Regrese Sistematice.: Un raport de dragul românilor

România a înregistrat "regrese sistematice" de la 1 ianuarie 2007, a declarat ieri, cu o zi înainte de prezentarea raportului Comisiei Europene despre progresele înregistrate de România, parlamentarul german creştin-democrat Gunther Krichbaum, cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung.

România a înregistrat "regrese sistematice" de la 1 ianuarie 2007, a declarat ieri, cu o zi înainte de prezentarea raportului Comisiei Europene despre progresele înregistrate de România, parlamentarul german creştin-democrat Gunther Krichbaum, cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Krichbaum speră ca raportul Comisiei Europene să fie cât se poate de clar şi de critic "de dragul românilor". Potrivit parlamentarului german, "este de la sine înţeles că monitorizarea României de către Uniunea Europeană trebuie continuată".

Concluzia lui Krichbaum este că, în stadiul actual, România nu ar fi pregătită nici măcar să adere la UE şi afirmă că primii dezamăgiţi de raportul CE sunt "românii, ale căror speranţă s-au legat de aderarea la UE, doar pentru a constata ulterior că nu s-a schimbat nimic”.

RELAŢIE SIMBIOTICĂ. O critică şi mai aspră a raportului european vine de peste Atlantic, de la politicianul american, Tom Gallagher, care afirmă că politicienii şi grupurile de interese din România au "o relaţie simbiotică”. Într-un comentariu publicat de Financial Times, Gallagher, care constată că, în ciuda faptului că România nu a înregistrat progresele scontate în lupta împotriva corupţiei şi în reforma din Justiţie, nu a fost sancţionată de către Comisia Europeană, pune acest rezultat pe seama unei "elite politice foarte versată în simularea schimbării”, care a reuşit să păcălească, mai mult sau mai puţin, Bruxelles-ul, mimînd cu abilitate că îmbrăţişează valorile europene şi că luptă din greu pentru a întruni standardele cerute de acesta în vederea aderării şi integrării în Uniunea Europeană. Gallagher citează două guvernări, cea a lui Adrian Năstase şi cea a lui Călin Popescu Tăriceanu, politicieni despre care afirmă că au observat foarte bine că vigilenţa Uniunii Europene a fost mai degrabă sporadică în eforturile ei de a absorbi încă 12 membri după anul 2000.

ASUL DIN MÎNECĂ. În consecinţă, politicieni români au speculat cu abilitate aceste conjucturi, "lansînd numeroase planuri de acţiune şi alte ritualuri de reformă, care în esenţă au fost doar acţiuni de relaţii publice, menite să îi convingă pe eurocraţi că România este procupată să adopte normele şi valorile europene”, comentează politicianul american. Astfel, elita politicii româneşti a folosit mai multe pîrghii din structurile UE, în special din Parlament, Comisie şi Consiliul European, iar apoi, printr-un lobby avid şi-a asigurat intrarea în UE printr-o agendă de reforme minime. Însă "asul din mînecă”, aşa cum îl numeşte Gallagher, prin care România a reuşit să obţină o decizie europeană favorabilă ei, a constat în "abilitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care se bucurau de influenţăă atît la Bruxelles, căt şi în partidele care domină unele state-cheie din Uniune”. Aşa a devenit Românioa, la 1 ianuarie 2007, membră a UE chiar dacă "cele mai multe reforme vitale existau doar pe hîrtie, iar altele, ca promisiuni pentru viitor”, adaugă politicianul. Dezarmată treptat de elita politicienilorromâni versaţi, UE a fost nevoită pînă la urmă să înghită "o separaţie fictivă a puterilor în stat” ce mima "eliberarea sistemului de justiţie de controlul Executivului”, după cum afirmă Gallagher. "Însă”, a continuat el, "judecătorii continuă să îi achite, să le dea sentinţe derizorii sau să amîne la infinit cazurile politicienilor acuzaţi de corupţie (...) şi, astfel, corupţia este apărată, iar eforturile de contacarare a acesteia sunt blocate la nivel înalt”.

BENEFICIARII. În apărarea sa, UE invocă faptul că, prin toate acţiunile şi măsurile sale, nu a făcut decît "să le ofere liderilor politici români posibilitatea de a pune în practică reformele ce urmau să aibe ca rezultat o modernizare de succes”, comentează Gallagher. El afirmă însă că, în realitate, rezultatul a fost altul. Politicianul afirmă că "principalii beneficiari ai fondurilor structurale de 30 de milioane de euro alocaţi României din banii contribuabililor europeni sunt foştii comunişti”, în timp ce "exodul de profesionişti şi milioane de muncitori necalificaţi fac din criza de forţă de muncă o bombă cu ceas. Aceştia sînt oamenii care au făcut sacrificiile cerute de Bruxelles, dar ale căror interese au fost negociate în secret şi implică cifre ce desconsideră aşa-zisele idealuri de extindere a UE”. Dintre cei care s-au arătat mai sceptici faţă de seriozitatea României în eforturile de integrare, Marea Britanie şi Olanda se pare că vorbesc singure, la ora actuală, în UE, cerînd zadarnic "acţiune drastică împotriva corupţiei la nivel înalt din România, iar acest lucru demonstrează incapacitatea UE de a-şi impune standardele, indispensabile pentru menţinerea influenţei sale în lume”, conchide Gallagher.