În urmă cu 36 de ani, pe 26 mai 1984, a fost inaugurat oficial Canalul Dunăre - Marea Neagră. La data inaugurării, acesta era cel de-al treilea mare canal de navigaţie din lume, după Suez şi Panama. Are o lungime totală de aproape 100 de kilometri, două ecluze (la Agigea şi la Cernavodă), trei porturi fluviale (Cernavodă, Medgidia şi Basarabi) şi portul maritim Constanţa-Sud. Canalul scurtează traseul dintre Dunăre şi Marea Neagră cu aproximativ 400 de kilometri.
Potrivit ultimelor statistici oficiale, traficul de mărfuri pe această rută a crescut cu peste 20% în anul 2019, depășind 16 milioane de tone, dar valorile sunt încă mult sub potențialul proiectat.
Canalul este format din ramura principală, în lungime de 64,4 kilometri și ramura de nord (cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă - Midia - Năvodari), în lungime de 31,2 kilometri. Traversează localitățile Cernavodă, Saligny, Mircea Vodă, Satu Nou, Medgidia, Castelu și Poarta Albă - unde se bifurcă: ramura sudică trece prin Basarabi și Agigea, iar cea nordică trece prin Nazarcea, Constanța, Ovidiu și Năvodari.
Date tehnice
Calea principală de navigație, cu o lungime de 64,4 kilometri, are o adâncime de 7 metri, o lățime de 70 de metri la bază și de 90-120 de metri la suprafață. A fost proiectat pentru o capacitate anuală maximă de transport de 80-100 de milioane de tone, iar pe ramura nordică - 15-25 de milioane de tone. Pescajul maxim admis este de 5,5 metri, permițând astfel accesul navelor fluviale și al celor maritime mici.
Potrivit raportărilor oficiale, pentru construcția canalului principal s-au excavat 294 de milioane de metri cubi și alte 87 de milioane mc la ramura nordică, după care s-au turnat 5 milioane mc de betoane.
Construirea canalului a necesitat o investiție de două miliarde de dolari. Estimările inițiale prevedeau recuperarea investiției în 50 de ani. Exploatarea canalului aduce însă venituri anuale de doar 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiției de peste 600 de ani.
Canalul Dunăre - Marea Neagră este o componentă importantă a marii căi navigabile europene dintre Marea Neagră și Marea Nordului
Încercările făcute în primii ani după 1944 de regimul comunist, în urma cărora mulţi deţinuţi politici obligaţi să muncească acolo şi-au pierdut viaţa, au fost abandonate din lipsa capacităţilor tehnice şi economice.