Dată afară din casă la 83 de ani

Nina Vieru, văduva în vârstă de 83 de ani a compozitorului Anatol Vieru, este somată să elibereze în 5 zile, în plină iarnă, apartamentul în care lo­cuieşte de peste 30 de ani. Somaţia primită vinerea trecută vine în urma unui lung şir de procese, declanşat în urmă cu 9 ani, în care Nina Vieru contestă revendicarea apartamentului de către falşi moştenitori pe baza unor documente la fel de false.

Considerând că se face o mare nedreptate, Andrei Vieru, fiul compozitorului, a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc, ministrului Justiţiei Cătălin Predoiu şi preşedintelui CSM, Horaţius Dumbravă. Fiica maestrului, pianista Lena Vieru, arată că apartamentul a fost achiziţionat de către compozitorul Anatol Vieru în 1997, în baza Legii 112/1995 după ce maestrul a făcut toate demersurile necesare pe lângă autorităţile abilitate de lege spre a stabili inexistenţa vreunor eventuali moştenitori ai fostului proprietar, precum şi a vreunei acţiuni de revendicare a locuinţei în cauză. Mai mult, spune Lena Vieru, locuinţa nu poate fi retrocedată, aceasta apar­ţi­nând în perioada antebelică ministrului Justiţiei în Guvernului Antonescu, Constantin Stoi­cescu, considerat criminal de război, iar conform Legii 312/1945, astăzi în vigoare, averea fostului demnitar nu este disponibilă pentru moştenitori. Prezentăm scrisoarea adre­sa­tă autorităţilor de către Andrei Vieru.

„Stimate Domnule Preşedinte,
Stimate Domnule Prim-Ministru
Stimate Domnule Ministru al Justiţiei
Stimate Domnule Preşedinte al CSM,

Mă adresez domniilor voastre apelând la calitatea de garanţi ai respectării şi aplicării Legii în România cu care sunteţi învestiţi. Mama mea, Nina Vieru, văduva lui Anatol Vieru (cunoscut în ţară şi străinătate ca una din figurile cele mai marcante ale culturii române, laureate ale premiului Herder şi Regina Maria Jose), e astăzi, în plină iarnă, somată să-şi părăsească în 5 zile locuinţa în care stă de 32 de ani. La 16 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti secţia a IV-a civilă a decis în dosarul nr. 27989/299/2005 anularea actului de vânzare-cumpărare prin care părinţii mei au achiziţionat în baza Legii 112/1995 apartamentul în care locuiau din 1979. Procesul ne-a fost intentat nouă şi statului român de revendicatori FALŞI, în baza unui certificat de moştenitori FALS, la întocmirea căruia notarul a comis numeroase neregularităţi, aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul unui proces în anulare intentat în prezent de noi.

Avizul Camerei Notarilor asupra certificatului de moştenitor coincide cu analiza avocaţilor noştri. Înainte de semna actul de vânzare-cumpărare, tatăl meu, Anatol Vieru, făcuse toate demersurile necesare prin care s-a stabilit: 1) inexistenţa unor eventuali moştenitori ai fostului proprietar şi 2) inexistenţa vreunei acţiuni de revendicare privind apartamentul în cauză.

Ştim astăzi că nimeni nu a făcut dovada ÎN FAŢA INSTANŢEI că ar fi moştenitor al fostului proprietar, Constantin Stoicescu, fost ministru fascist al Justiţiei, considerat criminal de război. De asemenea, e incontestabil că, în virtutea Legii 312/1945 (cu raportare la Legea 10/2001), în vigoare şi astăzi în România, fosta avere a ministrului fascist Stoicescu nu este REVENDICABILå. De altfel, cu câtva timp în urmă, patru senatori americani, printre care Dna Hillary Clinton, au reamintit autorităţilor române obligativitatea respectării tratatelor internaţionale privind averile criminalilor de război, numele fostului ministru C. Stoicescu fiind menţionat explicit.  Decizia tribunalului de a anula actul de vânzare-cumpărare invocă reaua credinţă a lui Anatol Vieru, ceea ce constituie, nici mai mult nici mai puţin, o fărădelege şi o insultă adusă de completul de judecată memoriei sale.

Cei ce azi pun în pericol viaţa mamei mele sunt moştenitori prin FRAUDå. Numărul mare de inadvertenţe din pretinsul lanţ succesoral, solicitudinea şi complezenţa manifestată de partea adversă, căreia i s-a acceptat să nu prezinte acte succesorale în original, creează perplexitate. Iată un exemplu suplimentar de eroare judecătorească: în timpul procesului, apartamentul din Ştirbey Vodă nr. 68 a fost evaluat la o zecime din valoarea reală. Consecinţa (şi probabil scopul) acestui act aprobat de Completul de judecată a fost tăierea, pentru noi, a unor căi legale de apel. În Europa şi în restul ţărilor democratice se spune – din păcate, pe bună dreptate – că în România Justiţia «nu func­ţionează». E şi unul din motivele pentru care România riscă să intre în spaţiul Schengen cu întârziere. Dacă nu vom găsi dreptate la Bucureşti, înţelegem să ne adresăm altor instanţe. Andrei Vieru, Paris, 31 ia­nuarie 2011”