Unde se termină extinderea NATO?

Transnistria s-a separat de facto de Moldova, iar Osetia de Sud și Abhazia s-au desprins de Georgia. Cecenia s-a eliberat de Rusia, dar a fost readusă sub controlul Moscovei, în urma a două războaie sângeroase. Mai mult, Crimeea și regiunea Donbas au fost rupte din Ucraina.

Ce au în comun Moldova, Ucraina și Georgia, în afară de aceste amputări forțate, impuse brutal de Rusia după Războiul Rece? Toate doresc să fie admise în NATO și, implicit, să obțină garanțiile de securitate prevăzute de Articolul 5 din Tratatul transatlantic, care ar obliga alianța condusă de SUA să pornească un război contra Rusiei pentru a le restabili suveranitatea și integritatea teritorială, în eventualitatea unui atac orchestrat de Kremlin.

Este lesne de înțeles de ce aceste state ar dori ca americanii să fie nevoiți să lupte pentru ele. Ceea ce nu este de înțeles este de ce le-ar oferi SUA garanții de securitate, acceptându-le în componența NATO.

SUA s-ar lega la cap cu un risc imens

„De ce ne-am angaja să riscăm un război cu Rusia, țară care dispune de arme nucleare, în numele unor națiuni pe care nimeni nu le-a considerat vreodată drept interese vitale pentru Statele Unite ale Americii?”, se întreabă, pe pagina sa oficială de Internet, Pat Buchanan, fost director de comunicare al Casei Albe, asistent și consultant special al foștilor președinți americani Richard Nixon, Gerald Ford și Ronald Reagan și unul dintre cei mai respectați comentatori politici din SUA.

„Luați în considerare câte state au fost admise în NATO și, prin urmare, au primit garanții de securitate din partea SUA, după 1991”, atrage atenția Buchanan, care enumeră cele 14 țări: Cehia, Slovacia, România, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Albania, Croația, Muntenegru și Macedonia de Nord. 

„Acești 14 membri mai noi ai NATO reprezintă o extindere a angajamentelor de luptă ale SUA, mult mai riscantă din anumite perspective decât la crearea inițială a NATO, când am fost obligați să apărăm 10 națiuni din Europa de Vest”, spune el. „Astăzi, apărăm 29 de state, care se întind până în Europa de Est”, și o nouă extindere a Alianței Nord-Atlantice este foarte posibilă, susține Buchanan.  

În opinia cunoscutului comentator politic, Georgia și Ucraina doresc să se alăture NATO, ca SUA să fie obligate să lupte împotriva Rusiei pentru apărarea lor. Alte două state, Suedia și Finlanda, discută despre renunțarea neutralității lor tradiționale, în favoarea aderării la NATO și a obținerii garanțiilor de securitate americane.

Bosnia și Herțegovina este, de asemenea, membru candidat la NATO. Capitala sa este Sarajevo, orașul unde glonțul tras de un asasin, în 1914, l-a ucis pe arhiducele austriac, incident care a provocat Primul Război Mondial, amintește Buchanan. 

Putin nu va da înapoi

La sfârșitul Războiului Rece, precizează Buchanan, fostul lider de la Moscova, Mihail Gorbaciov, i-ar fi spus șefului diplomației americane de la vremea respectivă, James Baker, că Rusia ar fi de acord cu unificarea Germaniei de Est și a Germaniei de Vest, dacă SUA ar garanta că NATO nu va fi extinsă spre răsăritul Europei. „Se spune că Baker i-ar fi promis lui Gorbaciov: «Nici măcar un centimetru!».”, mai spune el. 

„Oricare ar fi adevărul, chiar nu putem înțelege de ce un naționalist rus ca Vladimir Putin ar simți că țara sa este încolțită și pusă în pericol, dacă NATO, creată pentru a controla Rusia, a adăugat în ultima vreme 14 membri, dintre care majoritatea erau foști aliați sau republici ale URSS?”, se întreabă Buchanan. 

De altfel, într-un editorial publicat luni, și prestigiosul ziar american „The New York Times” remarcă: „Îngrijorarea domnului Putin nu poate fi în totalitate respinsă. Dacă Ucraina ar adera la NATO, alianța ar avea o graniță terestră de 1.200 de mile cu Rusia, situație pe care nicio mare putere nu ar accepta-o, indiferent cât de vocal ar susține Alianța Nord-Atlantică că are un rol pur defensiv.”

„Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele (...) va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, convin că, dacă un astfel de atac armat are loc, fiecare dintre ele (...) va sprijini partea sau părțile atacate, luând imediat măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restabili și a menține securitatea în zona nord-atlantică.”, precizează, pe de altă parte, textul Articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic. 

Aparent „zona nord-atlantică” se extinde acum în estul Mării Baltice și în Balcani. Dacă Ucraina și Georgia vor fi admise în NATO, zona Atlanticului de Nord va include Caucazul și cinci din cele șase națiuni de la Marea Neagră. Doar Rusia ar rămâne în afara NATO.

Întrebările lui Buchanan

Recent, șeful diplomației americane, Antony Blinken, declara: „NATO nu a promis niciodată că nu va admite noi membri; nu ar putea și nici nu ar vrea!”. „Acest lucru este însă o absurditate. Nu există nicio condiție ca SUA să accepte în NATO oricare sau toate națiunile care solicită admiterea”, comentează Buchanan poziția lui Blinken. „Putem să ne opunem prin veto oricărui candidat, iar evitarea războiului cu Rusia ar putea constitui unul dintre aceste motive”, adaugă el.

„Având în vedere expansiunea continuă a NATO după Războiul Rece în Europa Centrală și de Est, America trebuie să-și pună niște întrebări. Dacă riscul de război cu Rusia crește cu fiecare nou membru de la granițele sale admis în NATO, de ce facem acest lucru? Nu există nicio linie roșie a Rusiei lui Putin pe care nu o vom depăși? Credem că Putin va accepta la nesfârșit încercuirea și controlul asupra țării sale de către state reunite într-o alianță creată tocmai pentru a împrejmui Rusia?”, se întreabă Buchanan. 

 „Președinții Harry Truman, Dwight Eisenhower, John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson, Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter și Ronald Reagan s-au aflat deseori pe poziții divergente, dar au căzut de acord asupra unui aspect: garanțiile de securitate oferite de SUA-NATO se opreau la Elba. Dincolo de râu, în Germania, am luptat împotriva URSS cu arme diplomatice, politice și economice, nu cu arme de război!”, avertizează Pat Buchanan. 

El își încheie comentariul tot cu o întrebare: „Cum am fi reacționat dacă, după ce am fi pierdut Războiul Rece, am fi avut parte de nave de război rusești pe lacul Ontario, iar Moscova ar fi oferit garanții de securitate Canadei?”.