Catalonia, îmboldită de o frondă separatistă, îşi alege Parlamentul duminică, într-o provocare la adresa Guvernului spaniol ce ar putea să o conducă spre un referendum în legătură cu viitorul său în cadrul celei de-a patra economii ca mărime din zona euro, scrie AFP.
Campania pentru alegerile anticipate a fost dominată de discursul proindependenţă al partidelor naţionaliste, care au susţinut, în general, că depăşirea crizei economice este posibilă numai dacă regiunea Catalonia devine stat de sine stătător. Constituţia spaniolă prevede că orice referendum este convocat de rege, la propunerea premierului, cu autorizaţia prealabilă a Congresului Deputaţilor.
Liderul curentului naţionalist, Artur Mas, preşedinte al Guvernului regional catalan, a făcut un pariu din conflictul deschis cu Madridul, convocând alegeri anticipate cu doi ani înainte de termen. Speranţa sa: obţinerea majorităţii absolute şi progrese, spune el, pe drumul spre un “stat suveran”.
Un joc hazardat, deoarece ultimele sondaje indică pentru coaliţia sa, CiU (Convergencia i Unió, dreapta naţionalistă moderată), numai o majoritate relativă dintre cei 135 de deputaţi. Însă nu contează, pentru că el le-a promis deja celor 7,5 milioane de catalani că va organiza în termen de patru ani un referendum asupra independenţei. Catalanii “nu sunt vasali ai statului” spaniol, a afirmat vineri Artur Mas, în cursul ultimului său miting electoral, fără să pronunţe cuvântul independenţă, strigat de participanţi în locul său.
În faţa sa, Guvernul conservator de la Madrid, acaparat de lupta împotriva crizei economice care afectează ţara, se vede confruntat cu o altă provocare majoră, şi anume aducerea în discuţie a perenităţii modelului autonomiei regionale, unul dintre fundamentele Constituţiei din 1978.
Dacă Artur Mas, un naţionalist de dreapta moderat, evită cu mare atenţie cuvântul “independenţă”, el apără ideea unui “stat suveran”, afirmând că ar fi viabil din punct de vedere economic, “al şaptelea din Uniunea Europeană” ca bogăţie pe cap de locuitor. Motiv suficient pentru a face să tremure mediul de afaceri în faţa spectrului unui stat ce s-ar regăsi în afara UE şi a zonei euro, într-un moment în care Catalonia reprezintă o cincime din PIB al Spaniei.
În ultimii doi ani, frustrarea a cuprins Catalonia, după o decizie a Tribunalului Constituţional de la Madrid de a-i reduce o parte din statutul de autonomie extinsă, ce data din 2006, eliminând articolul care o definea ca “naţiune”. Pe acest teren identitar foarte sensibil, criza a agravat frustrările, Catalonia acuzând statul central că o antrenează într-un haos financiar, şi a provocat o vastă mobilizare populară, marcată de o uriaşă manifestaţie separatistă, desfăşurată la 11 septembrie la Barcelona. Regiunea, în prezent cea mai îndatorată din Spania, cere un “pact fiscal”, similar celui de care beneficiază Ţara Bascilor şi Navarra, ce i-ar permite să colecteze impozite şi să elimine inegalităţile a căror victimă se consideră.
În cazul în care Catalonia s-ar rupe de Spania, regiunea s-ar regăsi în afara Uniunii Europene, şi ar trebui să înceapă de la zero formalităţile de aderare, ca orice alt stat, a explicat preşedintele Comsiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso. "Situaţia juridică nu s-a schimbat din 2004, întrucât Tratatul de la Lisabona nu a introdus nicio schimbare în acest sens, şi de aceea, pot confirma că poziţia Comisiei în această chestiune rămâne aceeaşi", a mai spus Barroso.