Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În plină campanie a presei şi elitei politice germane împotriva aşa-zisei migraţii a sărăciei din România, un jurnalist de la cotidianul Die Zeit a refăcut cu autobuzul drumul Bucureşti-Berlin pentru a afla poveştile românilor care îşi caută norocul în Germania. După 32 de ore de discuţii cu românii, Philipp Faigle este convins că dezbaterea din Germania este greşită şi nefondată.
Realitatea celor de la Bild şi CSU
Autocarul de culoare albă este aproape identic cu cel din imaginile răspândite la ştirile televiziunilor germane în reportaje pe tema imigraţiei din România şi Bulgaria. În imagini se pot vedea oameni care coboară din autobuzele sosite în gările din Berlin, Essen sau Dortmund. Teama de un nou val de imigranţi a cuprins tot mai mult Germania de atunci. Tabloidul Bild se întreba pe prima pagină: “Migraţia sărăciei din estul Europei - cât de mare este pericolul în realitate?”. Cei de la CSU avertizau preventiv: ”Cine înşeală, va zbura”. Nimeni nu ştia cu exactitate cine erau aceşti oameni şi de ce soseau ei în Germania.
34 de ore
Ruta Bucureşti-Berlin străbate sud-estul Europei spre nord-vest. Aproximativ 1.700 de kilometri bifând Carpaţii, Budapesta, Bratislava, Brunn şi Leipzig în 34 de ore. Cu avionul, drumul ar dura doar două ore. Cine îşi permite pleacă cu avionul, ceilalţi aleg autobuzul. Sute de oameni stau în gara din Bucureşti. Mulţimea se pune în mişcare când responsabilul începe să strige destinaţiile: Berna, Grenoble, Linz sau Roma.
Povestea lui Mihai
Mihai este unul dintre pasagerii care se urcă în autocarul cu destinaţia Berlin. O îndrăgeşte pe cântăreaţa Helene Fischer încă de anul trecut, când a lucrat timp de trei luni într-un parc din Munchen. “Oraşul este precum mi-am imaginat întreaga Germanie: harnic, organizat şi curat”, spune el, într-o germană greoaie, care te îndeamnă să ai răbdare să îi asculţi povestea. De profesie este ceasornicar, meserie “furată” de la bunicul său, un bărbat cu rădăcini germane. A vrut să continue tradiţia, dar lucrurile au mers din ce în ce mai prost. Banii de multe ori nu mai ajung pentru mâncare şi băutură, doar pentru strictul necesar. A părăsit România pentru prima dată acum trei ani. Destinaţia aleasă: tot Germania. Acum şi-a lăsat familia acasă, a luat paşaportul şi un bileţel cu noua adresă din Germania. Vrea să lucreze într-o fabrică din apropriere de Hamburg. “10 ore pe zi, 8 euro pe oră, în total 1.500 de euro pe lună, de trei ori cât salariul din România”, explică el.
Sezonierii
“Majoritatea celor care pleacă la muncă sunt bărbaţi. Deja se ştiu între ei în parcare. Cei mai mulţi lucrează în construcţii, alţii în gastronomie sau industrie. În jargonul social sunt denumiţi 'sezonierii'. Sunt la curent cu condiţiile de muncă care îi aşteaptă în Germania: durata zilnică de lucru, durata contractului şi plata la oră. Imediat apare comparaţia cu sumele încasate pentru aceeaşi muncă în România”, notează Faigle.
Pentru o viaţă mai bună
La 54 de ani, Vlad este şofer de TIR. Şi în Germania va face acelaşi lucru şi îi place. A fost recrutat de o firmă germană şi încasează pentru câteva săptămâni suma de 1.600 de euro. El este conştient că nemţii primesc salarii mai mari. Mălin are 31 de ani şi pleacă pe un şantier din Schwerin. De doi ani face constant drumul România-Germania. Gabriel (37) se numără printre cei care şi-au propus să rămână mai mult în Germania. “Poate chiar un an. Avem un motel de ridicat”, dezvăluie el.
Locuri de muncă mai bine plătite
“Fiecare poveste din autobuz este diferită, dar există şi elemente comune. Toţi cei care s-au pus pe drum vor să beneficieze de starea de bine promisă de Europa cu câţiva ani în urmă. Economia României la mai bine de şase ani de la aderare este doar la jumătatea ţărilor din UE. În articole destinate migratiei, acest aspect influenţează direct cifrele: nu asigurările sociale îi fac pe oameni să vină aici, ci locurile de muncă mai bine plătite. În această categorie intră şi persoanele cu o înaltă calificare cum sunt medicii, inginerii sau avocaţii. Ani de zile românii au fost atraşi de munca în hotelurile din Italia sau şantierele din Spania. Criza din sudul Europei a redus locurile de muncă, iar oamenii s-au reorientat spre Germania. Acesta este principalul motiv al creşterii imigraţiei. Autocarul în care mă aflu este doar un detaliu minor, nereprezentativ, dar arată o imagine clară pe care statisticienii o subliniază de mai mult timp. O treime din România trăieşte în străinătate, dar toţi au lăsat pe cineva acasă. Pentru asta există Skype şi telefon”, scrie jurnalistul german.
Libertatea îngrădită
Autobuzul opreşte din două în două ore. Locaţiile sunt mereu aceleaşi, dovadă că cerşetorii sunt mereu prezenţi. “Mergem la muncă. Nu suntem turişti”, explică revoltat unul dintre pasageri. “Trecerea graniţei spre Ungaria creează nelinişte în autocar. Şoferul anunţă să se colecteze ceva mărunţiş. Un muncitor începe să mişune de la un scaun la altul cu o pungă. Fiecare pune 3 euro. Pe semne pentru bagaje. În realitate, spune unul dintre pasageri, strângem spaga pentru vameş. Urcarea acestuia se lasă cu o linişte totală în autocar. O doamnă este obligată să coboare, fiindcă paşaportul îi expirase de câteva zile. După patru ore de aşteptare, autocarul e liber să plece. Cât de deschisă e graniţa spre vest pentru români se observă abia după ce autocarul părăseşte România. În drum spre Berlin, suntem opriţi încă de trei ori ca să arătăm paşapoartele. O fac cehii pe autostradă, apoi şi germanii. Libertatea pentru români este îngrădită încă de pe acum. După 30 de ore de drum, tensiunea din autocar capătă limite nebănuite. Se lasă cu înjurături când şoferul anunţă încă o pauză. E duminică după-amiază, cei mai mulţi vor fi luni la locul de muncă. Vor cobori din autocar şi vor contribui la creşterea economiei Germaniei, fără ca cineva să observe asta”, mai scrie Faigle.
Mihai se trezeşte cu puţin timp înainte de destinaţie. “Cinci luni Germania”, exclamă el bucuros. Dacă ar avea toate libertăţile posibile şi-ar dori să lucreze ca ceasornicar în Elveţia.
