Ceea ce pentru noi, trăitorii anului 2020, poate părea o excursie de agrement, a fost o încercare temerară în urmă cu jumătate de secol. Aviatorii români, însoţiţi de cei din personalul navigant, au ocolit planeta pe calea aerului, ducând la bun sfârşit un drum pe care urmaşii lor în această complexă meserie l-au celebrat ieri la Băneasa, după 50 de ani de la aterizare.
7 ianuarie 1970, ora 13.01. Aterizează pe Aeroportul Băneasa din Bucureşti cursa RO 501, o aeronavă IL-18D, înmatriculată YR IMK şi aparţinând societăţii TAROM. La bord, 65 de pasageri. „Ajunseseră cu 10-15 minute înainte, dar s-au mai învârtit puţin prin aer, să vadă ce mai era prin România”, relatează cu umor Alexandru Bartoc, preşedintele fundaţiei culturale care îi poartă numele şi organizator al evenimentului de ieri, care a sărbătorit împlinirea a 50 de ani de la acel zbor.
Cu exact 17 zile înainte, la 21 decembrie 1969, aeronava pornea din acelaşi loc, pe traseul Bucureşti - Karachi - New Delhi - Bangkok - Rangoon - Hong Kong - Tokyo - Nagoya - Tokyo - Insula Wake - Honolulu - Los Angeles - Mexico City - Acapulco - New York - Las Palmas - Roma - Istanbul - Bucureşti. În total, 47.000 de kilometri.
Ora 13 purta ghinion
Decolarea a avut loc tot la ora 13.01. Potrivit legendei, cele două echipaje aflate la bord, conduse de Ion Alexandru şi Ionel Gavrilă, respectiv Ion Drăgănescu şi Stelian Bănică, au decis să nu plece la drum chiar la ora 13.00, pe motiv că „acest număr poartă ghinion”. Au fost 80 de ore efective de zbor, poate pentru a reedita, peste timp, aventurile lui Phileas Fogg, eroul romanului „Ocolul Pământului în 80 de zile”, scris de Jules Verne în secolul 19.
Călătoria a fost efectuată la iniţiativa unei companii de turism din Turcia. Privită în zilele noastre, poate părea o joacă. Dar în urmă cu jumătate de veac, nivelul tehnologic în aviaţie era cu totul altul. „Astăzi parcă nu ne mai putem imagina cum am trăi fără telefon mobil. Dar au fost vremuri când oamenii foloseau telefonul cu disc sau cu manivelă ori când nu aveau telefon deloc”, explică pilotul Dan Andrei.
Autonomie de 8 ore
Astfel, la acel moment, nu exista GPS, aparatul pe care acum îl utilizăm şi atunci când conducem maşina ori bicicleta. Sau chiar şi atunci când mergem pe jos şi ne deplasăm către un punct pe care nu l-am mai vizitat. Iar un zbor în jurul planetei „necesita o mare precizie”, spune Dan Andrei. IL 18 fusese construit de ruşi pentru a funcţiona ca un avion de tip „lung curier”, proiectat să zboare opt ore, perioadă în care parcurgea până la 5.000 de kilometri. Specialiştii români au stăpânit cu succes tehnica şi au ajuns acasă cu bine.
Au spălat peştele cu săpun
Dar nu au lipsit poveştile hazlii, iar una dintre ele s-a întâmplat la Tokyo. Vasile Farago, inginer de recepţie şi control la Autoritatea Aeronautică Civilă, a aflat-o de la comandantul Ion Alexandru (singurul supravieţuitor al călătoriei), şi a istorisit-o la evenimentul de ieri. Odată ajunşi în capitala Japoniei, cei din echipaj au primit la masă peşte în miere. „Nu mai mâncasem aşa ceva şi nu ştiam ce să facem. Am spălat peştele cu săpun şi abia apoi am mâncat”, spunea Ion Alexandru. Din păcate, din cauza vârstei înaintate, comandatul de acum 50 de ani nu a putut participa la acest eveniment festiv.
A fost primul zbor TAROM cu pasageri în jurul lumii, dar şi primul peste Oceanul Pacific. De asemenea, primul zbor peste Pacific cu o aeronavă de tip IL-18, performanţă încă nerepetată
Trei centenare în 2020 pentru aviaţia română
Anul acesta aviaţia română sărbătoreşte 100 de ani de la nu mai puţin de trei evenimente.
- La 25 aprilie 1920 se înfiinţa Compania Franco–Română de Navigaţie Aeriană (CFRNA), prima companie aeriană din România, prima companie aeriană multinaţională şi prima companie aeriană transcontinentală.
- Tot în 1920, la iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu, a fost fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), astăzi Aeroclubul României.
- De asemenea, Decretul nr. 4146, publicat în Monitorul Oficial nr. 67/1920, cuprindea „Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiunii Aviaţiei”, for tutelar al „liniilor de navigaţiune aeriană aparţinând statului”, instituţie precursoare pentru Autoritatea Aeronautică Civilă de azi.