Câmpiile terorii, noul comerţ cu sclavi în Europa (II)

Oamenii amărâţi din estul Europei sunt ademeniţi să muncească în Cehia, dar ajung să muncească forţat. Unii dintre gangsterii care i-au folosit sunt acum judecaţi, dar nu există nici un semn că acest tip de comerţ cu oameni se va termina vreodată. Citiţi aici prima parte! Read here english version!

Adrian Mogoş, Petru Zoltan, Doru Cobuz - România,
Vitalie Călugăreanu - Moldova
şi Vlad Lavrov - Ucraina

---

Restaurante pretenţioase din Berlin sau din Amsterdam servesc sparanghel cules de pe câmpurile din Cehia, dar nici unul dintre cei care comandă aşa ceva nu are nici cea mai vagă idee că mâncarea din farfuria sa a ajuns acolo ca urmare a muncii împovărătoare a sclavilor moderni. Bărbaţi sau femei din ţări sărace au fost traşi pe sfoară şi sub diferite pretexte au fost ţinuţi captivi, bătuţi şi ameninţaţi de paznici înarmaţi dacă îndrăzneau să ceară mâncare, să-şi ceară salariul sau dacă încercau să scape.

REŢELE ROMÂNEŞTI DIN SUD ŞI NORD
În câteva sate din Prahova, aproape 20 de victime ne-au declarat că mai mulţi indivizi au venit în 2008 să caute şomeri doritori să se deplaseze la Bucureşti şi apoi la Praga ca să muncească.

Gabriel Laurenţiu Niţă are 38 de ani şi e patron de firme. A fost arestat în septembrie 2008 în România şi identificat ca fiind liderul grupării care acţiona în sudul ţării. Procesul este pe rol, dar la jumătatea acestei luni a fost lăsat liber, urmând să fie judecat în stare de libertate. Ionuţ Mateescu, avocatul său, a precizat că clientul său a fost doar angajatul unei firme ceheşti şi că nu făcea altceva decât să şofeze pe relaţia România - Cehia transportând muncitori cu un microbuz. "Făcea asta, pentru că ştia limba cehă. Procurorii nu au destule dovezi, doar declaraţiile a 36 de victime, ceea ce nu este suficient pentru o condamnare", a declarat Mateescu. Procurorii români au identificat 50 de victime ale reţelei din sud, printre care şi doi adolescenţi de 16 şi 17 ani. Toţi aceşti oameni au ajuns, conform anchetatorilor, pe plantaţiile de sparanghel ale BSK din Hostín u Vojkovic. În nordul ţării, într-o zonă săracă din judeţul Botoşani, zece oameni cu care am stat de vorbă, victime ale sclaviei, l-au menţionat pe Laurenţiu Drangă ca fiind racolatorul lor. Drangă a fost arestat în martie 2009 ca fiind capul reţelei din nord şi acuzat că i-ar fi oferit lui Bentsa 120 de oameni. Nici unul dintre avocaţii care l-au apărat pe Drangă nu mai face acest lucru. Procurorul de caz a declarat că racolatorul a fost eliberat de curând, urmând să fie judecat şi el în stare de libertate, exact ca Niţă. Încercările noastre de a da de Drangă au eşuat. Legat de reţeaua din nord, pe lista reţelei de crimă organizată întocmită de procurori este menţionat şi un alt ucrainean, Nurdy Antaev. Acest nume a apărut şi în timpul unei discuţii dintr-un bar din Tiraspol, capitala Transnistriei, atunci când am stat de vorbă cu patru oameni care s-au spetit în Cehia. La unison, ei au spus că au lucrat pe plantaţii de sparanghel, dar nu ştiu nici numele firmei pentru care au lucrat, nici denumirea locului. Toţi patru au suferit aceeaşi dramă ca şi românii. Saşa Todirkă a precizat că Antaev şi Oksana Golubeva, o femeie cam de 50 de ani, conduc împreună o afacere cu sclavi. Ceilalţi trei i-au întărit vorbele şi au povestit cum au fost duşi la casa fratelui Oksanei Golubeva din Odessa şi mai apoi au fost transportaţi în Cehia. Antaev şi Golubeva sunt nişte necunoscuţi pentru autorităţile moldovene şi transnistrene.

Am încercat să dăm de cei doi la Odessa, acolo unde l-am localizat pe fratele mai în vârstă al celei din urmă. Când l-am întrebat despre afacerile Oksanei, el s-a mulţumit să trântească poarta şi ne-a ameninţat cu o puşcă.

FIRMĂ CU ŞTAIF
Plantaţiile de sparanghel din Hostín u Vojkovic păreau a fi părăsite când am trecut pe acolo în luna mai. BSK a fost înfiinţată în 1995 şi cultivă sparanghel pe 129 de hectare. În curtea fermei, câteva silozuri goale şi o mână de tractoare parcă pregătite să intre în câmp. Un singur om, paznicul, era acolo aşteptându-şi schimbul. Voiam să stăm de vorbă cu Michal Cervenka, agronomul firmei, însă nu l-am găsit. Acesta spusese într-un interviu că BSK exportă produse pe piaţa germană, olandeză, dar şi în Cehia, în reţeaua de supermarketuri Tesco. În 2006, el a declarat pentru un site de agricultură www.agroweb.cz că forţa de muncă de la BSK, aproape 200 de oameni, provine din afara ţării, în special din Europa de Est. Dar întregul proces de recoltare era supravegheat de un specialist care venea tocmai din Olanda. L-am rugat pe paznic să ne pună în legătură cu Cervenka, însă după ce a dat câteva telefoane, a spus că agronomul nu este disponibil. Nici măcar nu a vrut să ne dea numărul de telefon al acestuia. Următorul popas a fost la sediul Procint, firma care deţine în proporţie de 100% BSK, aflat pe Strada Zandberg în oraşul Helden din sud-estul Olandei. La numărul 15, nici urmă de vreun semn al Procint. În schimb, acolo funcţiona firma Teboza Holding. Legătura dintre Procint şi Teboza este Will Teeuwen, patronul şi managerul ambelor firme, ambele companii fiind mari cultivatoare de sparanghel. Un alt manager al Procint este Fernando Mora Figueroa Domecq, un septuagenar spaniol, care conduce un imperiu, care se întinde din Spania până în Olanda şi Marea Britanie, în domeniul agriculturii prin firmele sale: Grupo Carrizuelo Investment, Complejo Agricola SA, Inversora y Comercial SA, Agricola Conagralsa S.L.

HABAR N-AVEAM CE SE ÎNTÂMPLĂ!
Că Teboza nu este o firmă necunoscută în Olanda o arată şi site-ul firmei. Teboza a câştigat în 2006 prestigiosul Prix d'Sparanghel şi are clienţi restaurante de lux din Maastricht, Rotterdam şi Waalre, dar şi un hotel de cinci stele din Amsterdam. Din februarie 2009, firma a intrat şi pe piaţa japoneză. Mai mult, sponsorizează două echipe de fotbal care activează în diviziile inferioare ale campionatului olandez. Conform datelor de la Registrul Comerţului din Olanda, Procint a fost înfiinţată în 1987, fiind o firmă specializată pe importul şi comerţul cu sparanghel, şi este o afacere de mărime medie. În 2005 a vândut sparanghel în valoare de 800.000 euro. Când am ajuns la Helden, Will Teeuwen nu era disponibil pentru o discuţie, dar a răspuns întrebărilor legate de problema cehă ulterior prin e-mail. "Intenţia companiei noastre este ca muncitorii să lucreze la ferma noastră cu plăcere, astfel încât să se întoarcă şi în anii următori", a precizat el. În ceea ce-i priveşte pe Bentsa şi Dublenych, cei doi ucraineni arestaţi în Cehia pentru trafic de persoane, Teeuwen a menţionat că aceştia au venit la sediul BSK şi şi-au oferit serviciile, prin firma Bear Loging, care era înregistrată legal. "Personal nu i-am întâlnit niciodată pe aceşti domni", a adăugat Teeuwen. Firma olandezului nu a avut niciodată contact direct cu muncitorii, care erau exclusiv problema Bear Loging, compania care aranja cazarea şi alte facilităţi pentru oameni care lucrau la câmp. "Politica noastră este să nu intervenim în afacerile interne ale unei firme partenere, din moment ce managerii acesteia poartă în totalitate răspunderea pentru acţiunile lor", a explicat Teeuwen, ţinând să adauge că managerul ceh al BSK era interfaţa în relaţia cu Bentsa. După arestarea celor doi ucraineni, BSK a încetat orice relaţie cu Bear Loging. "Am aflat despre aceste abuzuri numai după ce Poliţia a început ancheta, iar noi am oferit toate datele pe care oficialii ni le-au cerut", a mai spus Teeuwen. Pe de altă parte, Ian Hutchins, purtătorul de cuvânt al Tesco, ne-a precizat de la sediul central din Londra că lanţul de supermarketuri nu a avut ca furnizor direct BSK. Totuşi, el adăugat: "Investigaţia noastră, a Tesco, iniţială a confirmat că cei doi furnizori din Cehia au avut în trecut relaţii contractuale cu BSK şi că acum se fac cercetări pentru a afla toate datele".

E CINEVA ACOLO, SUS!
Foşti sclavi, cum este Chiriac, nu au primit nici o compensaţie pentru suferinţele îndurate. El încearcă acum să-şi refacă viaţa, mai ales că înainte de a pleca în Cehia şi-a vândut toate caprele ca să facă rost de bani să ajungă în Cehia. "Niciodată nu o să-mi mai părăsesc căsuţa mea să lucrez în străinătate! Mi-a ajuns ce-am păţit! Sper doar ca fata mea să treacă peste acel coşmar. Poate e cineva acolo, sus, care să-i judece!", a spus aproape plângând Chiriac, arătând spre cer.


Acest articol a fost realizat cu sprijinul European Fund for Investigative Journalism www.journalismfund.eu   
Investigaţia a fost făcută cu suportul Scoop, organizaţie daneză a jurnaliştilor de investigaţie


2 euro pentru protecţia martorilor
"Totul a avut legătură cu modul de a face bani pentru nunta fiului meu", spune un ucrainean cam de 40 de ani, amintindu-şi cum a fost târât în sclavie în Cehia de un consătean. Bărbatul a fost norocos să scape la timp din iad. Racolatorul său, Serghei, care este acum cercetat în Ucraina, i-a promis un salariu de 2 euro pe oră. Pentru aceşti bani, Vitaliy - acesta nu este numele său real - trebuia să muncească într-o fabrică de mobilă. El se află acum într-un program de protecţie ca fiind martorul-cheie la proces. Conform Center for Peace, Conversion and Foreign Policy, Ambasada Cehiei este una dintre cele mai drastice când vine vorba despre emiterea vizelor pentru ucraineni. Cu toate acestea, a fost uşor să obţină viză printr-o agenţie de turism. Când Vitaliy a ajuns la fabrică, faptele au luat o turnură neaşteptată. Fabrica se afla în mijlocul unui câmp, la circa 12 km de cea mai apropiată localitate. Mai mult, locul era înconjurat de un gard şi păzit în permanenţă de gardieni.

DATOR DIN PRIMA ZI
Conform mărturiei lui Vitaliy, dată la Poliţie, ziua de muncă era cuprinsă între 18 şi 20 de ore. Contrar a ceea ce i se promisese în Ucraina, el a trebuit să plătească pentru mâncare şi cazare în nişte barăci. Banii îi erau luaţi din salariul de 2 euro pe oră, dar preţurile erau atât de mari încât, la sfârşitul primei săptămâni de muncă, Vitaliy era deja dator angajatorului său. Omul a lucrat la fabrică aproape opt luni, până când şi-a pierdut un deget într-un accident. Operaţia l-a costat aproape tot ce economisise. După operaţie, el a spus că a fost condus până la Praga şi aruncat din maşină fără un ban în buzunar lângă o staţie de metrou. Din fericire, Vitaliy a auzit câţiva oameni care vorbeau ucraineană. Aceştia erau imigranţi care munceau legal şi l-au ajutat cu bani să se întoarcă acasă.

Ceilalţi colegi ai săi se află încă la fabrică şi muncesc în continuare în aceleaşi condiţii. Ancheta merge greu şi va fi de durată, mai ales că e vorba despre investigatori din două ţări. "Este un bărbat care munceşte acolo de doi ani. Nu are paşaport, rude şi e fericit să muncească doar pentru mâncare", a declarat Mykhaylo Soroka, şeful Departamentului de Crimă Organizată din Zhytomyr, o regiune din nordul Ucrainei.


Delicatesă pretenţioasă
Sparanghelul este o legumă apreciată în vestul Europei, în special în Germania şi Ţările de Jos. Preţul variază între 3 şi 13 euro/kg, în funcţie de calitate şi tip. Conform AC Nielsen, o companie care face studii de marketing pe plan mondial, aproape 10 milioane de euro sunt cheltuite în supermarketurile olandeze în fiecare an de cei care vor să aibă la masă sparanghel. Cultivarea şi recoltarea sparanghelului necesită evident forţă de muncă, plata acesteia reflectându-se în preţul legumei. Se estimează că, în majoritatea fermelor olandeze, costul forţei de muncă reprezintă 50% din preţul la tarabă al unui kilogram de sparanghel.



De pe malul Tisei în braţele ucrainenilor
Gheorghe Hrihorişan (foto) are 52 de ani şi vine dintr-o familie cu origini ucrainene. Acum trebuie să facă faţă unui proces, fiindcă este acuzat că a vândut sute de români câtorva ucraineni timp de mai mulţi ani. El este acuzat de coordonarea unei echipe de racolatori, transportatori şi vânzători de muncitori români pe piaţa forţei de muncă din Cehia. El şi-a condus afacerea din vila sa luxoasă aflată pe malul Tisei, la graniţa dintre România şi Ucraina. Autorităţile române estimează că Hrihorişan ar fi vândut aproape 600 de persoane. Ca răspuns la aceste acuzaţii, el s-a apărat dând vina pe zelul Poliţiei şi pe întreprinzătorii locali, care voiau să-l scoată de pe piaţă. Procesul lui Hrihorişan se judecă acum cu el în stare de libertate, dar asta după ce bărbatul a stat în arest mai bine de un an. Pedeapsa pe care poate să o primească este cuprinsă între 5 şi 20 de ani, conform Codului Penal. Hrihorişan nu este la prima acuzaţie de acest tip, el trebuind să facă faţă aceloraşi acuzaţii şi în 2004, dar atunci procurorii nu au reuşit să-i probeze vinovăţia. Ludovic Rachovan este pensionar acum, dar până nu de mult a fost ofiţer în cadrul Poliţiei de Frontieră. El a lucrat la dosarul legat de cei 600 de sclavi şi crede că Hrihorişan ar trebui să stea mult timp după gratii, pentru că a vândut oameni ca pe nişte vite în Cehia. "Marea problemă de care procurorul se loveşte acum la proces este că, dintre cele 110 victime cărora le-a luat declaraţii, foarte puţine au bani să vină la proces", a spus fostul ofiţer.

La muncă cu Federaţia de Curaş
Majoritatea moldovenilor care reuşesc să ajungă în Cehia foloseşte vize turistice, exact ca şi colegii lor ucraineni. Alţii îşi procură paşapoarte false letone, lituaniene sau poloneze. La începutul anului 2008, Poliţia moldoveană a arestat un grup de infractori care falsificau aceste documente. Anchetatorii au concluzionat că fiecare persoană care dorea să ajungă în statele UE plătea în jur de 4.500 euro pentru aceste documente. În 2009, poliţiştii de la Crimă Organizată au arestat mai multe persoane care sub acoperirea Federaţiei de Curaş - sport asemănător luptelor - făceau trafic de migranţi, în special în Cehia. Constantin Mereacre, vicepreşedintele federaţiei, folosea după cum spun poliţiştii, propria companie de transport pentru aceste activităţi ilegale. Fiecare client îi plătea între 3.000 şi 4.500 euro.