De ce s-a închis dosarul Băsescu?

Tranzacţiile dubioase cu terenuri în valoare de peste 360.000 de dolari, dintre Traian Băsescu şi prietenul său, Costel Căşuneanu, au făcut obiectul unui dosar de spălare a banilor, abandonat imediat după instalarea actualului preşedinte la Cotroceni. Atât Parchetul General, cât şi Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor refuză să comunice măcar ce soluţie au dat în acest dosar. 

Chipurile, pentru a capta bunăvoinţa Comisiei Europene şi a scoate România de sub mecanismul de cooperare şi verificare în domeniul Justiţiei, DNA vântură, din nou, aceleaşi dosare întocmite cu predilecţie unor demnitari aparţinând, exclusiv, PSD, pe vremea când PSD şi PD (ulterior, denumit PD-L) – partidul de suflet al preşedintelui Băsescu – se aflau "la cuţite", pe faţă.
Dar vajnicii procurori ai lui Daniel Morar au uitat de un dosar la fel de vechi, dar unul "la obiect", fiind vorba de "spălare de bani" şi de "primire de mită", şi anume, de dosarul lui Traian Băsescu şi al prietenului său Costel Căşuneanu, abandonat imediat după instalarea actualului preşedinte la Cotroceni şi ascuns foarte bine până în zilele noastre.

Noul asalt al procurorilor de la DNA asupra oamenilor politici bănuiţi de corupţie ar fi de apreciat, dacă nu ar fi luaţi în vizor doar o parte a demnitarilor, şi anume cei din tabăra adversă Partidului Democrat-Liberal şi preşedintelui Traian Băsescu. Ceilalţi, foşti sau actuali demnitari, chiar dacă există dosare deschise la un moment dat pe numele lor, sunt ignoraţi cu bună-ştiinţă de DNA. De exemplu, afacerea "Mătuşa Tamara", ajunsă în vizorul Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, s-a lăsat cu un dosar penal pentru fostul premier Adrian Năstase şi unul pentru fostul şef al Oficiului, Ioan Melinescu. Aşa cum a relatat Jurnalul Naţional, dar şi alte ziare, şi actualul preşedinte Traian Băsescu a constituit subiect de investigaţie şi analiză pentru Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (Dosarul nr. S/IV/1014, din 18.10.2004), pentru tranzacţii dubioase cu terenuri în valoare de peste 360.000 de dolari. Dar acest dosar a fost îngropat adânc, pierzându-i-se orice urmă.

AFACEREA "TERENUL DIN BĂNEASA"
Pe scurt, primar general al Capitalei la acel moment, actualul preşedinte a cumpărat un teren foarte, foarte ieftin şi l-a vândut la un preţ de nouă ori mai mare. Partener în această afacere superprofitabilă (nici la celebrul Caritas din Cluj câştigurile nu erau atât de mari – n.r.) i-a fost "un foarte bun prieten", după cum preciza însuşi Traian Băsescu într-o emisiune de televiziune, Costel Căşuneanu – om de afaceri care a început să câştige bani buni de pe urma Ministerului Transporturilor, începând din perioada în care acesta era condus chiar de Băsescu.

Concret, la 9 august 2000, Traian Băsescu a cumpărat un teren intravilan de 3.700 de metri pătraţi, situat în Băneasa, mai exact, în Aleea Privighetorilor (lângă Academia de Poliţie – n.r.), pe care a plătit doar 13 dolari pe metru pătrat. Or, în această zonă, preţul era cotat la agenţiile imobiliare undeva între 90 şi 200 de dolari metrul pătrat. Dovada? În aceeaşi zi şi prin acelaşi mandatar, omul de afaceri din Oituz, Costel Căşuneanu, plăteşte aproape cinci miliarde de lei vechi pentru o parcelă învecinată şi asemănătoare ca dimensiuni (Băsescu dăduse pe aceeaşi suprafaţă doar 1,4 miliarde de lei).

La 14 octombrie 2002, Traian Băsescu vinde terenul cu pricina unei anume Gabriela Blaj. "Coincidenţă": cumpărătoarea este... tot din Oituz. Mai mult, după cum a recunoscut însuşi Căşuneanu, tot într-o emisiune televizată, Gabriela Blaj este chiar cumnata acestuia. De data aceasta însă, Băsescu "miroase" trendul pieţei imobiliare şi încasează de nouă ori mai mult decât dăduse pe teren, respectiv, 12 miliarde de lei, adică, echivalentul a 361.540 USD, la cursul de schimb de la acea dată. Apoi, la 21 octombrie, cu banii jos, primarul general al Capitalei, Traian Băsescu, cumpără o vilă în Băneasa cu 280.000 de dolari, pe care, trei săptămâni mai târziu o donează fiicei sale, Ioana. Să mai amintim şi de limuzina Mercedes Benz S500, adusă din străinătate, pe care Băsescu a "cumpărat-o", în aceeaşi perioadă, de la acelaşi Costel Căşuneanu, cu "fabuloasa" sumă de... 13.000 de dolari? Să-i fie, acolo, de saftea!
Evident că, primind de la instituţiile abilitate informaţiile despre aceste tranzacţii mai mult decât suspecte, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor s-a sesizat şi a întocmit un dosar de analiză şi investigaţii. Pe atunci însă Traian Băsescu
nu era preşedintele României, şi încă unul "jucător".

UN DOSAR "GROS"
Dosarul lui Traian Băsescu a fost deschis în octombrie 2004 din ordinul fostului şef al ONPCSB, Iulian Dragomir, în baza unei note întocmite de Iosif Lucaci, ofiţer în cadrul UM 0962, serviciul de spionaj al Ministerului de Interne, condus la acea vreme de... Virgil Ardelean, poreclit "Vulpea". Nota în cauză a fost repartizată Dacianei Dumitru – analist financiar în cadrul Oficiului. O lună mai târziu, Daciana Dumitru i-a prezentat rezultatul final al analizei şefului ONPCSB, Iulian Dragomir, cu propunerea legală care se impunea, şi anume, aceea de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condus la acea dată de Ilie Botoş. Potrivit aceleiaşi surse, în dosar apăreau tranzacţiile suspecte de spălare de bani, precum şi săvârşirea unor fapte de corupţie de Ioana Băsescu, Costel Căşuneanu, Traian Băsescu şi mai mulţi cetăţeni arabi. "Din informaţiile primite de Oficiu de la diverse instituţii abilitate – bănci, alte instituţii financiare, notari publici etc. – rezulta şi primirea sumei de un milion de euro în contul personal al Ioanei Băsescu de la un om de afaceri arab, patronul unei firme specializate în importul şi comercializarea trabucelor" – după cum preciza la vremea respectivă ziarul Ziua.

ŞTERGEREA URMELOR
Potrivit unor surse din interiorul ONPCSB, la scurt timp după instalarea lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, şeful Oficiului, Iulian Dragomir, s-a pus la dispoziţia noului preşedinte şi le-a dat ordin şefei sale de cabinet, Irina Moga, precum şi analistului financiar Daciana Dumitru să "cureţe" dosarul de spălare de bani al familiei Băsescu, adică să facă pierdute toate documentele ce constituiau probele pentru infracţiunea de spălare a banilor şi cea de corupţie şi chiar să le distrugă. Mai mult, ziarul Ziua a obţinut mai multe mărturii, potrivit cărora, la data de 17 decembrie 2004, Iulian Dragomir a exercitat puternice presiuni asupra membrilor plenului ONPCSB, pentru a fi de acord cu clasarea dosarului Băsescu. Este lesne de înţeles cum au reacţionat aceştia, în condiţiile în care presiunile se suprapuneau cu starea de teamă a membrilor plenului, după instalarea lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni. În fine, pentru "modul exemplar" în care a executat comenzile în acest dosar, analistul financiar Daciana Dumitru a fost avansată în funcţia de şef de serviciu, iar, ulterior, în cea de director, deşi se pare că nu prea avea pregătirea necesară unei asemenea funcţii.

Speţa poate fi refăcută pagină cu pagină

În ciuda insistenţelor noastre de a afla ce s-a ales de acest dosar, instituţiile abilitate, inclusiv Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, ne-au tratat cu... o mare secretomanie. Nu am primit răspuns nici măcar la întrebarea simplă şi de bun-simţ: "S-a dat sau nu vreo soluţie în acest dosar". În fapt, este vorba de o informaţie de interes public, cu atât mai mult cu cât este implicat în această afacere chiar preşedintele României, aflat încă în funcţie. Unii ne-au sugerat că, de fapt, în urma "manevrelor" de la ONPCSB, dosarul nici măcar nu mai există. Dar, ca şi în "cazul Năstase", dosarul lui Traian Băsescu, întocmit la un moment dat de ONPCSB, poate fi refăcut pagină cu pagină. Există persoane care s-au ocupat de soluţionarea lui, cum este analistul financiar Daciana Dumitru, care pot furniza instituţiilor abilitate toate amănuntele, dar şi persoane care, la ordinul şefului ONPCSB, Iulian Dragomir, au "manevrat" aceste documente, precum şefa de cabinet Irina Moga.
Dar mai ales există instituţiile care au sesizat Oficiul despre operaţiunile suspecte de spălare de bani în acest caz – bănci, notariate etc., instituţii care păstrează astfel de documente o perioadă lungă de timp. Aşadar, dacă s-ar vrea, s-ar putea reface, în detaliu, întreaga operaţiune. Dacă...!