Cum s-a ridicat Biserica Săpunarilor

București 555. Cum s-a ridicat Biserica Săpunarilor
După legendă, a fost ctitorită de ciobanii bulgari, veniți în transhumanțăÎn spatele Spitalului Colțea se găsea odinioară, închipuit cu ulițe încurcate (să nu-și mai găsească vântul cel netrebnic din...

Document HALUCINANT. Orgii sexuale şi furie carnală - Scrisoarea NECENZURATĂ trimisă de FBI lui Martin Luther King

Document HALUCINANT. Orgii sexuale şi furie carnală - Scrisoarea NECENZURATĂ trimisă de FBI lui Martin Luther King
Publicația americană New York Times a publicat, în exclusivitate, conținutul necenzurat al unei scrisori trimise de FBI (Biroul Federal de Investigații) lui Martin Luther King, cu câteva săptămâni înainte ca...

Alina Bica la Paris, plătită de DIICOT

Alina Bica la Paris, plătită de DIICOT
Galerie Foto Cu câteva zile înainte de turul I al alegerilor prezidenţiale în presa românească exploda bomba voiajului Udrea-Bica la Paris generând un scandal în care au fost atrase şi serviciile secrete, prin acuzaţiile...

Dezastre naturale, amenzi simbolice

Dezastre naturale, amenzi simbolice
Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului, în pericol din cauza tăierilor abuzive trecute cu vederea RomsilvaPădurile României dispar încet, dar sigur. Banii negri făcuţi din aurul verde sunt şi o sursă de...

Bucureşti 555. Hop! Apă! Oo!... Sacagiii din București

Bucureşti 555. Hop! Apă! Oo!... Sacagiii din București
Galerie Foto O meserie de pe vremea când apa nu curgea la robinetCum îndeletnicirea asta a dispărut de multă vreme din nomenclatorul meseriilor din România, se cuvine mai întâi să spunem ce e acela un sacagiu. Colonelul...

Ilie Stamate, mascota de 140 de ani a lui Ceauşescu. Un cioban român a cărui legendă a făcut înconjurul planetei

Ilie Stamate, mascota de 140 de ani a lui Ceauşescu. Un cioban român a cărui legendă a făcut înconjurul planetei
Galerie Foto Se spune că ar fi trăit în jur de 140 de ani! Conform datelor deţinute de unii, chiar mai mult. Însă important nu este neapărat dacă această vârstă a fost sau nu atinsă. Un bărbat parcă cioplit în...

București 555. „Cișmeaua celor trei popi” și alte fântâni bucureștene

București 555. „Cișmeaua celor trei popi” și alte fântâni bucureștene
De unde beau apă, în trecut, locuitorii Capitalei?În vremurile de demult, cu toate că Bucureștiul se afla pe cursul unei ape mari – Dâmbovița – în care se vărsau altele mai mititele (precum Colentina și...

Infidelitatea se plătea scump pe vremuri. Banditul Coroi şi-a potcovit la propriu iubita bănuind-o că a “călcat strâmb”

Infidelitatea se plătea scump pe vremuri. Banditul Coroi şi-a potcovit la propriu iubita bănuind-o că a “călcat strâmb”
Galerie Foto Potcoave noi ca pe vremea lui Coroi doar la meşterul Borcoi! Poveşti despre vestitul bandit al României spuse de ultimul potcovar al Iaşiului…Fierăria lui Borcoi din Podu de Piatră (Iaşi) nu are firmă la...