Manual de pierdut fonduri europene în România

Dacă eşti tânăr şi vrei să dezvolţi o afacere în agricultură cu fonduri europene, în România viitorul sună bine. La început. Apoi constaţi că lucrurile stau cel puţin altfel faţă de cum îţi este prezentată această alternativă. Degeaba spune statul român cât de multe poate realiza un tânăr cu acest sprijin dacă uită să îţi menţioneze că, pentru a începe o astfel de afacere, acesta trebuie să fie copil de miliardar.

Ce te faci însă atunci când, deşi ţi se aprobă acordarea fondurilor europene ce acoperă 50% din valoare, te loveşti de birocraţia şi neîncrederea băncilor din România? Aştepţi foarte multe luni, te apropii rapid de retragerea fondurilor acordate şi rămâi înglodat în datorii. Fiindcă ai avut curajul să porneşti totul de la zero.

Iată cazul unei persoane care a încercat să acceseze fonduri europene în anul 2007, cu un proiect pentru o fermă de porci. Trebuie luat în considerare că persoana în cauză nu este nici pe departe un om avut, ci unul obişnuit, cu un venit mediu care nu îi permite înfiinţarea pe cont propriu a unei astfel de ferme. Primul pas a fost să înfiinţeze societatea, apoi a cumpărat terenul în judeţul Giurgiu şi a obţinut certificatul de urbanism de la primăria judeţeană şi avizele necesare planului de urbanizare zonal. Bineînţeles, societatea avea nevoie de un consultant pentru studiul de fezabilitate şi de un proiectant pentru viitoarea construcţie a fermei. Între timp, s-a încheiat un contract de prestări de servicii cu o cooperativă pentru achiziţionare de purcei, furaje, furnizare de vitamine pentru îngrijirea animalelor, precum şi livrare şi abatorizare.

Astfel, viitoarea fermă urma să fie inclusă într-un circuit asigurat. Toate acestea pe parcursul a doar câteva luni, până la sfârşitul lunii aprilie 2008, când persoana în cauză a depus cererea de finanţare la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Giurgiu, cu sediul la Târgovişte. Până la semnarea contractului de finanţare, în septembrie 2008, el a obţinut autorizaţia de construcţie, a definitivat proiectul tehnic şi a consultat contracte de achiziţii pentru utilaje agricole. Toate acestea l-au costat pe viitorul nostru fermier suma "modică" de 35.000 de euro, împrumutaţi de la diverşi cunoscuţi.
A obţinut însă aprobarea fondurilor, fapt ce l-a făcut să creadă că este pe drumul cel bun. O iluzie pierdută însă rapid.

În urma contractului de finanţare, banii europeni urmau să acopere 50% din valoarea fermei, care este de peste 1 milion de euro. Fermierul nostru urma să achite 45% din această valoare. În plus, beneficia şi de 5% din fondurile naţionale, deoarece nu împlinise vârsta de 40 de ani.

Până aici, lucrurile au mers în ritm aproape normal. Fondurile structurale - care sunt eşalonate în funcţie de începerea propriu-zisă a construcţiei - vin prin intermediul băncii. Tu, persoană fizică, având fondurile aprobate, trebuie să te ocupi de cei 45% care îţi revin ca obligaţie de plată. Dacă ai aceşti bani, te poţi apuca deja să construieşti, iar banca îţi furnizează doar valoarea fondurilor europene. Câţi dintre tinerii sub 30 de ani care sunt interesaţi de astfel de proiecte au însă aceşti bani?

Dacă nu îi ai, trebuie să îi împrumuţi de la aceeaşi bancă, pentru a-i returna conform contractului de restituire încheiat pe un termen de opt-zece ani. În intervalul acestui termen ai dreptul la o perioadă de graţie de 18 luni, timp în care să finalizezi construcţia şi să creşti prima serie de porci în fermă. Fermă a cărei funcţionare este, de altfel, asigurată de la livrarea animalelor şi a hranei până la vinderea acestora şi abatorizare. La sfârşitul anului 2008, viitoarea fermă era garantată 100% de Fondul de Garantare pentru Credite Rurale (FGCR) şi putea să ofere, de asemenea, garanţia utilajelor şi a construcţiei propriu-zise până la achitarea împrumutului. Din 2009, FGCR a redus garanţia la doar 80%.

Aşa au început drumurile viitorului fermier pe la bănci. La CEC Bank, în 2008, pe lângă garantarea FGCR şi utilaje, i s-a cerut anticipat o dobândă de 14% din valoarea fermei, ceea ce însemna un depozit colateral de 80.000 de euro, la care se adăuga ca garanţie locuinţa. A trecut la o a doua bancă. Între timp, la CEC Bank a fost semnat un protocol între bancă, FGCR şi cooperativa a cărei membră este ferma, pentru acordare de credite celor aproximativ 50 de ferme membre. A fost aprobată numai una. În aceeaşi perioadă, noiembrie 2008, viitorul nostru fermier a depus dosarul la BCR. Răspunsul negativ i-a fost oferit după un an (!), în septembrie 2009. În toată această perioadă, nici BRD nu avea o ofertă accesibilă. Aici, pe lângă garanţiile deja oferite, viitorul fermier ar fi trebuit să depună 20% din valoarea proiectului, ceea ce însemna un cash colateral de 200.000 de euro.

A urmat depunerea dosarului la cea de-a patra bancă, Volksbank, în octombrie 2009. Aici a fost nevoie - pe lângă asigurarea FGCR şi ferma propriu-zis împreună cu utilajele - doar de garantarea cu locuinţa. "Nu vă faceţi probleme, la sfârşitul lui decembrie o să aveţi banii!" A lui urma să fie luată în considerare, deoarece avea aprobarea fondurilor structurale încă din anul 2008. Acelaşi lucru i s-a spus şi în ianuarie 2010, şi în februarie... În martie, deşi ferma fusese aprobată în Comisia de Evaluare de Risc, dosarul a fost trimis spre reexaminare. La ultimul termen stabilit pentru furnizarea răspunsului, fermierului nostru i s-a spus: "Ştim răspunsul, dar încă nu putem să vi-l oferim. Vă sunăm noi".

În aprilie, ferma nu s-a numărat printre cele zece aprobate. Din ce motive? Nu se ştie. Cert este că, în tot acest timp, fermierul a primit de patru ori asigurări că proiectul său va fi aprobat. Dacă până la sfârşitul anului 2010 nici o bancă nu va aproba dosarul, într-o primă etapă, tânărul va avea de plătit penalizări pentru neutilizarea în timp util a sumei acordate de Uniunea Europeană. Dacă însă nici atunci nu sunt accesate, ele vor fi retrase.

După un astfel de parcurs şi trei ani de peregrinări cu multe dosare de acte, la care se adaugă sume considerabile cheltuite, ce speranţă poate avea un tânăr că poate demara o astfel de afacere? Poţi eventual să concluzionezi că pentru a construi o fermă ai nevoie de fonduri proprii consistente. Astfel, doar cei care au suficienţi bani pot să îi înmulţească în acest fel. Degeaba sunt acordate fonduri europene pentru tinerii care vor să facă proiecte în ţară dacă ele nu pot fi accesate în România şi ajung să fie retrase din cauză că aceşti oameni nu sunt suficient de bogaţi încât să nu apeleze la bănci.