Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inteligenta deputată Remus Cernea mai adună, în buchetul de idei creţe cu care vrea să populeze Parlamentul, încă una: vrea s-o invite pe Conchita, câştigătoarea Eurovision, să stea în faţă la Gay Parade-ul de pe nu-ştiu-cât iunie. Bine că nu vrea să stea senviş. Ea (Remus, adică) a mai adăugat că ar fi foarte încântată să-i strângă mâna marii artiste, care a uimit o lume întreagă prin prestaţia ei artistică virgulă care ne-a buşit şi plânsu’. Mai mult, doamna Remus vrea să-l convingă pe Zgonea s-o lase să arboreze steagul poponarilor homosexualilor, adică un cur-cu-beu, pe clădirea Parlamentului, ca un semn că noi, ca români, adică, n-avem nici o treabă cu respectivii, adică-i iubim de nu mai putem după ei şi muah-muah, fată!
Noi, ca nişte tâmpiţi ce suntem, nu putem să înţelegem de ce se luptă madam Remus atâta pentru egalitatea în drepturi a homosexualilor. De parcă aceştia n-ar avea drepturi. În România, din câte ştim, comunitatea gay are aceleaşi drepturi ca ale fiecăruia dintre noi. Ba ni se pare c-ar beneficia de drepturi încă mai mari decât noi, prostimea, fie doar şi pentru faptul că solicită (şi li se oferă) mai multă atenţie decât “comunităţii de normali”. N-am auzit ca vreun politician să refuze votul unuia pentru c-a auzit el că ăsta e gay, cum n-am auzit ca la un hotel, de pildă, să i se refuze cazarea pentru acelaşi motiv. Cu ce încalcă România drepturile cetăţenilor ei gay? Ni se pare că, dimpotrivă, cetăţenii ei gay îmi încalcă mie dreptul de a merge pe stradă pe nu-ştiu-cât iunie, din cauză că luptă ei pentru drepturi. Mi se pare că ei îmi violează mie liniştea şi demnitatea de românache care are, iată, alte valori decât ale lor şi care nu mai simte nevoia să iasă în stradă să strige asta, în modul ăla slinos şi disperat-şocant al lor.
Minoritatea gay atâta s-a obişnuit să-şi clameze drepturile, încât nu şi-a dat seama că de fapt le-a obţinut. Ce ar vrea mai mult decât orice alt cetăţean al ţării? Că tot veni vorba, avem şi noi o nedumerire: ni se pare că dorinţa unor cupluri de gay de a avea copii depăşeşte graniţele stării de gay şi e în contrapunct chiar cu ideea însăşi de homosexualitate. O contradicţie în termeni. Dacă sunt gay, îmi asum toate consecinţele care vin cu asta, inclusiv faptul că, natural, nu pot avea copii. Dacă vreau copii şi sunt gay, îmi pare că am nevoie de consiliere psihologică, deoarece preferinţele mele sexuale, deciziile pe care le iau cu mine însumi în fiecare moment, îmi impun un alt traseu în viaţă. Dar poate, cine ştie, o să se inventeze homosexualul cu uter, iar asta o să-i facă fericiţi pe toţi nefericiţii ăştia, în egoismul lor feroce.
